Pastorala de Crăciun a Preasfinţitului Vincenţiu: “Fie ca lumea bolnavă şi dezbinată de ură în care trăim să-şi găsească pacea”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pentru a întâmpina cu sufletul curat şi cu bucurie una dintre cele mai mari sărbători ale ortodoxiei, credincioşii sunt îndemnaţi să facă numai fapte bune, într-o lume răvăşită de dezbinare, ură şi păcate.


Prin cuvântul său, Preafericitul Vincenţiu, episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, le doreşte tuturor creştinilor bucurie, pace şi împliniri, cu ocazia Naşterii Domnului. Redăm integral mesajul episcopului Sloboziei şi Călăraşilor către creştini la sărbătoarea Naţterii Domnului din 25 decembrie.

Dreptmăritori creştini,

După ce magii au ajuns la Betleem şi s-au închinat dumnezeiescului Prunc, i-au oferit Acestuia daruri de aur, smirnă şi tămâie: aurul pentru a omagia demnitatea Sa regală; smirna pentru a ne aminti de moartea Sa jertfelnică, iar tămâia pentru a cinsti dumnezeirea Sa. Sfântul Evanghelist Matei povesteşte cum prin intermediul magilor, popoarele păgâne s-au închinat Mântuitorului Hristos; cum Pruncul Iisus era ameninţat cu moartea de regele Irod; şi cum Dumnezeu, prin intermediul Dreptului Iosif şi al Fecioarei Maria, are grijă de Pruncul Iisus. Probabil că părinţii după trup ai Domnului, Iosif şi Maria au fost profund mângâiaţi de venirea magilor şi de ceea ce au făcut ei. Aceasta era confirmarea tuturor lucrurilor minunate care se spuseseră înainte cu privire la Pruncul Iisus: Dreptului Iosif de către un înger în vis, Fecioarei Maria de către îngerul Gavriil şi Elisabeta, iar atât Dreptului Iosif, cât şi Fecioarei Maria de către păstorii care le-au povestit ce le-au spus îngerii pe câmpul de lângă Betleem.

În capitolul al doilea al Evangheliei după Matei întâlnim de cinci ori expresia „Pruncul şi mama Lui“ (Matei 2, 11, 13, 14, 20, 21). Pruncul Iisus şi Maria, mama Lui, sunt prezentaţi totdeauna împreună şi niciodată despărţiţi. Când magii au găsit Pruncul la Betleem, se spune în Evanghelia Sfântului Matei că: „au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui“ (Matei 2, 11). Dreptul Iosif trebuie să salveze Pruncul de ura lui Irod şi primeşte această poruncă de la Dumnezeu: „scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt“ (Matei 2, 13), iar el ascultă şi împlineşte imediat această poruncă (2, 14). Când a trebuit să se întoarcă din Egipt, evanghelistul ne spune că din nou îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif şi i-a spus: „Scoală-te ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel“ (2, 20). Şi de data aceasta, din nou, Iosif ascultă şi se supune (2, 21). Evanghelistul subliniază că Pruncul şi mama Lui sunt inseparabili. Ceea ce are loc întotdeauna în relaţiile profund omeneşti dintre un prunc şi mama sa este valabil şi pentru dumnezeiescul Prunc Iisus şi Maria, mama Lui: Pruncul este dependent de mama Lui şi fără de ea nu poate trăi. La rândul ei Maria, mama Lui, este legată de El, asumându-şi grija maternă a creşterii Lui. Mama şi Pruncul se află într-o strânsă şi intimă comuniune de viaţă. Această perioadă din viaţa lui Iisus, în care, El este un Prunc ce are nevoie deajutor, precum şi acest aspect al relaţiei Sale cu Fecioara Maria, în care ea se dedică întru totul Lui, sunt evidenţiate de Sfântul Evanghelist Matei mai mult decât toţi ceilalţi evanghelişti. Dreptul Iosif are îndatorirea de a proteja Pruncul de pericolele externe, iar Sfânta Fecioară Maria are grija maternă a creşterii Lui. Dreptul Iosif şi Fecioara Maria au îndatoriri diferite, însă în centrul vieţii lor se află slujirea pe care i-o aduc dumnezeiescului Prunc; o slujire care nu are nimic particular, ci este întrutotul firească. Dumnezeu L-a trimis în lume pe Fiul Său ca pe un Prunc şi, asemenea tuturor pruncilor, este ameninţat în multe feluri şi depinde de slujiri multiple.

