Povestea celui mai bun ministru de război al României pe care l-a dat Bărăganul. Controversele legate de numele lui adevărat

Călăraşiul a dat României unul dintre cei mai buni miniştri de război. Considerat întemeietorul Muzeului Militar Naţional, generalul Constantin Ştefănescu Amza s-a născut la Budeşti, pe 23 iulie 1875.

Numele său la naştere a fost Constantin Ştefan, dar în anul 1904, prin Jurnal al Consiliului de Miniştri, i s-a aprobat să îşi adauge la numele său patronimic de Ştefănescu, pe acela de Amza, al mamei sale. 

Conform istoricului Nicole Ţiripan, care a studiat documentele vremii,  din actul nr. 71/6 iulie 1875, înscris în registrul de născuţi al comunei Budeşti, aflăm că la 23 iulie 1875 s-a născut copilul Constantin, fiul lui Ştefan Ionescu şi al Anicăi Ionescu (născută Amza), domiciliaţi în Budeşti. Deci, numele său la naştere, este Constantin Ştefan.

Într-un formular completat de General de armată (rez.) pensionar Constantin Şt. Amza, înregistrat la nr. 4822 din 21 ianuarie 1950, păstrat în fondul personal General Constantin Ştefănescu Amza, la Serviciul Arhive Istorice Centrale, găsim următoarea rugăminte: 

„Vă rog a dispune să mi se recunoască şi pe viitor, numele şi pronumele de Constantin Ştefănescu Amza. Înainte m-am numit Constantin Ştefănescu, până în anul 1904 când, am adăugat, la numele meu, de Ştefănescu şi pe acela de Amza, cum dovedesc cu actele oficiale de la ministerul Justiţiei şi de la Ministerul de Război. Să mi se recunoască acest fapt, aprobat de autorităţi în anul 1904. Eu posed acte oficiale, pentru adăugarea numelui de Amza, încă din anul 1904 şi de 46 de ani port, în mod legal, acest nume. Cu acest nume, de Constantin Ştefănescu Amza, am semnat toate actele mele politice  şi cele private, în acest timp de 46 de ani”, povesteşte istoricul călărăşean Nicolae Ţiripan.

Trimis la Viena, ca locotenent

A urmat cursurile primare la şcoala Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român şi la Şcoala de fii de militari din Iaşi. Între 1890-1894 a urmat Şcoala Militară din Iaşi, fiind şef de promoţie cu gradul de elev sergent major, în clasa a IV-a. Între 1894-1896, a urmat cursurile Şcolii de aplicaţie de artilerie şi geniu din Bucureşti. 

La 1 aprilie 1897 este înaintat la gradul de locotenent şi numit profesor al cursurilor de geografie militară şi fortificaţii la Şcoala Superioară de Artilerie şi Geniu. În perioada 1903-1905, aşa cum menţionează chiar generalul în formularul amintit, a fost trimis la Viena, la Batalionul 6 Imperial de Pionieri din Klosterneuburg, ca locotenent, ataşat în serviciu în armata austro-ungară.

Gen. Constantin Ştefănescu Amza, unul dintre cei mai buni miniştri de război ai României FOTO wikipedia.org

Referitor la situaţia militară şi ocupaţiile succesive, în formularul amintit, după ce scrie că este general de armată pensionar, fost Inspector General de armată, fost ministru de război în guvernul Iorga(1931-1932), notează: 

„Am servit în cadrele active ale armatei 40 de ani, până în anul 1936. Apoi am fost Preşedintele Societăţii de radiodifuziune până în 1940. Apoi vicepreşedinte şi ad-tor (administrator-n.ns.) delegat al Societăţii de Industrie Chimică: Nitrogen, până în noiembrie 1944, apoi am fost Preşedintele Sindicatului Agricol de Ilfov, până în anul 1946. Proprietar agricol şi viticol până în anul 1949, când proprietăţile mele au fost expropriate.”

A condus lucrările de fortificaţii de la Cernavodă

Conform documentelor, între 1907-1909 urmează cursurile Şcolii Superioare de Război. La 10 mai 1907 este avansat căpitan şi face serviciul la trupă, timp de un an, conducând lucrările de fortificaţii de la Cernavodă. Este rechemat apoi, la şcoala Superioară de război, urmând un curs complementar de stat major unde se califică primul. La 1 aprilie 1913 este avansat la gradul de maior şi numit director  de studii la Şcoala de artilerie, geniu şi marină. În 1913 este mobilizat ca Şef de Stat major la Divizia I de rezervă.

La 15 august 1916 este avansat la gradul de locotenent colonel şi mobilizat, fiind pe rând şef de Stat major la Diviziile 2 şi 21. La 1 aprilie 1917 este avansat colonel şi trecut ca şef de Stat Major la Divizia 2 şi apoi la Corpul I Armată.

A participat la marile operaţii militare din toamna anului 1916 şi la luptele de retragere spre Moldova, până la Siret, iar în anul 1917 a luat parte la toate luptele din sectorul Panciu-Chicera.

La 5 mai 1918 este mutat ca şef de secţie la marele Stat Major, poziţie pe care rămâne până la 1 ianuarie 1920 când este numit Secretar general al Ministerului de război.

Decorat cu cele mai înalte distincţii

Pentru meritele sale a fost decorat cu cele mai înalte distincţii româneşti, cum ar fi: Steaua României în grad de Mare Ofiţer, Coroana României cu cordon de Mare Cruce, Ordinul Legiunea de Onoare, etc, dar şi decoraţii străine: Ordinul rus Sf. Ana, Ordinul englez Sf. Gheorghe. La 1 aprilie 1919 este înaintat general şi serveşte cu acest grad ca secretar general al Ministerului de Război, ocupând şi alte funcţii de răspundere până în anul 1929 când este numit Inspector General al Geniului.

Gen. Amza a fost considerat părintele Muzeului Militar Naţional FOTO wikipedia.org

A fost primul director al Muzeului Militar Naţional, înfiinţat prin Decretul nr. 6064 din 18 decembrie 1923.

În calitate de comandant al Şcolii Militare de Geniu de la Cotroceni, a iniţiat în anul 1925, atât operaţiunile de colectare a fondurilor necesare, cât şi organizarea concursului pentru stabilirea realizatorului monumentului care să imortalizeze faptele de război săvârşite de geniştii români pentru realizarea marelui ideal: Statuia geniului ”Leul”, aflat în imediata apropiere a palatului Cotroceni. Operă a sculptorului Spiridon Georgescu, monumentul a fost dezvelit la 29 iunie 1929 de către principele Nicolae, în cadrul unei grandioase festivităţi la care au participat numeroase personalităţi. 

Ceremonialul acestei festivităţi a fost deschis de general de divizie Constantin Ştefănescu-Amza, preşedintele Comitetului de Iniţiativă. În cadrul alocuţiunii acesta a elogiat faptele de bravură şi jertfele ofiţerilor şi trupelor de geniu de-a lungul celor 70 de ani de existenţă, iar în încheiere a încredinţat măreţul Monument Şcolii de Geniu, astfel încât „viitorii cursanţi să aibă în permanenţă, în faţă, pilda virtuţilor şi sacrificiilor generaţiilor care au făcut războiul pentru reîntregirea neamului”.

Vă mai recomandăm şi:

Misterele coifului corintic vechi de 2.500 de ani, descoperit la o percheziţie. E unic în România

Comoara găsită în Siret a ajuns la Palatul Culturii din Iaşi şi va intra în patrimoniul cultural al statului român