Dascăl de trei decenii într-un sat din Bărăgan: „Trebuie să le oferi copiilor bunătate şi să fii autentic”

Camelia Brişan predă matematică de 30 de ani la Gălbinaşi FOTO Arh.pers.C.B.

De 30 de ani, Camelia Brişan predă matematica la ţară, într-o comunitate cu multe lipsuri. Face naveta zilnic din Bucureşti pentru a ajunge la Gălbinaşi, un sătuc prăfuit din Bărăgan. S-a ataşat de copiii şi de la oamenii de acolo şi n-a mai putut renunţa.

 „Copiii din localitatea Gălbinaşi sunt ca toţi copiii: plini de energie, dornici de a fi implicaţi în activităţi, dornici de activităţi recreative, sportive, artistice. Deosebirea este ca cei mai mulţi dintre ei nu beneficiază de ajutor, de consiliere din partea familiilor care sunt sufocate de grijile traiului zilnic  sau de lipsa instruirii de baza. Şcoala a trebuit să suplinească aceste lipsuri prin activităţi, proiecte, parteneriate,  colaborări”, spune Camelia Brişan.

În toţi aceşti ani, dragostea pentru meseria pe care şi-a ales-o şi entuziasmul au ţinut-o clipă de clipă conectată la nevoile copiilor. Pe de altă parte spune că toate experienţele trăite aici i-au adus satisfacţii şi în fiecare zi învaţă

alături de elevii săi.

Adevărul de Weekend: Când aţi intrat în echipa Teach for Romania şi de ce?

Camelia Brişan: În comunitatea Teach for Romania am intrat în urmă cu aproape doi ani şi a fost o alegere care m-a transformat şi m-a făcut să mă cunosc mult mai bine, să-mi cunosc punctele tari, punctele slabe, să-mi depăşesc limitele. Încă din primii ani de activitate didactică am fost  motivată să produc schimbări pozitive şi să contribui la dezvoltarea celor din jur şi am continuat să fac acest lucru pe toată perioada activităţii mele.

Ateliere organizate de prof. Camelia Brişan, la Gălbinaşi FOTO Arh.pers.C.B

Pot spune că în cei doi ani de când fac parte din Teach for Romania am învăţat  într-un timp mult, mult mai scurt, foarte multe prin puterea dată de comunitate – ÎMPREUNĂ - să găsesc soluţii, să mă implic activ, să mă dezvolt profesional şi să duc spre elevi şi spre comunitate toate această rezultate . Este o experienţă pe care i-o doresc fiecărui profesor sau învăţător. Am rezonat cu valorile organizaţiei şi cu viziunea ei „Fiecare copil din România trebuie să aibă acces la opţiuni de viaţă prin educaţie de calitate, indiferent de regiunea din care provine, tipul de şcoală la care are acces sau statutul său socio-economic”.

Camelia Brişan, în timpul orelor online FOTO Arh.pers.C.B.

Ce înseamnă pentru un dascăl pasionat, dedicat meseriei, viaţa la catedră?

Un dascăl devotat trece dincolo de catedră, munca lui îşi pune amprenta în comunitate. Este locul în care creezi , faci echipă cu colegii de cancelarie, primeşti şi dai mai departe energie. Mai presus de toate înseamnă dragoste şi respect pentru tine şi pentru aproapele tău. 

Dacă ai dorinţă să te implici şi dincolo de lecţiile de la clasă. Aşa am făcut atât eu cât şi o altă colegă din Teach for Romania, Jipa Nina, cu o elevă a noastră care provenea dintr-o familie dezavantajată, care acum este educatoare calificată şi studentă la Universitate. Am susţinut-o pe toată perioada liceului şi înainte de a intra la liceu şi împreună cu alţi oameni de bine, persoane particulare, reprezentanţi ai ONG-urilor i-am împlinit acest vis al ei.

Să vorbim puţin despre abandonul şcolar. Cum vă implicaţi pentru a-l aduce pe elev din nou în bancă? 

Statisticile , chiar dacă sunt seci, dincolo de cifre  arată că judeţul Călăraşi se confruntă cu problema abandonului şcolar. Şcoala noastră în fiecare an face eforturi pentru reducerea abandonului şcolar şi atragerea copiilor către şcoală. 

Toţi colegii fac eforturi pentru a reduce numărul elevilor cu tendinţă de abandon şcolar. Există o strategie făcută la nivelul şcolii şi periodic această situaţie a fost monitorizată, începând cu conducerea şcolii şi continuând cu fiecare coleg. Am avut sprijinul ONG-urilor care prin proiecte încheiate în colaborare cu şcoala au contribuit atât la formarea cadrelor didactice cât şi la găsirea unor instrumente eficiente  pentru noi. 

Mă refer la  Roma Education Fund, Teach for Romania, Ovidiu Ro, Fundaţia Seeding Knowledge, Amarres Romentza, Fundaţia Principesa Margareta  şi parteneriate cu diferite instituţii ,spitale , muzee , asociaţii financiare , alte şcoli.

Camelia Brişan, alături de elevii săi FOTO Arh.pers.C.B.

De la vizitele făcute de învăţători şi diriginţi la domiciliul elevilor, la implicarea copiilor în diferite proiecte şi activităţi extraşcolare, la crearea unei baza de date în care ţinem evidenţa copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate, familii monoparentale, familii cu probleme în familie, toate au rol in diminuarea acestui fenomen. În pandemie, chiar dacă nu am reuşit să ieşim efectiv cu copiii din comunitate la diverse activităţi, şcoala, asociaţia sportivă The Forge, preotul din localitate şi mulţi oameni cu inimă mare au dovedit empatie şi compasiune faţă de localnicii aflaţi într-o situaţie dificilă, fiind alături de ei. 

Doamna director Angelica Olmazu a iniţiat activităţi de atragere de fonduri şi voluntari către familiile aflate în situaţii de criză. În mediul rural, efectele pandemiei au fost mult mai accentuate comparativ cu şcolile situate în zone mai puţin defavorizate socio economic. Pot spune că există un risc mai mare de abandon şcolar după pandemie fata de perioada anterioară.

Care ar fi , în opinia dvs., reţeta succesului în învăţământ?

Cred  că este foarte important să pregătim elevii pentru viitor. Ei vor practica meserii  pe care noi poate nici nu le bănuim în prezent , deci trebuie să-i pregătim să facă faţă ei înşişi la schimbări, să dea dovadă de rezilienţă. Trebuie să-i „învăţăm” cum să înveţe şi să fie echilibraţi în tot ce fac. Trebuie să ne păstrăm entuziasmul şi să oferim încredere elevilor că ei vor putea să-şi împlinească visurile .

La şcoala din Gălbinaşi FOTO Arh.pers.C.B.

Cum sunt copiii de la şcoala din Gălbinaşi(ştim că este o localitate cu persoane vulnerabile, familii sărmane etc): aţi reuşit să le stârniţi curiozitatea pentru educaţie, ce greutăţi aţi întâmpinat?

Copiii din localitatea Gălbinaşi sunt ca toţi copiii, plini de energie, dornici de a fi implicaţi în activităţi, dornici de activităţi recreative, sportive, artistice. Deosebirea este ca cei mai mulţi dintre ei nu beneficiază de ajutor, de consiliere din partea familiilor care sunt sufocate de grijile traiului zilnic  sau de lipsa instruirii de baza. Şcoala a trebuit să suplinească aceste lipsuri prin activităţi, proiecte, parteneriate,  colaborări. Conducerea şcolii, toate cadrele didactice s-au implicat în activităţi de creare a unui cadru potrivit copiilor, la şcoală. 

Suntem puşi şi în faţa unor situaţii în care nu putem schimba cât ne-am dori, sunt şi eşecuri în aceste demersuri, dar trebuie să mergem mai departe şi să atragem şi mai multe resurse umane pentru a găsi soluţii . Nu poţi produce învăţarea la elevi când nevoile de bază nu sunt acoperite , trebuie să priveşti ce este dedesubtul fiecărui comportament şi să abordezi situaţia din mai multe perspective, căutând permanent soluţii. Trebuie să oferi copiilor bunătate şi să fii autentic în relaţia ta cu ei.

La cursuri FOTO Arh.pers.C.B.

Cum s-au născut atelierele de creaţie şi cum au fost primite de copii, care a fost scopul urmărit?

Atelierele de creaţie sunt o tradiţie la noi în şcoală. Au fost iniţiate de către învăţătorii şi educatorii talentaţi, după care au fost extinse şi în învăţământul gimnazial. De câţiva ani, la iniţiativa unei colege din şcoală -  Andreea Irimia - profesor de educaţie tehnologică, s-au creat obiecte hand made împreună cu elevii  şi s-au creat minitârguri de prezentare şi vânzare a produselor. În ultimii doi ani, doamna profesor de desen şi religie Nechifor Simona a dus aceste ateliere de creaţie la un nivel mai avansat.

În timpul orelor FOTO Arh.pers.C.B.

Noi, ceilalţi colegi de cancelarie, am susţinut-o şi am contribuit la succesul activităţii. Târgul de anul acesta, în condiţiile de restricţii pe care a trebuit să le respectăm, a fost o reuşită şi următoarea etapă este să sprijinim 10 familii aflate în nevoie, cu fondurile obţinute prin comercializarea produselor  tablouri, tricouri personalizate, desene, bijuterii hand made, mărţişoare, căni decorate etc. Prin aceste ateliere copiii devin mai empatici, mai încrezători în soluţiile pe care le pot avea la îndemână, mai conectaţi unii cu ceilalţi. Pentru  aceste activităţi am avut un proiect -  „Dar din dar” -  finanţat de către Teach for Romania şi de PEPCO, în care s-au implicat foarte mulţi elevi voluntari.

