Medic, despre afectarea psihică în pandemie: Cei care mor de COVID-19 mai aveau cel puţin 10 ani de trăit
0
Infecţia cu SARS-CoV-2 nu afectează doar fizic, ci şi psihic. Medicul Gabriel Diaconu atrage atenţia că virusul declanşează boli neurologice sau psihice. Specialistul spune că dezastrul umanitar prin care trecem este şi un iad psihologic.
În aceste momente deosebit de dificile, medicul Gabriel Diaconu face din nou apel la vaccinare şi povesteşte pe pagina sa de socializare cum a văzut români afectaţi psihic de pandemie:
„Bezna. Ai grijă de mintea ta, s-ar putea s-o pierzi şi să nu ştii de ce.
***
COVID19 declanşează boli neurologice, sau psihice, la aproape o treime din cei care au trecut prin infecţie.
Majoritatea acestor cazuri, în cel puţin un studiu apărut în primăvara acestui an în The Lancet (aprilie, 2021), au fost constatate la persoane care făcuseră forme medii, sau grave, de infecţie, adică au avut şi simptome ”de răceală”, dar şi pneumonie şi tulburări ale coagulării, cu inflamaţie sistemică.
Dar au fost şi situaţii unde persoanele avuseseră forme uşoare, cu minimă afectare, şi care la distanţă au început să aibă probleme cognitive (concentrare, memorare, orientare în timp/spaţiu), stări de anxietate severă, insomnie, la limită psihoză cu delir (mai puţin halucinaţii).
Toate acestea, ca practician, le-am putut vedea în practică,la cabinet, de când a început pandemia. Nu cred să fie psihiatru, în România, să nu fi văzut cel puţin un caz unde, la o persoană fără istoric sugestiv de risc sau vulnerabilitate la boală psihică, după COVID să dezvolte probleme ca cele de mai sus.
Am văzut oameni tineri care a ajuns să fie nevoie să ia medicamente pentru stările lor. Şi, da, am văzut şi oameni care nu trecuseră prin infecţie dar, din pricina stress-ului de mediu, şi a barajului de artilerie informaţională (de o parte şi de alta) în cele din urmă au sucombat.
Fără să mai ştie pe cine să creadă, încotro să o ia, prinşi în capcana unor concepte pe care nu le pot desprinde şi asimila, frica i-a copleşit, teroarea de-a nu muri pe un pat de spital sau să rămână cu sechele i-a împins spre o stare extremă de negare. I-a făcut să refuze gesturi minime de prevenţie, să afişeze bravadă şi să intre ca într-o cochilie mentală, de unde să refuze orice are de-a face cu COVID.
Dezinformarea se petrece organizat
Fenomenul e cu atât mai apăsător cu cât, de partea întunecată a lumii, dezinformarea nu se petrece haotic, ci organizat. Există o maliţie predilectă care conduce în luptă, în haos pe toţi aceia care continuă să susţină ba că nu e virus, cât cacialma, ba că nu e pastilă, e otravă, ba că nu e vaccin, e mijloc de control în masă.
Astfel ajung unii să moară cu zile în casă la ei, căci nu cheamă ambulanţa. Astfel ajung copiii să se roage de părinţi să se vaccineze dar părinţii spun nu.
Şi astfel ajung oameni să facă accidente vasculare, infarcte, alte manifestări neurologice de focar (inclusiv epilepsii) când lucrurile iau o turnură urâtă.
Când a avut loc ultima mare pandemie, acum un secol, urmările neuro-psihiatrice n-au putut decât cu greu fi urmărite, şi asta doar în monografii selecte. Unele sechele encefalitice au făcut ca oameni, ieri vii şi mobili, sănătoşi şi comunicativi, să intre într-o stare de ”împietrire” care i-a ţinut aşa vreme de câteva zeci de ani, până o descoperire fortuită a unei substanţe - Levo-DOPA - i-a ”trezit”, pentru o scurtă perioadă, pe unii dintre ei uitaţi într-un azil de îngrijiri de pe Coasta de Est Americană.
Mulţi nici nu ştiu că au minte
România are şi ea secretele ei. Centrele noastre de ”cronici” conţin într-însele, dacă ştii să cauţi, dacă ştii să asculţi, poveşti de groază, sechele după infecţii virale ale persoanei în cauză, sau ale mamei acesteia în timpul gravidiei, cu urmări nefaste asupra calităţii vieţii individului.
Când vine vorba de grija pentru sănătatea propriei minţi, n-am niciun dubiu că oamenii şi-o ignoră. Mulţi nici nu ştiu că au (minte). Alţii nu ştiu unde s-o plaseze, în corp (dar unde nu-i cap, vai de picioare). Mai sunt unii care au minime noţiuni despre psihic, şi care sunt funcţiile lui, dar n-au vreo intenţie să şi le interogheze. Chiar şi dintre cei mai spălaţi ori educaţi întreţin mituri, credinţe iraţionale despre psihologie (sau ”fiziologia minţii”) respectiv psihiatrie (sau ”patologia” medicală a ei).
Devine în schimb o certitudine că impactul tectonic atât al infecţiilor cu coronavirusul care dă COVID, cât şi al efectului de grup, psihologic, dat de boală şi decese, schimbă intim fibra societăţii, a culturii, şi ne defineşte generaţia.
Ne omoară în exces vârstnicii. Am calculat-o anul trecut, a fost ulterior confirmat şi prin alte studii, că cei care mor de COVID mai aveau cel puţin 10 ani de viaţă de trăit (în medie). Au murit cu 10 ani mai devreme.
Ne afectează, cronic, sănătatea, într-o proporţie greu estimabilă acum, cu sechele la nivelul organelor afectate (plămân, inimă, ficat, rinichi) dar şi la nivelul sistemului nervos, cu consecinţe încă ne-evaluate sistematic.
Nimeni nu poate ilustra, fidel, drama unui părinte care îşi vede copilul că devine maniacal, psihotic, de necontrolat, din elevul sau studentul tânăr, frumos, cu viitor care era înainte. Şi pentru ce?
Unele îţi pot afecta nervii
Nimeni nu poate ilustra, fidel, cataclismul pierderii părinţilor, sau partenerului de viaţă, prin boală, şi avem deja sute de mii de familii extinse care au trecut prin experienţa asta.
Când unii colegi spun că asistăm la un ”dezastru umanitar” merită făcută trimitere şi spre iadul psihologic pe care pandemia ne-a obligat, şi ne obligă, să-l trăim. Unul în care trebuie, cumva, să ne descurcăm cu resursele limitate pe care le avem.
Dacă am scris, dacă insist să scriu şi să vulgarizez concepte elementare de ştiinţă medicală, este pentru că doar aşa oamenii îşi pot structura puţin mintea cât să se întărească, să îşi ia ”hrană” să poată gândi, simţi mai bine despre ce se petrece împrejur.
Dar şi pentru că este cea mai bună profilaxie, cea mai bună formă de prevenţie în calea fricii, a terorii şi confuziei, toate factor de risc pentru maladie mintală.
Dacă militez pentru vaccin este nu doar în ce priveşte reperele epidemiei/ pandemiei la nivel de număr de cazuri/ internări/ decese,
Cât pentru efectul preventiv al acestui act simplu pe care îl poţi face când vine vorba de urmări cronice ale bolii COVID, unele care îţi pot afecta nervii, şi mintea.
PS: Tabele KM din articolul lui Taquet et al: ”Six month neurological and psychiatric outcomes in 236379 survivors of COVID-19: a retrospective cohort study using electronic helath records” - The Lancet, April 2021”
Vă mai recomandăm şi:
Veşti teribile de la experţi: „Putem avea un milion de morţi şi să nu atingem imunitatea de grup”
Se încarcă comentariile...
