Superstiţii de Sfântul Andrei, ziua când fetele îşi văd ursitul în vis. Ce trebuie să faci pe 30 noiembrie ca să fii ferit de rele

Sfântul Andrei, creştinătorul neamului românesc, este prăznuit pe 30 noiembrie FOTO Adevărul

Credincioşii îl prăznuiesc luni pe Sfântul Apostol Andrei, creştinătorul neamului românesc. Ziua de 30 noiembrie este, totodată, sărbătoare bisericească naţională. Noaptea din ajun este asociată în popor cu obiceiuri precreştine, precum apariţia strigoilor, farmece, ghicirea ursitului şi a vremii.

Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (nume care derivă din cuvântul grecesc Andreas, care înseamnă “viteaz” sau “bărbătesc”) apare pe 30 noiembrie în calendarele ortodox, romano-catolic, luteran şi anglican. În Scoţia, însă, el figurează în ziua de 9 mai, ca amintire a datei primirii unor relicve ale Sfântului Andrei.

Apostol Andrei născut în Betsaida, localitate aflată pe malul lacului Ghenizaret din Galileea,  este fratele Sfântului Apostol Petru. Se numără printre cei doisprezece apostoli, fiind primul care l-a urmat pe Hristos, după ce Sfântul Ioan Botezătorul a mărturisit dumnezeirea lui Iisus Hristos. În fiecare an, pe 30 noiembrie este prăznuit de credinşioşii ortodocşi.

Petru şi Andrei au renunţat la îndeletnicirea de pescari, i-au urmat lui Hristos şi, după Învierea Domnului, au devenit „pescari de oameni“. "Sfântul Apostol Andrei a propovăduit Evanghelia în ţinuturile Bitiniei, Traciei, Macedoniei şi Sciţiei Minor, adică Dobrogea de astăzi, în cetăţile Tomis, Callatis şi Histria. De aceea este cunoscut drept „apostolul românilor“, spune părintele Paul Tudorache de la biserica "Sfânta Cuvioasă Parascheva".

În noaptea de 29 spre 30 noiembrie, de Sfântul Andrei există credinţa că locuinţele sunt păzite de strigoi, dacă oalele şi cănile sunt întoarse cu gura în jos şi cenuşa caldă e scoasă din sobă. Tot atunci se crede că spiritele morţilor bântuie prin locurile în care au trăit, iar fetele de măritat îşi văd ursitul în vis. Pentru a fi feriţi de rele, din nicio casă nu trebuie să lipsească usturoiul.

Tot în această perioadă, pentru a afla cât de rodnic va fi următorul an, gospodinele pun boabe de grâu la încolţit, într-o strachină cu apă. Cât de des va răsări grâul, atât de bogată va fi recolta de anul viitor.

Betleemul neamului românesc

La aproximativ 80 de kilometri de Constanţa, în apropierea localităţii Ion Corvin, se află peştera în care s-a adăpostit Sfântul Apostol Andrei.  Aici, la Betleemul neamului românesc, vin în fiecare an mii de credincioşi spre a-l cinsti pe Sfântul Apostol Andrei. Conform istoricilor bisericeşti, Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat în cetatea Patras din Grecia de astăzi, prin răstignire pe o cruce în formă de X, numită „crucea Sfântului Andrei“.

În anii 1930, cunoscutul teolog Ioan Dinu a amenajat Peştera unde a trăit Sf. Andrei. PS Chesarie Păunescu, episcopul Constantei, a sfinţit acest aşezământ în data de 23 iulie 1944. În perioada comunistă, acesta a fost desfiinţat, dar reactivat în anul 1990. Tot atunci a devenit schit, iar trei ani mai târziu a devenit mănăstire de călugări. În acest timp a fost construit al doilea corp de chilii pentru călugări şi gospodării anexe.

La 1 octombrie 1995, ÎPS Lucian, arhiepiscopul Tomisului, a sfinţit paraclisul cu hramul Acoperământul Maicii Domnului. Construcţia bisericii mari, începută în anul 1998, a fost terminată în 2002. La această mănăstire se află moaştele Sfântului Apostol Andrei, dăruite în anul 2003 de către Mitropolia Kefaloniei din Grecia.

Propovăduitor al Evangheliei

Unii istorici şi teologi din primele veacuri  creştine susţin că  Sfântul Apostol  Andrei a  fost  primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în  teritoriul   dintre Dunăre şi Marea Neagră - cunoscut pe atunci sub  numele de Scythia (Scitia), dar şi în teritoriile de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre.

“În sprijinul evanghelizării teritoriilor de pe ţărmul apusean al Mării Negre de către Sfântul Andrei vin si unele colinde, legende şi obiceiuri din Dobrogea şidin Basarabia, care amintesc de trecerea lui prin aceste locuri. Una din aceste colinde pomeneşte de "schitul" sau "mănăstirea" lui Andrei, la care veneau Decebal si Traian, cel din urmă ascultând şi slujba săvârşita acolo. Există apoi câteva numiri de ape şi locuri ca "Pârâiaşul Sfantului Andrei", "Apa Sfântului" sau "Peştera Sfântului Andrei”, scrie pr.prod.dr. Mircea Păcurariu pe site-ul crestinortodox.ro.

Vă mai recomandăm şi:

Ipocrizie în pandemie: cum a mimat Guvernul că taie din banii partidelor. Principalele forţe politice, beneficiare ale unor sume record

Ce se întâmplă acum la Peştera Sfântului Andrei. Interdicţii în loc de rugăciune