Când aţi ştiut că veţi îmbrăţişa meseria de dascăl şi ce v-a motivat în această alegere?

Încă din copilărie, în preajma clasei a VIII-a oscilam între alegerea unui liceu cu profilul de matematică fizică şi între alegerea unui liceu cu profil sanitar, şi într-o situaţie şi-n alta doream fie să învăţ copiii aşa cum o făcea mama mea învăţătoare, fie să tratez copiii ca să nu mai sufere. Am fost influenţată şi de profesorii de matematică din gimnaziu şi din liceu care mi-au fost modele .

Ce calităţi ar trebui să aibă un dascăl?

Un profesor învaţă în mod constant. Perioada pandemiei a însemnat şi un proces intensiv de învăţare pentru mine şi pentru toţi colegii mei de cancelarie, învăţând atât individual cât şi  unii de la alţii.

Să fii atent la dificultăţile prin care trec elevii, chiar dacă trec peste responsabilităţile tale de la clasă. 

Un profesor trebuie să fie empatic, atent la nevoile copiilor şi să le ofere tuturor elevilor un cadru de siguranţă şi de încredere. Este o şansă şi un privilegiu pentru noi să fim partenerii , facilitatorii elevilor în procesul lor de învăţare. Trebuie să le fim modele.

Camelia Brişan, alături de colegii săi FOTO Arh.pers.C.B.

Ştim cu toţii că matematica este o disciplină care pune probleme. Aţi găsit metode inedite de predare pentru a-i atrage pe copii?

La început, elevii percep matematica ca o disciplină dificilă. Încerc să ajung la ei prin încrederea şi spaţiul pe care îl acord fiecăruia după posibilităţile lui. Integrez în conexiunile cu ei şi activităţi extraşcolare, activităţi conexe interdisciplinare. Fie îi inscriu la diferite ateliere ( de educaţie financiară, de pictură şi artă,  şcoală de vară, activităţi sportive, excursii tematice, activităţi de dezvoltare personală, miniproiecte, after school) organizate de specialişti în domeniu şi de oameni  pasionaţi sau de alţi experţi invitaţi şi în alte  activităţi în care mă implic personal. Încerc să introduc lecţii interactive din diferite platforme de învăţare, implicarea lor în miniproiecte, diverse jocuri interactive.

 Astfel, ei  observă că matematica este un limbaj universal, se aplică pretutindeni în jurul lor şi în activităţi aparent fără o legătură directă cu matematica (în muzică, în artă ,în viaţa de zi cu zi). În perioada pandemiei  am avut doar oportunităţi online să -i conduc în alte contexte de învăţare:  festival de film pentru elevi, lectii de educaţie pentru sănătate cu partenerii de la Regina Maria şi Teach for Romania, webinarii de astronomie cu societăţi ştiinţifice etc.

Şcoala din Gălbinaşi FOTO Arh.pers.C.B.

Cum i-aţi regăsit pe copii după 3 luni de şcoală on-line?

După liniştea nefirească instalată  pe când treceam prin clasele goale, am trecut la zumzetul şi energia care au umplut clasele la întoarcerea lor. 

După o lungă perioadă de ore online, am simţit că aveau nevoie disperată de clasa lor ca de-o familie! Eu, la rândul meu, aveam nevoie de comunicarea cu ei, dincolo de ecranul unui laptop , al unei tablete sau al unui telefon. Voi continua să-mi dezvolt  competenţele digitale şi să integrez în cadrul lecţiilor  resursele online pe care le-am folosit în ultima perioadă şi să valorific şi noile competenţe digitale ale elevilor.

CV:

Brişan Camelia, 53 de ani

Aabsolvit studiile la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Matematică ( 1991), în perioada 2011-2013 a absolvit Master didactic„Tehnologii didactice asistate de calculator” la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti. Predă  la Şcoala Gimnazială Gălbinaşi din 1991, an în care a fost repartizată la această şcoală.

A participat la diferite cursuri de formare în ţară şi la un curs de formare printr-un proiect Erasmus+,, Pacea în clasă , primul pas către succes,, în Florenţa ( Italia) şi în Barcelona ( Spania)  împreună cu încă 8 colegi de cancelarie, unde a învăţat noi tehnici de a asigura o şcoală prietenoasă. A fost directorul şcolii din Gălbinaşi în perioada 1994 -2012. Domiciliu:  Bucureşti.

Vă mai recomandăm şi:

La cine şi de ce nu funcţionează 100% vaccinurile cu ARN mesager

Cine este tânărul ucis din gelozie cu mai multe lovituri de cuţit. Cum a scăpat iubita acestuia de mânia criminalului