„Memorandumul de la Călăraşi – cu degetul pe rană!”. Soluţii pentru reformarea sistemului medical, de ce trebuie plătiţi toţi medicii la fel
0
Autorităţile din Călăraşi pun umărul la reformarea sistemului medical, grav afectat de migraţia medicilor, a condiţiilor improprii din spitale, dar şi din cauza legislaţiei greoaie privind accesul personalului în ţările non-UE care doresc să profeseze în România .
Un memorandum în care sunt expuse problemele, dar şi soluţii punctuale a fost trasmis ministerului Sănătăţii şi Educaţiei de către preşedintele Consiliului Judeţean Călăraşi şi de către directorul medical al Spitalului Judeţean de Urgenţă din Călăraşi.
"Ca urmare a problemelor curente ce afectează sistemul medical din România, în contextul în care migraţia medicilor români şi a asistenţilor medicali constituie o problemă vitală pentru statul român şi în urma dezbaterilor susţinute în cadrul conferinţei naţionale „Hemoragia sistemului medical din România – de ce ne pleacă medicii”, desfăşurată la Călăraşi, organizatorii acestei manifestări, Consiliul Judeţean prin preşedinte, Vasile Iliuţă împreună cu Spitalul Judeţean de Urgenţă Călăraşi prin director medical, conf. univ. dr. Laurenţiu Beluşică au redactat şi transmis către Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei un memorandum pentru a fi aprobat în completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii republicată", a transmis dr. Simona Vlădica, consilier pe probleme de comunicar eşi imagine al preşedintelui CJ Călăraşi.
„Memorandumul de la Călăraşi – cu degetul pe rană”!
Ca urmare:
• A plecării unui număr foarte mare de studenţi medicinişti pentru a lucra în străinătate chiar şi înainte de a începe un rezidenţiat în România;
• A plecării din ţară a personalului medical înalt calificat şi totodată a lipsei de perspectivă privind întoarcerea acestora;
• A legislaţiei greoaie privind accesul medicilor în ţările non-UE de a primi dreptul de liberă practică pentru a profesa în România;
• A pierderii anuale a unui număr mare de medici tineri, dintre cei mai competitivi, datorită plecării acestora pentru a lucra în afara ţării;
• A condiţiilor improprii de lucru din spitalele de stat;
• A accesului dificil al pacienţilor la medicamente şi asistenţă medicală de calitate;
• A siguranţei scăzute împotriva infecţiilor intraspitaliceşti;
• A nivelului ridicat al birocraţiei în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Colegiului Medicilor;
• A salariilor mici ale medicilor şi asistenţilor medicali;
• A unei legi a salarizării incorecte, medicii trebuie să fie plătiţi la fel indiferent de spitalul în care lucrează, atâta timp cât realizează aceeaşi muncă;
• A numărului mare de studenţi şcolarizaţi de stat comparativ cu numărul mic de posturi disponibilie în cadrul spitalelor;
• A distribuirii incorecte a banilor pentru consumabilele dintr-un spital;
• A decontărilor incorecte a serviciilor medicale de înaltă performanţă: ex. Intervenţia de bypass;
• A necunoaşterii statisticilor pe patologii pentru a se putea stabili în mod corect o strategie de cost per pacient, mai exact a lipsei registrelor naţionale;
• A lipsei unei strategii coerente privind atragerea, menţinerea şi repartiţia uniformă a forţei de muncă în domeniul sanitar;
• A absenţei unui mecanism central de control al protocoalelor spitalului şi armonizarea lor cu ghidurile precum şi cu protocoalele spitalelor de grad superior sau cu cele ale altor spitale colaboratoare, face ca în multe situaţii medicul de gardă să rezolve probleme administrative de transfer al pacienţilor sau alte probleme care în mod normal ar trebui să se rezolve automat fără pierdere de timp preţios;
• A distribuirii incorecte a medicilor în funcţie de responsabilităţile pe care le au;
• A lipsei cooperării Profesorilor universitari medici cu tinerii medici;
• A lipsei noilor categorii de personal, ex: există asistente medicale comunitare, dar nu există normare;
• A lipsei unei strategii în domeniul sănătăţii care să fie ancorată în actualitate;
• A degradării statutului medicului din România, mai exact a respectului faţă de medic;
• A lipsei garantării integrităţii fizice a medicului - nu există legislaţie care să protejeze medicul în faţa unui atac fizic din partea unui pacient;