Potrivit Sfântului Evanghelist Luca, Dreptul Simion, careaştepta mântuirea lui Israel, a vorbit şi despre o sabie care va străpunge sufletul Mariei (Luca 2, 34-35). Această sabie începe să străpungă deja de pe acum, căci, într-un vis, Iosif aude vocea unui înger, spunându-i să se scoale imediat şi să fugă în Egipt cu Pruncul şi cu mama Lui. Motivul: Irod se pregătea de un gest plin de cruzime, adică, să caute Pruncul şi să-L ucidă. Prin această poruncă, de a se scula în grabă şi de a fugi în Egipt, ne sunt descoperite purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi ocrotirea Sa pentru Pruncul dumnezeiesc.
Comportamentul lui Irod se află în opoziţie cu cel al Fecioarei Maria şi al Dreptului Iosif. Aceştia îl protejează pe Prunc şi au grijă de El, în timp ce Irod vrea să-l ucidă. Îşi simte ameninţat tronul regal de un prunc. Ce fel de putere este aceea care depinde de eliminarea unui prunc? Fuga este şansa oferită celor slabi ca să scape de o putere distrugătoare. Mai mult decât Pruncul Însuşi, Fecioara Maria şi Dreptul Iosif trăiesc experienţa pericolelor pricinuite de Irod, neajunsurile fugii şi ostenelile şederii într-o ţară străină. Viaţa părinţilor după trup, alături de Pruncul dumnezeiesc şi comuniunea cu El le-au oferit mari şi profunde experienţe duhovniceşti, dar i-au făcut de asemenea părtaşi tuturor pericolelor şi suferinţelor.
Însă Fecioara Maria, ca mamă, a simţit cel mai mult  ascuţişurile de sabie care i-au străpuns inima de la naşterea dumnezeiescului Prunc până la vederea Lui, răstignit pe cruce. „Maria, mama lui Iisus“ (cf. Fapte 1, 14) a avut o rânduială unică în iconomia lui Dumnezeu, o relaţie privilegiată, legată de alegerea ei pentru a deveni „Maica Domnului“ (cf. Luca 1, 43), prin întruparea celei de-a doua Persoane a Preasfintei Treimi. De aceea, maternitatea ei, în urma alegerii divine, a fost una cu totul specială.

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Plecând de la cele relatate de Sfântul Evanghelist Matei, se poate spune că cinstirea deosebită a Bisericii faţă de Fecioara Maria, Maica Domnului, s-a dezvoltat, pornind de la purtarea ei de grijă pentru dumnezeiescul Prunc, încă de lângă ieslea de la Betleem. În vechime, când încă nu se dezvoltase calendarul Bisericii, singura sărbătoare închinată Fecioarei Maria era în a doua zi a praznicului Naşterii Domnului, în 26 decembrie, cunoscută cu vechiul său nume de „Soborul în cinstea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu”.
În acea noapte unică pentru creştini, când Iisus S-a născut, chipul Mamei cu Pruncul a devenit şi rămâne pentru totdeauna cea mai importantă, mai profundă şi mai fericită icoană a credinţei noastre. Astăzi, principala icoană a Fecioarei Maria este cea a Maicii cu Pruncul - care, pentru Biserica Ortodoxă, este, în primul rând, o icoană a Întrupării.În icoana Naşterii Domnului vedem, pe de o parte, expusă credinţa noastră în dumnezeirea şi natura umană a Fiului lui Dumnezeu întrupat, iar pe de alta, icoana ne sugerează care sunt consecinţele venirii Sale în lume. După cum ne învaţă Sfântul Grigorie Teologul, Naşterea lui Hristos este „sărbătoarea recreării lumii“, a unei înnoiri, care sfinţeşte întreaga lume.
El a venit să sfinţească lumea, iar prin întruparea Sa întreaga creaţie dobândeşte un sens nou, legat de scopul final al existenţei ei - transfigurarea ei ultimă.Într-una din cântările Bisericii de la Crăciun ne întrebăm: “Ce vom aduce Ţie, Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ, om pentru noi...“. Şi îndată urmează răspunsul: „
Fiecare dintre făpturile cele făcute de Tine, mulţumire aduc Ţie. Îngerii laudă, cerurile steaua, magii darurile, păstorii uimirea, pământul peştera, pustiul ieslea; iar noi pe Maica Fecioară!“ (Stihiră la Vecernia Naşterii Domnului). Reiese din aceastăcântare că Naşterea Domnului a fost întâmpinată de întreaga creaţie: îngerii au cântat cântări, cerul a pogorât steaua, magii au adus daruri, păstorii au venit cu închinarea, pământul a oferit peştera, iar noi, oamenii, am dat-o pe Fecioara Maria.

