Iezerul Călăraşi, „restaurantul” preferat al pelicanilor creţi. Păsările vin din Bulgaria pentru a se hrăni
0
Dacă ar fi restaurant pentru oameni, Iezerul Călăraşi ar avea clientelă selectă, internaţională şi... câteva stele Michelin. Situl de la Dunăre este însă o arie naturală protejată. Ceea ce face acest loc special este faptul că pelicanii creţi care cuibăresc în Bulgaria trec zilnic graniţa pentru a se hrăni aici.
Sunt aproximativ 10 kilometri pe care zeci de pelicani „rezidenţi” la Srebarna îi străbat şi de mai multe ori pe zi pentru a lua masa „în oraş”. „Asta face din Iezerul Călăraşi un loc cu o însemnată importanţă transfrontalieră – pelicanii traversează graniţa cu Bulgaria, trec Dunărea în zbor şi vin aici să se hrănească. Vorbim de efective de până la 100 de exemplare şi chiar 150, în perioada de migraţie”, povesteşte responsabilul local al proiectului, Emil Todorov, din cadrul Societăţii Ornitologice Române(SOR).
Situl Natura 2000 Iezerul Călăraşi ocupă 5.000 de hectare din lunca inundabilă a Dunării, ȋn partea de est a judeţului Călăraşi, pe teritoriul comunelor Cuza Vodă, Grădiştea şi al municipiului Călăraşi. O parte din aria protejată include lacul de origine naturală rămas după asanarea parţială a vechiului Iezer Călăraşi, care, ȋn anii ‘60, a fost transformat ȋn fermă piscicolă. Lacul este ȋnconjurat de un brâu de stuf şi papură de peste 4 hectare, de pajişti şi culturi agricole.
„Motivul principal pentru care situl are importanţă este faptul că, ȋn perioada de iarnă, aici se adăpostesc trei specii periclitate la nivel global: pelicanul creţ, gâsca cu gât roşu şi gârliţa mică. Datorită biodiversităţii sale, Iezerul Călăraşi a fost clasificat ca arie protejată nu doar de autorităţile europene, ci şi de către Convenţia Ramsar (The Ramsar Convention on Wetlands), care l-a desemnat “zonă umedă de importanţă internaţională”.
Zburător splendid
Văzut în aer, pelicanul creţ este un zburător splendid, în ciuda faptului că este una dintre cele mai grele păsări care zboară. Poate ajunge la o greutate de 15 kg, iar anvergura aripilor se apropie de 3,2 metri – aproape cât o maşină Tico. Este cu puţin mai mare decât pelicanul comun şi se deosebeşte de acesta prin penele creţe de pe ceafă, picioarele gri, irisul deschis la culoare şi sacul gular roşu-portocaliu, în perioada de reproducere. În zbor, e şi mai simplu de recunoscut, sub aripi nu are culoarea neagră.
Altitudinea pe care pelicanul creţ o poate atinge în zbor este de până la 3 km. El taie aerul în sus şi în jos, de mai multe ori pe zi, pentru a ajunge la „restaurantul” preferat – un lac plin cu peşti – în cazul nostru, Iezerul Călăraşi. Pelicanii adulţi pot consuma până la 1,2 kg de peşte zilnic, la care se adaugă, primăvara, şi hrana pentru puii aflaţi în cuib.
Înoată lejer
Pelicanii creţi se hrănesc aproape exclusiv cu peşte, pe care îl vânează de obicei în grup. Ei pot zbura şi peste 100 de kilometri până la un loc propice pentru hrană. Emil Todorov explică: „De obicei, ei înoată lejer şi dintr-odată plonjează ciocul în apă pentru a prinde peştele. Cunoscut pentru punga mare de pe gât, pelicanul capturează peştii folosindu-se de aceasta ca de un minciog din care filtrează ulterior apa înainte de a înghiţi prada”.
Având în vedere preferinţa exclusivă pentru peşte, de multe ori pelicanul creţ a fost văzut ca un pericol pentru fermele piscicole. Biologii susţin însă, că o colonie întreagă de pelicani nu va reuşi să decimeze populaţia de peşte dintr-un lac.
Localizarea ȋn vecinătatea Dunării şi pe marele drum de migraţie estic au inclus Iezerul ȋn lista popasurilor preferate ale păsărilor. Un total de 32 de specii protejate ȋn Europa, majoritatea acvatice, cuibăresc, au cartier de iernare sau se odihnesc ȋn timpul migraţiei ȋn Iezerul Călăraşi.
Până la 100.000 de gârliţe, dar şi frumoasele lebede de iarnă (Cygnus cygnus), pot fi observate iarnaȋn situl natural al cărui ȋntins luciu de apă le oferă loc de odihnă’’, spun reprezentanţii SOR. Conform biologilor, în aceeaşi perioadă, poposesc ȋn iezer 3 – 4.000 de exemplare de gâscă cu gât roşu, Branta ruficollis, specie căreia i-au fost dedicate câteva proiecte menite să crească gradul de conservare al speciei. Cel mai recent dintre acestea este o colaborare transfrontalieră ȋn care e implicată şi Societatea Ornitologică Română, alături de autorităţi de mediu şi vânători din România şi ţările de pe toată ruta de migraţie a speciei.
Printre păsările cuibăritoare din situl natural de la Călăraşi sunt corcodelul mare (Podiceps cristatus), stârcul cenuşiu (Ardea cinerea), raţa mare (Anas platyrhyncos), corcodelul mic (Tachybaptus ruficollis), lişiţa (Fulica atra), gâsca de vară (Anser anser), lebăda de vară (Cygnus olor) şi găinuşa de baltă (Gallinula chloropus).
Toamnele lungi şi călduroase atrag pe malul lacului mii de păsări acvatice şi limicole: pelicanul comun şi cel creţ (Pelecanus onocrotalus şi Pelecanus crispus), barza albă (Ciconia ciconia), bătăuşul (Philomachus pugnax), chirighiţa cu obraz alb (Chlidonia hybridus) şi chirighiţa neagră (Chlidonia niger), chira de baltă (Sterna hirundo), piciorongul (Himantopus himantopus) şi lopătarul (Platalea leucordia).
Pelicanul creţ cuibăreşte în colonii
Pelicanul creţ a fost observat de foare multe ori în zona de sud-est a României, pe lacuri, în special în perioadele când iernile au fost blânde. Pelicanul creţ este cel mai mare dintre toţi pelicanii, măsurând 160-180 cm de la vârful ciocului şi până la coadă şi are o anvergură de 310-345 cm. Penele de pe cap şi ceafă sunt moi şi încreţite.
La fel ca toate celelalte specii de pelicani, pelicanii creţi cuibăresc în colonii, mai mici decât cele ale pelicanului comun, de regulă împreună cu alte specii de păsări acvatice. “Sezonul de cuibărit debutează în general în luna februarie. Îşi construiesc cuiburi de dimensiuni mari din vegetaţie acvatică”, spun reprezentanţii APM Călăraşi.
Stoluri de gâşte cu gât roşu
Specie-simbol pentru Dobrogea, gâsca sălbatică cu gât roşu (branta ruficollis) a fost observată şi în Bărăgan. În timpul migraţiei de primavară, care începe în luna martie, dar şi în cea de toamnă, la mijlocul lunii septembrie, părăsile poposesc şi în zona Bărăganului. “Stolurile de gâşte au fost observat pe culoarul de migraţie al speciei, acestea fiind în pasaj, în zona Boianu Sticleanu, judeţul Călăraşi”, a precizat Mariana Ivan, din cadrul APM Călăraşi.
Cele mai multe exemplare au fost monitorizate în Dobrogea, peste 20.000. Zona judeţului Călăraşi în care gâsca sălbatică cu gât roşu este prezentă în fiecare sezon(toamnă-primavară, cel târziu 27 martie), împreună cu gâsca de semănătură, gârliţa mare, este Iezerul Călăraşi, Ciocăneşti Dunăre, Valea Mostiştea şi ostroavele de pe fluviul Dunărea. “Perioada de pasaj poate fi de la o zi până la 8-10 zile, timp în care se hrănesc, se odihnesc şi se adună în stoluri mari”, a adăugat Ivan.
Gâsca sălbatică cu gât roşu este una din cele mai rare specii de pe glob, vulnerabilă pe întregul areal, de la cuibărit, migraţie şi până la zona de iernare. În România, gâsca sălbatică cu gât roşu este strict protejată prin lege - Ordonanţa 57/2007, Anexa 3, fiind interzisă la vânătoare prin Legea 197/2007, valoarea de despăgubire fiind de 1.350 de euro/exemplar.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Revolta unui pacient cu COVID. „Nici nu mă mir că în ţară se moare de la aşa ceva”
Se încarcă comentariile...