• A dificultăţilor de raportare în sistemul DRG (Diagnostic + proceduri) care îngreunează foarte mult activitatea medicală, în condiţiile în care numărul de cadre medicale este mic, proporţional cu numărul de pacienţi care nu scade niciodată;
• A absenţei unei comunicării adecvate a corpului profesional al medicilor cu populaţia;
• A situaţiilor frecvente în care medicii sunt obligaţi să efectueze anumite servicii pentru care nu sunt calificaţi depăşindu-şi astfel competenţele şi asumându-şi astfel în nume propriu anumite riscuri;
• A lipsei iniţiativei legislative care să permită primăriilor din teritoriul unui spital să contribuie la bugetul spitalului;
• A absenţei unei delimitări clare între culpa datorată medicilor şi deficienţele de sistem (absenţa medicamentelor, materialelor şi mijloacelor de diagnosticare);
• A procedurilor complicate din cabinetul medicilor de familie;
• A lipsei repartiţiei corespunzătoare a medicilor pe diferitele lor specialităţi în teritoriu;
• A lipsei formelor legale de angajare a medicilor rezidenţi în spitale după terminarea rezidenţiatului;
• A deficitului de medici pediatrii datorat lipsei unei facultăţi de PEDIATRIE;
• A lipsei medicilor de familie în oraşele mai mici;
• A lipsei unui venit adecvat pentru cabinetele medicilor de familie: un cabinet cu sub 1800 asiguraţi pe listă nu poate funcţiona, în ţară sunt peste 30% cabinete sub acest număr. Pentru a avea un venit cât de cât normal, medicii trebuie să facă reduceri la funcţionarea lui. Asta înseamnă cabinete care nu corespund, care nu oferă mai nimic dacât un stetoscop şi un tensiometru. Acest fapt conduce către o calitate slabă a actului medical la nivelul asistenţei medicale primare.
Măsuri urgente pentru sănătate
Ţinând cont de toate problemele menţionate mai sus, se solicită implementarea următoarelor măsuri pe termen scurt, dar şi a unora pe termen mediu şi lung:
1. În ceea ce priveşte dreptul de liberă practică:
Trimiterea diplomelor şi actelor doveditoare de către medicii din alte ţări se impune a fi făcută online, urmând ca la prima vizită în România solicitantul să prezinte originalele pentru confirmare;
Acordarea dreptului de liberă practică să fie făcut în regim de urgenţă de la prima vizită a cetăţeanului străin în România, (imaginaţi-vă cât de inconfortabil ar fi pentru un medic din India, de exemplu, să vină cu actele în România şi să fie rechemat peste trei luni pentru a le completa);
În cazul în care se consideră că un medic non-UE trebuie să efectueze o parte din rezidenţiat în vederea echivalării studiilor, această perioadă de studiu se impune a fi făcută în spitalul angajator şi nu în marile universităţi din centrele universitare în care sunt deja mulţi rezidenţi sau medici specialişti. Ex. în Anglia actele se trimit online, după care urmează o programare exactă a vizitei, moment în care medicul se prezintă cu actele originale, care sunt autentificate pe loc. Tot atunci are loc şi plata cotizaţiei anuale, dar şi acordarea imediată a dreptului de liberă practică. Practic, medicul iese de la prima audienţă cu dreptul de liberă practică emis.
Medicilor care au drept de lucru în Marea Britanie, de exemplu, sau în altă ţară membră a Uniunii Europene, să le fie automat recunoscut dreptul de liberă practică în România, să devină automat membrii în Colegiul Medicilor din România, fără formalităţi suplimentare;
Medicii din ţările non-UE care se angajează medici la un anumit spital din România, în condiţiile legii, în cazul în care părăsesc unitatea angajatoare să piardă şi dreptul de şedere în spaţiul european, sau cel puţin dreptul de liberă practică în România.
2. Medicii rezidenţi trebuie să facă un stagiu obligatoriu în spitalele judeţene cu o durată minimă de 2 ani;
3. Serviciul de gardă trebuie să fie de 12 ore urmat de liber obligatoriu de 12 ore;
4. Reînfiinţarea facultăţilor de Pediatrie;
Medicii pediatri, absolvenţi ai facultăţii de pediatrie, admişi la concursul de rezidenţiat, care au făcut stagiul de 3 ani şi în urma examenului de specialitate au primit titlul de specialist medicină generală-pediatrie şi au o experienţă de peste 5 ani în serviciile de urgenţe pediatrice şi/sau în unităţile cu paturi, ar trebui să primească echivalarea ca medic specialist pediatru fără a mai fi necesară efectuarea integrală a rezidenţiatului, după modelul propus pentru medicii din afara spaţiului Comunitar.
5. Recalibrarea rezidenţiatelor şi Universităţilor, în sensul că se impune implementarea unei politici sănătoase de personal, astfel încât necesarul de cadre medicale să fie evaluat corect ţinând cont de numărul celor care părăsesc sistemul, prin urmare se impune ca numărul locurilor scoase la concursul de admitere în Universităţile de Medicină să fie în acord cu necesarul de medici; scoaterea posturilor la concurs astfel incât la terminarea rezidenţiatului medicii să fie ajutaţi să se angajeze la spitale cu deficit de personal şi să fie descurajată rămânerea lor în marile centre universitare fără post (aşa cum se intamplă în prezent); cei care fac rezidenţiat pe post, sa facă cel puţin ultimii doi ani la unitatea plătitoare, în caz contrar, aceştia vor pierde dreptul de a absolvi rezidenţiatul.
Există şi varianta ca aceştia sa facă un rezidenţiat mai lung, de exemplu, în Irlanda, durata rezidenţiatului pe post prin admitere fără examen este dublă faţă de durata unui rezidenţiat obişnuit în centrul universitar obţinut prin concurs. Rezolvarea situaţiei posturilor medicale după terminarea rezidenţiatului, prin scoaterea la concurs a posturilor, dar şi prin posibilitatea dată conducerii spitalelor cu deficit de personal de a angaja medici fără concurs;
6. Promovarea unor iniţiative legislative: de apărare a medicilor; a unora care să permită administraţiilor publice locale să dea din bugetul lor către Spitalele Judeţene pe care le au în subordine, bani pentru salariile medicilor, prime de instalare a medicilor, plata cu ora, plata chiriilor medicilor etc.; a unora care să permită primăriilor din teritoriul unui spital să contribuie la bugetul spitalului; existenţa unei legislaţii de apărare a libertăţii medicului astfel încât acesta să nu mai fie pus în situaţia în care să işi depăşească competenţa şi implicit să suporte consecinţele; asigurarea cadrului legislativ de dezvoltare şi implementare a sistemului de telemedicină în toate specialităţile în care acest sistem se pretează: infarct miocardic, accident vascular cerebral, radiodiagnostic, etc.;
7. Legea salarizării ar trebui să revină la prevederile conform cărora medicii ar trebui plătiţi la fel indiferent de spitalul la care lucrează atâta timp cât fac acelaşi lucru;
8. Îmbunătăţirea calităţii actului medical;
9. Implementarea unei strategii coerente în domeniul resurselor umane din sistemul sanitar;
10. Valoarea reală a unui grup DRG trebuie să fie în concordanţă cu ghidurile de practică pentru fiecare tip de boală aprobate de Ministerul Sănătăţii şi cu protocoalele rezultate din ghiduri şi aplicate în fiecare spital. Conform acestor ghiduri şi protocoale de practică se poate stabili o valoare medie reală a costurilor pentru fiecare grup DRG;
11. Implementarea unor ghiduri şi protocoale care să genereze o finanţare corectă şi care să limiteze pierderile din buget; Protocoale implementate la nivel naţional în toate spitalele de stat;
12. Măsuri pentru integritatea fizică a medicului;
13. O bună guvernare astfel încât statul să asigure finanţare spitalelor şi cadrelor medicale;
14. Atragerea de medici din Republica Moldova mai ales în contextul actual în care se pune un deosebit accent pe bunele relaţii cu această ţară. Posibilitatea completării locurilor vacante prin aducerea de medici din India, de exemplu, trebuie luată în calcul, acolo existând personal medical calificat de foarte bună calitate, unii având chiar drept de muncă în UK, dar care nu îşi găsesc de lucru în acea ţară.
15. Debirocratizarea sistemului medical;
16. Revizuirea protocolului de transfer interspitalicesc;
17. Restabilirea respectului faţă de medic;
18. Repartiţia uniformă a medicilor în intreaga ţară, nu numai în marile centre universitare;
19. Cursuri obligatorii de comunicare pentru medici, acţiune ce poate reduce şi numărul acuzaţiilor aduse medicilor.
De asemenea, va rugăm să ţineţi cont în deciziile de elaborare a normelor în ceea ce priveşte angajarea de personal medical în zonele defavorizate de ghidurile de bună practică şi recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Unul dintre semnatarii acestui memorandum şi iniţiatorul organizării Conferinţei Naţionale de la Călăraşi din data de 16 septembrie 2016, Conf. Univ. Dr. Laurenţiu Beluşică, Directorul Medical al Spitalului Judeţean de Urgenţă Călăraşi şi-a exprimat dorinţa de a se implica şi de a face parte din comitetul care va redacta normele de aplicare ale Ordonanţei de Urgenţă din data de 31 august 2016, emisă de Ministerul Sănătăţii pentru completarea Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii republicată.
"Semnatarii acestui memorandum îşi rezervă dreptul de a apela la toate formele democratice de acţiune pentru ca aceste solicitări să fie puse în practică.”, a transmis directorul medical al Spitalului Judeţean de Urgenţă din Călăraşi.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
