Românul care a strâns o avere şi doreşte s-o doneze statului. Povestea olteniţeanului pasionat de folclor şi conservarea tradiţiilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Nicu Vlăsceanu, pasionat de conservarea tradiţiilor FOTO Laura Stoica Photography
Nicu Vlăsceanu, pasionat de conservarea tradiţiilor FOTO Laura Stoica Photography

După ce a slujit folclorul românesc mai bine de 3 decenii, un artist s-a dedicat  salvarii obiectelor tradiţionale. Pe Nicu Vlăsceanu, de 69 de ani, îl cunoaşte toată Olteniţa.  A fost solist vocal în Ansamblul artistic al oraşului şi a colindat toată lumea ducând mai departe tradiţiile moştenite din bătrâni.

De 10 ani colecţionează costume populare, ştergare, dar şi feţe de masă, de perne, ceaceafuri de pe vremuri. Comoară strânsă în propria casă doreşte s-o doneze statului pentru că nu are posiblitatea de a deschide propriul muzeu. Obiectele au fost prezentate în diverse expoziţii, unde au fost primite cu entuziasm şi admirate, dar apoi s-au întors în căsuţa din Clăteşti. „E păcat de atâtea lucruri frumoase şi vertitabile. Aici e o parte din sufletul meu. Mi-aş dori să le donez pentru a putea fi păstrate în condiţii optime”, spune pensionarul.

La 8 kilometri de Olteniţa, în satul Clăteşti trăieşte Nicu Vlăsceanu, alături de mama sa, o bătrânică, în vârstă de 96 de ani, pe care o îngrijeşte ca pe ochii din cap. Acasă are un veritabil muzeu cu sute de piese vechi, de colecţie, pe care le-a salvat de la localnicii din zonă. Mai mult decât atât, fin cunoscător al folclorului românesc, pasionat de conservarea tradiţiilor, Nicu Vlăsceanu coase singur cămăşi populare. A început în tinereţe când şi-a dat seama că tot ce se găsea pe piaţă era fabricat în serie, iar motivele autentice erau pierdute din vedere.

calarasi costume

„Am fost un pic mai pretenţios la viaţa mea. Mi-am dorit întotdeauna costume populare cu care să mă prezint recomarcabil pe scenă. Şi atunci, ca să nu mai aibă nimeni ce am eu, am început să cos. Pare puţin deplasat, nu?”, povesteşte zâmbind bărbatul.  

“Eu sunt îndrăgostit de România”

În timpul carierei sale a colindat multe ţări: Italia, Spania, Franta, Grecia, Bulgaria, fosta Iugoslavie, alături de ansamblul Doina Bucureştiului şi cel din Olteniţa. Povesteşte că a fost mândru de meseria sa şi niciodată nu s-a gândit să rămână în străinătate.”Nici nu mi-a trecut prin gând aşa ceva. Eu sunt îndrăgostit de România. Când eram plecat visam la satul meu, niciodată nu am putut să mă rup de el. Închideam ochii şi vedeam cărările din Clăteşti, unde suntem din moşi-strămoşi, podul peste Argeş, pădurea. Cred că toate acestea m-au motivat să încep să colecţionez obiecte populare autentice. Pentru mine este o adevărată nenorocire când văd o cămaşă populară ruptă, degradată. Am început să adun obiecte de la cunoscuţi, de la bătrânii din sat. 

calarasi costume

Mă pricep la orice. Îi mai ajut la diverse treburi gospodăreşti şi dacă văd un ştergar autentic, o ie, un cearceaf cusut cu motive populare îi rog să mi le dea. Niciodată nu am primit bani pentru muncile prestate, oamenii m-au răsplătit cu obiecte din lada de zestre. Bucuria cea mai mare a mea este dată de faptul că pot să salvez aceste mici obiecte. Sunt piese veritabile, vechi de mai bine de o sută de ani, ar fi păcat să fie distruse. Astăzi, oamenii nu mai pun preţ pe valori, suntem invadaţi de kitsch, de chinezării… “, spune pensionarul.

Coase singur cămăşi populare

Nicu Vlăsceanu nu este doar un iubitor de artă românească, ci şi un meşter popular iscusit. Povesteşte că si-a cusut singur zeci de cămăşi populare şi a creat şi modele pentru femei. Încă din tinereţe, atunci când urca pe scenă, a pus mâna pe ac şi aţă şi a început să lucreze singur modele pentru costumele pe care le purta. Brodate cu fire multicolore şi cu motive florale şi populare, cămăşile tradiţionale care ies din mâinile bărbatului sunt adevărate opere de artă.  Fără studii în domeniu, doar cu talent şi cu inspiraţia naturii care îl înconjoară, Nicu Vlăsceanu face lucruri deosebite. “Sunt o persoană autodidactă, mereu mi-a plăcut să învăţ, să progresez, să aflu cât mai multe.

calarasi costume foto laura stoica photography

Inspiraţia vine uneori, alteori nu, nu se poate măsura în timp deoarece uneori lucrez cu mai mare uşurinţă, alteori nu. Nu este matematică. Creaţia cere timp şi consum nervos. Fiecare piesă este unicat. Niciun model nu seamănă cu celălalt. Timpul acordat lucrului este nelimitat, este o pasiune, o plăcere să mă dedic lucrului. Din proprie poruncă mi-am luat ca partener optimismul în această activitate migăloasă, care cere timp, inspiraţie şi linişte sufletească. Nu am lucrat niciodată un model simplu. Cusutul unui cămăşi durează între 8 şi 10 luni. Fiecare pas făcut cu acul e important, lucrez pe pânză de casă, făcută la războiul de ţesut, nu iau nimic din comerţ. Modelele mi le aleg singur, floral sau geometric”, povesteşte artistul popular. 

