Românii criminali în serie: de la Văduva neagră la asasinul de băieţi, ucigaşul de Anul Nou şi psihopatul care executa brutari
0
Istoria criminalisticii româneşti cuprinde fapte macabre, care au speriat ţara în ultimul secol. Din galeria criminalilor sadici fac parte şi celebrii Rîmaru (tatăl şi fiul), Berilă, dar şi o femeie care a rupt barierele atrocităţilor.
Supranumită „Văduva neagră“, veşnic îmbrăcată în negru, cu aer misterios, de o frumuseţe care lua minţile oricărui bărbat, Vera Renczi a rămas în istorie drept una dintre cele mai sadice criminale. Luând în calcul numărul de victime, 35, Vera Renczi conduce detaşat topul celor mai odioşi ucigaşi.
Despre acest personaj diabolic a scris şi reputatul criminalist Traian Tandin în cartea „Cei mai odioşi 100 criminali români", apărută la Editura Tritonic. Viaţa ei a fost atât de complicată şi misterioasă, încât nici astăzi criminaliştii nu cunosc numele său exact. Ea a rămas în istorie ca Vera Renczi, numele de familia aparţinând celui de-al doilea soţ. Reputatul anchetator spune că aceasta îşi provoca plăcere prin faptul că devenea ultima femeie din viaţa bărbaţilor care îi călcau pragul.
Şi-a omorât soţii şi amanţii, 35 la număr, şi chiar pe propriul fiu, i-a înmormântat în subsolul conacului şi savura în fiecare seară paharul de şampanie în compania sicrielor în care se aflau cei ucişi cu arsenic sau stricnină. Sfârşitul a fost pe măsura faptelor sale. A fost condamnată la închisoare pe viaţă, dar în scurt timp a înnebunit în puşcărie şi a murit din cauza unei hemoragii cerebrale înainte de cel de-al Doilea Război Mondial.
Nici anul naşterii Verei nu este sigur. Unele surse spun că ar fi anul 1903, dar cel mai probabil Vera s-a născut la sfârşitul secolului al XIX-lea, în Bucureşti, în urma legăturii dintre un om de afaceri ungur şi o frumoasă tânără din România. Copilăria şi-o petrece la Bucureşti, acolo unde rămâne până la vârsta de 13 ani. După decesul mamei sale, este mutată de tatăl său la Berkerekul, oraş din fosta Iugoslavie, acolo unde familia avea o moşie. Aici, Vera, ajunsă la vârsta adolescenţei, începe să-şi arate adevărata faţă. Nesfârşite escapade amoroase, scandaluri sexuale în care implică elevi de liceu, bancheri şi oameni de afaceri, toţi având un sfârşit cumplit. Mai mult decât atât, şi-a ucis şi propriul fiu, pe Lorenzo, în vârstă de 10 ani, pentru că îi aflasese teribilul secret.
Condamnată iniţial la moarte, Vera a beneficiat atunci de clemenţa legii, care nu permitea execuţia femeilor, şi a fost transferată pe viaţă într-o închisoare de maximă securitate. Ea începuse să le vorbească bărbaţilor pe care i-a ucis, cu voce tare, simţindu-se înconjurată de aceştia. În urma schizofreniei, Vera a fost transferată la ospiciu, unde s-a stins, din cauza unei hemoragii cerebrale.
Petre Silberschmied „Argintaru”, prins în 1945
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, autorităţile din Bucureşti s-au confruntat cu o situaţie nemaiîntânită: zeci de jafuri armate şi crime. Autorul, nimeni altul decât Petre (sau Peter) Silberschmied (zis „Argintaru”), cu origini germane care a băgat spaima în oameni. A fost prins în 1945 de către celebrul comisar Eugen Alimănescu, însă nu a mai apucat să fie judecat pentru crimele comise, căci a fost împuşcat mortal în timpul unei tentative de evadare.
Gică Cioc, zis „Balaurul”, ucis într-un schimb de focuri
În perioada 1944-1945, a pus pe jar Capitala. Originar din cartierul bucureştean Ferentari, Gică Cioc ucidea pentru a câştiga supremaţia ca lider mafiot. Comisarul Alimănescu (cel care s-a ocupat de dosarul lui) a avut probe directe pentru a-l acuza de cinci crime. Cioc avea să fie ucis pe 31 decembrie 1945, în cursul unui schimb de focuri între banda lui şi cea a temutului interlop Sandu Moise.
Petrică Ciucă, violator şi asasin de băieţi
Petrică Ciucă, ucigaşul în serie din Galaţi, şi-a recunoscut patru crime, însă a fost condamnat doar pentru două. Povestea crimelor în serie din Galaţi, cărora le-au căzut victime patru băieţi cu vârste cuprinse între nouă şi 13 ani, începe în primăvara anului 2001, cu o descoperire macabră. Cadavrele a doi băieţi de opt şi nouă ani au fost găsite în canalizarea prin care treceau conductele termice din apropierea Şcolii Generale nr. 13 din Galaţi, din cartierul Ţiglina 2.
Ciucă s-a autodenunţat la câteva zile după descoperirea celor două cadavre şi a mai recunoscut încă două asasinate, afirmând că în toate cazurile a procedat la fel: a violat victimele, apoi le-a strangulat şi le-a abandonat. Corpurile celorlalţi doi băieţi n-au fost găsite însă niciodată. A fost condamnat la 24 de ani de închisoare şi ar putea fi eliberat condiţionat în 2019.
