FOTO Călăraşiul de altădată. Imagini inedite din oraşul aristocratic, locul unde se mutase comerţul bucureştean

Publicat: 23.05.2014 07:44

Ultima actualizare: 10.08.2022 23:35

Rupte din paginile vechi ale cărţilor, imaginile par ireale. În perioada interbelică, urbea de pe malul Borcei avea un aer aristocratic, iar oamenii socializau pe cea mai circulată arteră. Se numea locul de promenadă. O întoarcere în timp în Călăraşiul de odinioară ne îndeamnă la nostalgie şi la contemplare.

În centrul vechi găseai toţi negustorii oraşului, care puneau la cale ce stofe fine să mai aducă de la Paris ori ce reţete sofisticate să le prezinte clienţilor din restaurante. Oraşul avea chiar şi un cazinou unde îşi încercu norocul cei înstăriţi sau zăboveau la un pahar de „vorbă”, punându-se la curent cu ultimele noutăţi din ţară. Clădirile aveau un farmec aparte. Astăzi, aproape nimic nu mai aminteşte de acele vremuri. Liniştea s-a transformat într-o agitaţie de nedescris, iar locurile pline de istorie au fost date uitării. Pentru că şi uitarea este omenească...

Strada cu cele mai multe prăvălii

Maria Iorguş(86 de ani), fost economist, care locuieşte chiar în centrul oraşului, spune că fiecare epocă are farmecul său aparte. „Este oraşul copilăriei mele de care îmi aduc aminte cu bucurie. Sigur că am o nostalgie, este vorba despre acel „ceva“ care s-a pierdut în timp. Era altfel atunci. Totul. Începând cu oamenii, clădirile şi terminând cu viaţa oraşului. Ştiu fiecare loc din centrul oraşului. De exemplu, în locul Primăriei se găsea cinematograful Sahia, iar peste drum, magazinul Bucureşti“, povesteşte pensionara.

Tot aceasta spune că fosta stradă 6 martie, actuala Sfântul Nicolae, se numea Strada evreiască. „Aici existau cele mai multe prăvălii cu marfă de calitate. Comerţul era principala activitate, având în vedere că portul îi ajuta foarte mult să aducă produse din străinătate“, povesteşte bătrâna.

Monografia muncipiului

Dovezi ale trecerii timpului mai sunt astăzi doar fotografiile. Păstrate la Direcţia de Cultură şi Patrimoniu Călăraşi sau la Arhive, acestea amintesc de fiecare perioadă prin care a trecut oraşul. În „Monografia Muncipiului Călăraşi“, coordonată de Nicolae Ţiripan, directorul Arhivelor se menţionează că încă din 1837, autorităţile au manifestat un interes deosebit pentru modernizare. „În numai câţiva ani, fostul târg devine un adevărat oraş....Aspectul edilitar începe să se schimbe. Locul caselor mici şi insalubre este luat de alte mai spaţioase“. Încet, încet, oraşul capătă altă înfăţişarea. „Este ridicat planul topografic parcelar de către inginerul Petru Radovici, după ce oraşul fusese vizitat în acelaşi scopt de Spiru Haret“, se precizează în aceeaşi lucrare.

Preocupaţi de soarta micul târg

În februarie 1836, călărăşenii, preocupaţi de soarta micul târg în care locuiau, au adresat o jalbă către mai-marii locali în care invocau exemplul altor oraşe dunărene care, fiind emenacipate, începuseră să se dezvolte şi să înflorească. Oamenii chiar ameninţau că vor părăsi oraşul şi se vor muta la Brăila, dacă nu le vor fi luate în considerare nemulţumirile privind schimbarea la faţă a oraşului.

După aproximativ 20 de ani, un medic polonez, a notat impresii despre oraşul de pe malul Borcei. Jurnalul său a fost descoperit la Biblioteca Naţională din Varşovia:„Astăzi(anul 1854) oraşul s-a schimbat de mirare. Azi s-a mutat aici comerţul bucureştean. Casele ruinate şi părăsite au devenit locuinţele generalilor sau ofiţerilor din comandă. Aici a locuit toată generaţiunea armatei noastre. Au fost deschise restaurante, cofetării“.

Pensionarii, singuri în zonă

Pe vremuri, centrul oraşului era însufleţit de la un capăt la celălalt. Astăzi, zona este una aproape pustie. Pentru că tinerii s-au mutat în alte cartiere ale oraşului, aici au rămas doar pensionarii. „Vă spun sincer că aici după 7 seara nu mai vezi un om pe stradă. Este linişte, într-adevăr, dar nu mai circulă nimeni“, spune Maria Iorguş. Femeia mai spune că are un singur regret în legătură cu fostul centru istoric al oraşului. „În perioada 1964-1975 s-au demolat şi clădiri de patrimoniu, cu o deosebită valoare. Poate că aşa a trebuit. Este mare păcat că am pierdut o asemenea avere“, a adăugat pensionara.

„Zâmbesc trecătorului vile gospodăreşti“

Pe vremuri, oamenii stăteau la taclale şi încercau să-şi îmbie clienţii cu mărfurile din prăvălii. Pe strada Sfântul Nicolae, care începe exact de la parcarea Consiliului Judeţean, negustorii de toate felurile erau la datorie. Croitorii, ateliere de mobilă, stofe, librării, papetării, ceaprăzărie, cafenele, restaurante, cofetării, tutun, ziare, timbre.

Acesta era peisajul care-l întâmpina pe călărăşean la tot pasul. Nimic nu mai aminteşte astăzi de comerţul de odinioară. La 26 septembrie 1910, marele istoric Nicolae Iorga, venit pentru prima dată la Călăraşi nota: „Strada Mare se desfăşură largă, cu case dintre care multe au două rânduri şi o înfăţişare plăcută. Aici şi în alte părţi ale orăşelului zâmbesc trecătorului vile gospodăreşti, despărţite de stradă prin cochete grădini de flori“.

Cazinoul, cea mai impunătoare clădire

Pe fosta stradă Ştirbei, actuala 1 decembrie 1918, se găsea cazinoul oraşului, una din clădirile impunătoare ale urbei. „Era amplasat exact unde se află astăzi fabrica de confecţii Baden. Pe aceeaşi arteră, în faţa actualei Primării, unde se găseşte blocul Arcadia, pe vremuri aici se găseau doar case. Blocul care a avut la parter Cec-ul şi mai recent Căpitănia Portului a fost construit în locul şcolii nr. 2 de băieţi.

Aceasta se găsea pe strada care trecea printre Poştă şi Teatrul Popular.“, a declarat Florin Rădulescu de la Direcţia de Cultură şi Patrimoniu Călăraşi. În parc, în locul actualei biblioteci judeţene „Alexandru Odobescu“ fusese construit un teatru care, din păcate, a fost distrus parţial de un incendiu. Lângă Prefectură, pe strada Progresul, lângă actual Muzeu al Dunării de Jos se găseau numai case. În timp, locul acestora a fost luat de blocuri. Pe strada Sloboziei, colţ cu strada Bucureşti se mai păstrează încă o clădire, bijuterie a oraşului, ce a adăpostit cândva un ansamblu de prăvălii.