Călăraşi

articolul anterior articolul urmator

Superstiţii de Crăciun, ziua în care animalele „vorbesc”. Ce ritualuri pentru sănătate şi belşug se fac

1
25 Dec 2020 08:31:47
Autor: Ionela Stănilă
Sărbătoarea Crăciunului aduce cu sine o serie de superstiţii la români FOTO Shutterstock
Sărbătoarea Crăciunului aduce cu sine o serie de superstiţii la români FOTO Shutterstock

Obiceiurile din bătrâni spun că în dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apă curată, luată dintr-un izvor sau fântână în care punem o monedă de argint, pentru că tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de boli şi plin de bani.

Tradiţiile populare sunt respectate cu sfinţenie pe 25 decembrie, prima zi de Crăciun. După această zi, se spune în popor că nu e bine să mai fie lăsaţi copiii să mai zică colindatul, că fac bube. De asemenea, se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc.
 
“În cultura românească Crăciun este un personaj cu trăsături bivalente: are puteri miraculoase, specifice zeilor şi eroilor din basme, dar şi calităţi şi defecte specifice oamenilor. Ca persoană profană, Crăciun este un „om bătrân”, un „păstor bătrân cu barba de omăt”, vecin cu Moş Ajun, fratele său mai mic. Sub influenţa creştinismului, Crăciun apare şi ca figură apocrifă: „s-a născut înaintea tuturor sfinţilor”, este mai mare peste „ciobanii din satul unde s-a născut Hristos” şi altele”, spun specialiştii în Etnografie şi Folclor de la Centrul pentru Promovarea Tradiţiei Ialomiţa.
 

Copiii merg la colindat

 
Din seara Ajunului şi până în zilele Crăciunului, copiii merg la colindat: “Steaua”, “Craii”, “Viflaimul” sunt doar câteva dintre cântecele dedicate sărbătorii. Copiii merg pe la neamuri şi vecini, vestind prin cântecele lor naşterea Pruncului Iisus. Cele mai frecvente  cântece de stea au conţinut religios: “Trei păstori se întâlniră”, “O, ce veste minunată”, “Steaua sus răsare”.
 
“Darurile primite de copii – merele, covrigii, nucile sunt ofrande simbolice, cu semnificaţie creştină şi precreştină, exprimând sincretismul datinilor româneşti de la Crăciun. Covrigii şi colăceii sunt simbolul grâului, expresie a rodniciei – dintr-un bob se naşte un spic – dar este concomitent şi “trupul Domnului” din Sfânta împărtăşanie. Prin forma lor rotundă, alături de colacul de Crăciun, ei amintesc de forma discului solar, celebrat prin jertfe alimentare în credinţele precreştine legate de cultul Soarelui, aflat în criză cosmică la solstiţiul de iarnă.
 
Nucile întruchipează, prin miezul lor, Crucea Domnului, iar merele amintesc de răscumpărarea păcatului originar, dar şi de perfecţiunea frumuseţii care învinge timpul”, explică Doină Işfanoni, cercetător etnolog la Muzeul Satului “Dimitrie Gusti” din Capitală.
 
Începând cu prima zi de Crăciun şi până la Bobotează, copiii umblă cu steaua, ei numindu-se colindători sau crai, pe cap având coroane de hârtie colorată. Tot acum are loc şi Vicleimul sau Irozii, când tinerii pun în scenă naşterea lui Hristos. Vicliemul" sau "Irozii" este datină prin care tinerii reprezintă la Crăciun naşterea lui lisus Hristos, şiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul şi adesea înfruntarea necredinţei, personificate printr-un copil sau printr-un cioban.
 
Vă mai recomandăm şi:
 

Vremea de Sărbători şi cum va arăta iarna 2020-2021. Prognoza unui renumit cercetător român din Germania

EXCLUSIV Ce despăgubiri plăteşte statul pentru exproprierile de pe tronsonul 5 al Autostrăzii Sibiu-Piteşti VIDEO

 
 

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Nica Ambrozie
25.12.2020, 13:07:06

Si uite asa pe langa C.J. si etnologii mananca o paine alba .

Modifică Setările