„Asasinul de Anul Nou”, penultimul condamnat la moarte
Grigore Uruc era un ţăran analfabet din satul Ţintaşi, judeţul Buzău, iar supranumele i se trage de la faptul că toate cele patru victime ale sale au fost ucise în noaptea de Anul Nou, în 1984-1985, 1985-1986, 1986-1987 şi 1987-1988. Acesta ucidea, cu zeci de lovituri de cuţit, doar orfani cu vârstele de 12-14 ani. Toate crimele au fost săvârşite în oraşul Buzău, loc în care ucigaşul venea special pentru a-şi satisface plăcerea de a ucide. A fost prins după un filaj la care au participat, în noaptea dintre anii 1987 şi 1988, zeci de miliţieni şi de procurori. A fost condamnat la moarte si executat la 11 iunie 1988. Era penultima condamnare la moarte din timpul regimului comunist.
Nicolae Purecică, zis „Nae Chioru”
„Nae Chioru” este considerat şi astăzi cel mai de temut criminal din Ferentari. Interesant este faptul că omorurile nu au fost săvârşite în Capitală de către Nicole Purecică, ci la Oradea, acolo unde infractorul fugise de frica celebrului comisar Alimănescu.
În 1947, zeci de atacuri armate îngrozeau locuitorii oraşului transilvănean. După ce le tâlhăreau, victimele erau ucise cu bestialitate şi apoi tranşate. A fost prins de comisarul Eugen Alimănescu, trimis la Oradea pentru a rezolva situaţia. Grav rănit, infractorul nu a supravieţuit însă decât câteva zile, aşa că nu a mai ajuns în faţa judecătorilor.
Iancu Berilă, ucigaşul de brutari
Pe seama lui Iancu Berilă, o namilă de om originar din Galaţi, au fost puse, în vremea celui de-Al Doilea Război Mondial, 20 de crime în serie, toţi cei ucişi fiind brutari şi familiile acestora. Berilă a ucis, de fapt, patru familii, două în Galaţi, una în Brăila şi alta în Buzău, fiind capturat şi trimis la ocnă după ultima crimă (cea de la Brăila).
Modul de acţiune era cumva simplist. Berilă se angaja ca ajutor de brutar şi, în toiul nopţii (în timp ce pregătea pâinea pentru a doua zi), îşi ucidea, cu un cuţit de mari dimensiuni (aproape cât o sabie) patronul, dar şi pe toţi membrii familiei acestuia.
Reuşeşte să evadeze de la ocnă, însă este prins din nou, în timp ce se pregătea să ucidă familia unui brutar din Slatina. Moare, după şase ani, în detenţie, după alte trei tentative de evadare.
Ion Rîmaru, psihopatul care a terorizat Bucureştiul
Psihopatul Ion Rîmaru rămâne de departe o legendă în istoria criminalisticii româneşti, omul ale cărui fapte abominabile au cutremurat România în urmă cu patru decenii. În sarcina sa au fost probate trei omoruri deosebit de grave, un omor calificat, şase tentative de omor, cinci violuri, o tentativă de viol şi mai multe furturi şi tâlhării.
Prima lui victimă a fost găsită în data de 5 martie 1971. Cercetările au dovedit atunci ca victima, o tânără femeie, fusese ucisă într-un mod sadic şi apoi violată. Unele părţi ale corpului (sâni, organe genitale) păreau mâncate de un animal, însă avea să se descopere ulterior că aceasta era „semnătura” lui Ion Rîmaru. O lună mai târziu, o crimă identică a fost semnalată în sectorul 4 al Bucureştiului, fiind evident că este vorba de un criminal în serie, aşa că mobilizarea forţelor de ordine a fost una de proporţii nemaivăzute.
Sute de persoane au fost interogate şi ţinute sub observatie, iar specialiştii Institutului de Medicină Legală reuşeau în premieră mondială să reconstituie portretul robot al criminalului numai după amprentele dentare. A fost prins cu greu, dintr-o neglijenţă a criminalului, care a pierdut o adeverinţă medicală lângă trupul uneia dintre victime. Supriza a fost una de proporţii: era vorba despre un student de la Medicină Veterinară, care avea să-şi recunoască faptele. Procesul care a urmat a fost rapid, iar ucigaşul a primit pedeapsa maximă: moartea. Pe 23 septembrie 1971, Ion Rîmaru era executat prin împuşcare în curtea penitenciarului de la Jilava.
Florea Rîmaru, criminalul neprins
Criminalul Florea Rîmaru, chiar dacă s-a dovedit de un sadism fără seamăn, nu se ridică la notorietatea fiului să, Ion Rîmaru. El nu a fost prins niciodată deşi a ucis 5 femei. De altfel, descoperirea a avut loc la mai bine de un an de la execuţia lui Ion Rîmaru, când la IML a fost dus cadavrul unui bărbat ce se părea că ar fi căzut din tren. La examinarea amprentelor surpriza a fost uriaşă: se potriveau cu cele găsite la locul a cinci crime, săvârşite în Bucureşti în perioada 1944-1945.
Se încarcă comentariile...