Toată creaţia ia parte la eveniment, iar în jurul Pruncului nou-născut vedem reprezentanţi ai întregii lumi create, fiecare aducându-şi prinosul lui sau, cum spune Biserica, fiecare mulţumind în felul său.Însemnătatea profundă a acestei cântări remarcabile din Slujba de Crăciun este aceea că lumea şi întreaga creaţie participă la planul lui Dumnezeu de mântuire, tânjind după unirea cu El, nu doar aşteptând venirea Lui, ci pregătindu-se pentru această întâlnire dintre Dumnezeu şi om în deplină libertate şi iubire. Imnograful care a alcătuit această cântare prezintă întreaga creaţie ca aflându-se într-o procesiune cosmică, care merge în întâmpinarea Mântuitorului: steaua, pustiul, peştera, ieslea, îngerii, păstorii, magii, iar în mijlocul acestei procesiuni strălucitoare se află Fecioara Maria, Maica Domnului, rodul cel mai frumos şi desăvârşit al creaţiei, prin care Dumnezeu a
ales ca Fiul Său să devină Fiul Omului, ca pe noi, fiii oamenilor, să ne facă fii ai lui Dumnezeu după har.
Cântarea ne spune că peştera a fost darul pustiei pentru Pruncul dumnezeiesc. Însemnătatea acestui dar se descoperă în cuvintele Sfântului Grigorie Teologul, care scrie: „Plecaţi-vă în faţa ieslelor prin care voi, cei lipsiţi, aţi fost crescuţi de Cuvântul“ (adică aţi crescut, hrăniţi cu pâinea Euharistică). Pustia, ca loc nelocuit, care i-a oferit adăpost Mântuitorului, pe Care, de la naştere, lumea nu L-a primit, a fost locul în care Dumnezeu a hrănit cu mană poporul Israel, timp de 40 de ani, în vremea peregrinării sale. Iar mana nu a fost altceva decât o anticipare prefigurativă a darului Betleemului, a Pâinii Vieţii care s-a pogorât din cer, a lui Iisus Mielul, care S-a făcut pentru noi pâinea Euharistică, ce ni se oferă pe masa altarului. Peştera, ieslea, scutecele sunt indiciile coborârii lui Dumnezeu la noi, a smereniei Sale desăvârşite.