„Am 2 camere pline cu costume populare”

De-a lungul anilor,  olteniţeanul în adunat în casa părintească sute de obiecte populare. Ştergare vechi de peste 100 de ani, feţe de pernă, feţe de masă, ceaceafuri, costume populare din zona Bărăganului, cămaşi româneşti, una dintre ele chiar de la începutul secolului al XIX-lea. Toate sunt păstrate cu grijă pentru a fi transmise mai departe generaţiilor viitoare. „Eu am muncit pentru toate acestea, am pus ţiglă, am turnat beton, am reparat, dacă dădeam bani ele mă costa o avere. Am mai şi dat la schimb pentru un obiect frumos. 

calarasi costume

Am 2 camere pline cu costume populare. Aş dori să le donez statului, să fie conservate şi să poată fi admirate de cât mai mult lume. Dacă cineva de la Muzeul Satului din Bucureşti ar lua legătura cu mine, aş face această donaţie cu drag. Am mai purtat divese discuţii cu muzeografi din zona noastră, dar nu s-a concretizat nimic. M-aş duce eu la Bucureşti, că e aproape, dar o îngrijesc pe mama şi mi-e mai greu să plec de acasă”, spune Nicu Vlăsceanu. Deşi a avut câteva oferte de a vinde tot ce a reuşit să colecţioneze, olteniţeanul a fost categoric. Pentru mine totul este nepreţuit. Au o valoare foarte mare sufletească. Le-aş dona unui muzeu ca să ştiu că vor fi în siguranţă ani mulţi de aici înainte.

Merge în costum popular la biserică

Om cu frică de Dumnezeu, olteniţeanul este şi consilier parohial. Merge la biserică, la marile sărbători, îmbrăcat în straie populare. Oamenii îl ştiu de cînd era copil, îl respectă şi toţi îl apreciază. Este un om de vază al comunităţii din Clăteşti. Cât a lucrat la Olteniţa, pentru că meseria sa de bază este lăcătuş mecanic, Nicu Vlăsceanu a fost lider sindical la Valea Roşie, la fosta fabrică de conserve. „Pe lângă darul meu de a cânta, am urmat şi şcoala pentru a avea o mserie de bază.

calarasi costume

Eu întotdeauna am fost obiectiv şi foarte implicat în tot ceea ce am făcut. Oamenii cu care am lucrat m-au îndrăgit şi mereu am lăsat loc de bună ziua. Am început să cânt în copilărie, în 1975, când eram proaspăt căsătorit am avut primul turneu. Aveam la acea vreme tot ce-mi trebuie: şi bani, şi faimă. Dar sufletul meu era scena. Acolo puteam să-mi exprim sentimentele cel mai bine, aplauzele publicului erau mulţumirea mea”, povesteşte olteniţeanul.

Ia este nepreţuită

Zestrea creată de strămoşii noştri e ca o icoană a sufletului pentru Nicu Vlăsceanu. Poveştile cusute pe pânze vechi trebuie spuse şi generaţiilor viitoare.

„Tradiţiile au  potenţialul de a ne aduce mai aproape, de a ne face să preţuim mai mult moştenirea lăsată de strămoşii noştri şi valorile pe care le reprezintă. Ia este nepreţuită. Într-o lume în care totul se face în grabă, iile ne amintesc că lucrurile care contează cu adevărat necesită răbdare, pasiune şi perseverenţă. Iile ne amintesc să fim unici şi să ne îmbrăţisăm imperfecţiunile.

calarasi costume

În prezent preţurile iilor de pe piaţă sunt la un nivel mult inferior valorii reale. Pentru că majoritatea celor care cos sunt în vârstă, pe viitor va fi foarte dificil de găsit forţă de muncă, astfel încât şi pretul unei ii va creste considerabil în timp.

calarasi costume

Sigur aţi găsit prin lăzile de zestre ale bunicii/ străbunicii, la muzee sau la târguri, ii vechi, cu puncte de cusătură lipsă sau cusute cu o altă nuanţă decât cele regăsite pe restul iei. Greşelile sunt inerente lucrului manual, însă bunicile noastre făceau aceste greşeli şi intenţionat pentru a scoate în evidenţă că omul este supus greşelii, este imperfect, însă acest lucru îl face unic şi special”, e de părere olteniţeanul. 

Călăraşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite