Povestea elevului care visează să devină artist. Ionuţ Cristea, primul la desen: Nu m-a îndrumat nimeni, ceea ce ştiu am învăţat singur, cu tehnici „furate“
0
Are 17 ani şi face naveta zilnic pentru a ajunge la şcoală. Locuieşte în satul Tonea, alături de părinţii şi cei doi fraţi mai mici, dar visează să ajungă artist. Ionuţ Cristea, pasionat de desen, este un adolescent modest şi ambiţios care doreşte să urmeze Universitatea de Arte. Recent s-a calificat la etapa naţională a concursului antidrog.
Chiar dacă recunoaşte că nu este un elev strălucit la învăţătură, Ionuţ învaţă pentru a absolvi liceul, pentru ca apoi să-şi continue studiile la Bucureşti. Încurajat de profesori, susţinut de părinţi, liceanul face eforturi pentru a-şi îmbunătăţi zilnic tehnicile în materie de desen. Strânge bani pentru a-şi cumpăra creioane profesionale care costă 60 de lei lunar, însă nu renunţă la pasiunea sa. Câteodată stă şi 5 ore în faţa blocului de desen pentru a da viaţa unei mici opera de artă. Chiar dacă provine dintr-o familie modestă, ambii părinţi sunt muncitori, Ionuţ Cristea are o educaţie sănătoasă: a învăţat că doar prin muncă poate răzbi în viaţă şi prin propriile eforturi.
“Ceea ce ştiu am învăţat singur”
Adolescentul este elev în clasa a XI-a la Colegiul „Ştefan Bănulescu” din Călăraşi, profilul industrie alimentară şi-i place să spună că desenează de când se ştie. “Eu desenez de când mă ştiu, însă la vârsta de 13 ani am început să lucrez din ce în ce mai mult cu scopul de a-mi dezvolta aptitudinile în acest domeniu.
Scânteia care a aprins focul din mine pentru această pasiune a fost un videoclip de pe YouTube. Într-un wekeend eram foarte plictisit şi exploram pe internet diverse videoclipuri până am găsit ceva legat de desene. Mi-a plăcut aşa de mult cum desena acel artist încât am început şi eu să reproduc pe hârtie. Bineînţeles că rezultatul nu era la fel, dar totuşi a fost ceva deosebit pentru mine, la acea vreme, am fost entuzismat de rezultat. Aveam 13 ani, era un desen cu un lup, şi acum îl mai am.
Le-am arătat părinţilor, rudelor, colegilor, prietenilor. Au spus că le place şi că ''oarecum'' am un dar de la Dumnezeu. Doamna profesor de desen din şcoala generală mi-a spus despre acest dar. Acest fapt m-a ambiţionat şi mai mult făcându-mă să vreau să învăţ să desenez şi mai bine. Pe mine nu m-a îndrumat nimeni, ceea ce ştiu am învăţat singur cu tehnici ''furate'' de la alţi artişti pe care i-am studiat pe internet”, povesteşte adolescentul.
Părinţii îl sfătuiesc să nu abandoneze
Părinţii îi sunt aproape şi fac eforturi pentru ca fiul lor să ajungă la facultate. Amândoi muncesc de dimineaţă până seara ca la se asigure copiior un trai cât mai liniştit. Mă susţin moral, financiar, nu au posibilitatea. Şi-ar fi dorit să mă trimită la un liceu de arte în Bucureşti, însă e greu.
Ei mă sfătuiesc tot timpul să nu abandoneze, să –mi urmez pasiunea. Oricum pe mine mă încurajează mai mult faptul că oamenii apreciază ceea ce fac, acest lucru mă motivează. Cred că sunt mândri de mine, amândoi le povestesc oamenilor, în special tata, despre talentul meu. Mai am doi fraţi mai mici decât mine, de 13 şi 8 ani. Şi ei au nevoie de susţinerea familiei din toate punctele de vedere. Oricât ar fi de greu, ne descurcăm”, spune liceanul.
O lună de lucru la un desen
Ca să-şi poată urma visul, Ionuţ Cristea ştie că trebuie să muncească. Zilnic, desenează câte 5 ore, uneori mai mult, pentru a deveni din ce în ce mai bun. Spune că ar desena continuu, însă trebuie să aibă timp şi pentru învăţat. Pentru elevul de 17 ani, performanţa înseamna foarte mult exerciţiu. Îi place atât de mult încât ar desena zi şi noapte. “Nu ştiu sigur câte ore lucrez pe zi, depinde şi de starea mea de spirit, cam vreo 5 ore, uneori chiar mai mult.
După absolvirea liceului cu tot cu bac-ul luat, nu-s eu un elev foarte bun şi silitor dar sper să-l iau, bineînţeles cu muncă, vreau să-mi continui studiile la Bucureşti, la Universitatea de Arte. „Mi-am dat seama că sunt un spirit liber şi aşa voi rămâne întotdeauna.
Am în sânge desenul şi nimic nu mă mai poate opri să-mi urmez visul, acela de a studia la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti. Vreau să-mi perfecţionez stilul de lucru şi să reuşesc să devin cunoscut în toată ţara, să am expoziţii, să fiu apreciat. Asta îşi doreşte orice artist, nu?“, spune cu încredere tânărul ”.
Inspiraţia vine de oriunde
Inspiraţia o găseşte peste tot: în locuri, oameni care îl înconjoară, dar şi în mediul online, dacă vede ceva care îi place, imediat transpune pe hârtie. Desenează şi din imaginaţie, iar de la desenele pe care le-a repetat, ştie să le facă fără model.
“La un desen complex lucrez aproximativ o lună. Cele mai multe desene sunt în creion, însă lucrez şi digital. Am un desen făcut cu pixul. Este foarte greu când lucrezi cu pixul, pentru că o linie trasată greşit nu mai poate fi ştearsă. Pun pe hârtie cam ce-mi trece prin minte: portrete, natură statică, natură moartă, caricaturi. Mă inspir din lumea din jur, din natură, din cărţi, din vise, din viaţa mea şi din poveştile altora. Desenul înseamnă pentru mine un mod de viaţă. Mă relaxează această pasiune, desenatul îmi induce o stare de bine, iar atunci intră în priză motorul inspiraţional: imaginaţia şi creaţia“, explică tânărul. “, spune Ionuţ Cristea.
Locul 1 la concursul antidrog
Recent a participat la concursul antidrog, unde a obţinut locul 1 pe judeţ, urmând ca lucrarea sa să concureze la nivel naţional cu celelalte lucrări ale participanţilor. A desenat un chip de fată care simbolizează trecerea foarte rapidă de la tinereţe la bătrâneţe.
Ionuţ Cristea face sacrificii pentru desen. Bănnuţii de buzunar pe care îi are îi investeşte în creioane pentru desen profesional pe care plăteşte 60 de lei lunar. O mare parte din consumabile sunt achiziţionate online. Şi-ar dori acum creioane colorate şi a început deja să strângă bani pentru a şi le cumpăra. O cutie costă 110 lei.
Se încarcă comentariile...