Însă atât icoana Naşterii lui Hristos, cât şi cântările slujbelor ne atrag atenţia asupra locului pe care Maica Domnului îl ocupă în planul mântuirii. Ea este cel mai înălţător dar pe care omul a fost vreodată în stare să-l facă lui Dumnezeu. Maica Domnului este preamărită ca fiind darul cel mai de preţ pe care lumea l-a oferit lui Dumnezeu, pentru că din ea S-a născut Fiul lui Dumnezeu întrupat, darul cerului făcut nouă oamenilor.
În libertate deplină şi iubire necondiţionată ea a acceptat ca Dumnezeu să zămislească în ea, pe Cel ce avea să vină în lume, pe Cel ce Fiul lui Dumnezeu se va chema: „Fie! Să-mi fie mie după cuvântul tău!“ (Luca 1, 38). În jurul Maicii Domnului şi a dumnezeiescului Prunc, îngerii slăvesc pe Dumnezeu şi bine-vestesc oamenilor. Aceşti oameni sunt, în primul rând, păstorii, primii fii ai lui Israel care I se închină Pruncului; ei constituie începutul Bisericii evreilor, iar magii - „începutul neamurilor“ - Biserica neamurilor păgâne. Pe de o parte, sunt păstorii - oameni simpli, cu care Dumnezeu comunică direct, în împrejurările concrete ale vieţii lor zilnice de lucru; pe de altă parte, sunt magii - oameni învăţaţi, care au de străbătut o cale lungă, de la cunoaşterea a ceea ce este relativ la ceea ce este absolut, prin subiectul pe care îl studiază. Aşadar, Dumnezeu se descoperă atât oamenilor simpli, cât şi celor mai învăţaţi, care se apropie de tainele dumnezeieşti cu smerenie, credinţă şi întru curăţia vieţii:
„Taina nu suferă ispitire, ci cu credinţă apropiindu-ne strigăm: Netâlcuitule Doamne, slavă ţie!” În poezia şi cântările specifice slujbelor de Crăciun, chipul Maicii şi al Pruncului sunt prezentate, aşadar, într-o lumină
negrăită. Aici, toate cele ce au fost sfâşiate de păcat şi ostilitate, de mândrie omenească, sunt iarăşi unite: cerul cu pământul, Dumnezeu şi oamenii, natura şi duhul. Lumea întreagă devine doxologică, un imn de laudă, cuvintele devin o cântare a iubirii, materia devine darşi întreaga natură se face iesle. În această imagine a Maicii şi a Pruncului, iubirea eternă a lui Dumnezeu, pentru lume şi iubirea eternă a lumii - în starea ei cea mai profundă - pentru Dumnezeu se unesc, se completează, biruiesc! Şi nimeni nu a fost capabil vreodată să dezrădăcineze această imagine din memoria şi conştiinţa umană.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Sărbătoarea Naşterii Domnului sau a Crăciunului este în primul rând o sărbătoare a familiei creştine, a cinstirii mamelor şi darului de prunci, a familiilor care, asemenea celei după trup a Domnului, se îngrijesc de aducerea pe lume a copiilor, de creşterea şi ocrotirea lor. Este important ca în zilele noastre, când familia creştină este condiţionată şi, de cele mai multe ori, determinată de constrângeri socio-economice, să nu ne părăsim credinţa şi speranţa că Dumnezeu poate „birui rânduiala firii“, după cum reiese din exemplul Maicii Domnului. Ne
interesează astăzi ca fiii noştri să crească sănătos şi frumos prin contribuţia în primul rând a educaţiei primită în familie, iar mai apoi în şcoală şi Biserică. De aceea este nevoie să veghem la educaţia fiilor noştri, nu numai pentru dobândirea cunoştinţelor necesare alegerii unui drum în viaţă, ci şi pentru formarea lor morală şi civică. Educaţia religioasă în familie şi, mai ales, prin ora de religie din şcolile noastre este absolut necesară pentru a-i ajuta pe copiii noştri să facă faţă tentaţiilor şi seducţiei lumii acestea, să stea departe de cei care le propun
o fericire iluzorie şi evadarea din lumea aceasta prin consumul de droguri sau alte substanţe care distrug fiinţa umană. Să-i ajutăm pe copiii noştri să devină „făcători de pace“ într-o lume a violenţei verbale şi fizice, cultivându-le conştiinţa apartenenţei la o comunitate a valorilor veşnice, în care Biserica noastră Ortodoxă crede şi pentru care militează.


Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Fie ca această zi a păcii şi bucuriei, marea prăznuire a Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos, să fie un izvor de bucurie, pace şi împliniri pentru voi toţi, acum şi în Noul An 2015, închinat în Patriarhia Română Sfântului Ioan Gură de Aur şi misiunii parohiei şi mănăstirii azi. Fie ca lumea bolnavă şi dezbinată de ură, în care trăim,
să-şi găsească pacea pe care Mântuitorul Iisus Hristos a adus-o, Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă!“ (Ioan 14,27), descoperind şi trăind Cuvântul Evangheliei Vieţii.
Al vostru părinte duhovnicesc,
pururi rugător către Domnul Iisus, Dumnezeul nostru,
ca să dăruiască pace lumii şi sufletelor noastre mare milă, Episcopul Vincenţiu.

Vă recomandăm şi:

Preoţii, în pas cu tehnologia. Prima reţea informaţională ortodoxă din România se lansează azi în Bărăgan

FOTO Zestrea de colinde vechi de un secol din inima Bărăganului. Cum sunt păstrate cântecele dedicate Crăciunului în comuna Unirea

Călăraşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite