Medic, despre ATI: E ultimul loc unde ai vrea să mori, gândul ăsta mă tulbură!
0
Medicul Gabriel Diaconu face din nou apel la cetăţeni să conştientizeze pericolul valului 4 al pandemiei şi să nu mai ia în râs realitate cumplită care ne înconjoară. Unul dintre cei mai cunoscuţi psihiatri prezintă un tablou înfricoşător al secţiei ATI, o anticameră a morţii sau un loc al miracolelor.
Dr. Gabriel Diaconu a postat un mesaj tulburător despre Terapia Intensivă, un loc în care se dă ultima bătălie pentru pacienţi:
Numărul mediu de manevre pe care a ajuns să îl facă, în medie, personalul medical asupra unui pacient în ATI, a crescut în ultimul secol până spre 100 pe parcursul a 24 de ore. Multe dintre ele sunt invazive, de la montat şi schimbat linii de abord, venos sau arterial, că sunt tuburi sau sonde care intră prin orificii naturale sau artificial create în corpul uman, de la mobilizat pacientul la monitorizat funcţiile lui vitale.
Fiecare manevră are timpul ei necesar, încât să respecte demnitatea şi minimul confort al persoanei şi să nu îi adauge suferinţă suplimentară.
Fiecare gest necesită pregătiri elementare, uneori speciale, de asepsie şi antisepsie, adică prevenţia infecţiilor. Chiar şi aşa, numărul de manevre invazive combinat cu natura septică a anumitor regiuni ale corpului, dar şi cu timpul petrecut în ATI, cresc riscul de complicaţie infecţioasă, cu fiecare zi petrecută suplimentar în terapie intensivă.
E un loc al miracolelor, sau anticamera morţii. E suficient să constaţi asta când te uiţi la complexitatea foilor de observaţie ale celor care ies pe picioarele lor după o internare în spital, cu trecere prin ceea ce, pe vremuri, mai avea un nume: Reanimare.
Ma gândesc la ultimele zile ale lui tata
La Reanimare ajungeau oamenii după anestezie, dar omul de rând nu făcea neapărat diferenţa. Astfel că odată mutat bolnavul în ATI se şoptea, pe holuri, “l-au dus în Terapie” sau “l-au transportat la reanimare” pe sărmanul de-animat.
E ultimul loc unde ai vrea să mori, departe de ai tăi, un om pe un pat între alţii, pe-alte paturi. Gândul ăsta mă tulbură, periodic, când mă gândesc la ultimele zile ale lui tata, măcar că ştiu că nu-l durea, că era sedat, că n-a simţit când se apropia momentul.
Câtă lumină să mai ai în tine, cu sufletul câinit, să poţi să iei în râs, să uiţi sau să ignori, soarta celor afectaţi de COVID trecuţi prin ATI, ultima lor poartă înainte să moară.
Vaccinează-te, protejează-te!
Oameni care dau şpagă să se vaccineze pe bărbi, adică doar în acte, oameni care se insistă, dement, că nimic nu există şi totul e o invenţie,
Oameni care tratează problema savant, că doar oricine poate asculta diverse conferinţe pe YouTube şi totu-i pare clar, dar departe de puzderia de senzaţii pe care le ai când intri într-o secţie de Terapie, sau când auzi zgomotul aparatelor, muzica sisifică a respiraţiillor anevoie ale bolnavului.
Să îndrăzneşti să te împotriveşti morţii tale e o proprietate înnăscută a fiecăruia. Dar să lupţi împotriva morţii altuia nu e pentru oricare, şi asta te face om.
Nu lăsa să treacă ziua fără să te gândeşti la toţi oamenii nevăzuţi, de lângă tine, care duc chiar acum steagul umanităţii într-o secţie oarecare, atâta cât mai pot, aşa cum se pricep. Merită mai mult decât verdictul, din şold, al idiotului cu opinia altului, pe care doar o copiază.
Vaccinează-te. Protejează-te. Vezi, prin gestul ăsta simplu, de omul de lângă tine.
Dar şi de conştiinţa ta. Îl ajuţi şi pe el, ne ajuţi şi pe noi. Inclusiv pe mine.
Cu ce?
Cu toţi oamenii pe care trebuie să îi oblojesc, zi de zi, de rana cea urâtă a aducerii aminte. Căci nu doar moartea doare, cât şi memoria ei.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
