Şefa Reprezentanţei Comisiei Europene în România: „UE este ca Dumnezeu: îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă“
0
„România este doar o piaţă de desfacere pentru ţările din vestul UE“, „Plătim mai mult decât obţinem de la UE“, „Aderarea a dus agricultura la sapă de lemn“ – iată câteva dintre miturile care au circulat în ultimul deceniu în România cu privire la neajunsurile pe care ţara noastră le-ar fi avut după aderare. Despre toate acestea am discutat cu Angela Cristea, şefa Reprezentanţei Comisiei Europene în România.
Vorbind despre fondurile europene şefa Reprezentanţei Comisiei Europene în România, Angela Cristea, a amintit de o cunoscută vorbă de duh românească: „Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă în traistă”. „Aşa e şi cu UE, îţi dă dar nu îţi bagă în traistă, în traistă îşi bagă cei care văzând o oportunitate ştiu să o şi folosească”, a punctat Cristea, care a fost prezentă, la sfârşitul săptămânii trecute, la conferinţa „10 ani de la aderarea României la UE” organizată la Cluj de Facultatea de Studii Europene din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB).
„Weekend Adevărul“: Unul dintre cele mai vehiculate mituri privind UE se referă la faptul că România ar plăti la bugetul Uniunii mai multe fonduri decât atrage prin diferitele programe de finanţare. Care e, de fapt, situaţia?
Datele oficiale din partea instituţiilor române, a Ministerului de Finanţe, arată foarte clar că România este un beneficiar net al aderării la UE: era şi normal să fie aşa, având în vedere că România beneficiază de fondurile europene care sunt oarecum direct proporţionale şi cu mărimea ţării, dar şi cu mărimea nevoilor de recuperare a decalajelor faţă de ţările mai dezvoltate. Cu siguranţă au intrat mai mulţi bani decât au ieşit. Sunt puţin întristată de obsesia asta a banilor şi, deşi beneficiul financiar e important, mi se pare mult mai important să discutăm despre beneficiile pe care le are România în materie de valori europene asumate şi puse la lucru. Eu cred că până la urmă ceea ce e important pentru cetăţeanul român este cât de mult s-a îmbunătăţit viaţa lui şi cât de bine trăieşte în ţara lui.
Se aplică un principiu simplu, al redistribuirii fondurilor.
Faptul că pentru a rezolva problemele legate de lipsa canlizării unui sat din România sunt dirijaţi bani de la, să zicem, plătitorii de taxe din Germania e ceva extraordinar. Nu ştiu câtă lume realizează atunci când se conectează la sistemul de canalizare că s-ar putea ca pentru asta să fi plătit un cetăţean pe care nu l-a văzut niciodată, dar care a considerat natural ca, fiind cetăţean european, să dea o parte din bugetul său pentru redistribuirea către cei care au mai mare nevoie.
Aici este şi meritul primarilor care reuşesc să atragă aceste fonduri, pentru că sunt şi primari care nu reuşesc acest lucru, oportunitatea există în mod egal pentru toţi, gospodarii au meritul de a folosi aceste oportunităţi, pentru că şi aici, cum avem noi frumoasa noastră vorbă românească: „Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă în traistă“. Aşa e şi cu UE, îţi dă, dar nu îţi bagă în traistă, în traistă îşi bagă cei care văzând o oportunitate ştiu să o şi folosească.
Este România doar o piaţă de desfacere pentru produsele ţărilor dezvoltate din vestul Europei?
Nu este adevărat şi orice economist poate demonta acest mit. Nu există piaţă de desfacere fără putere de cumpărare şi nu există putere de cumpărare fără creşterea nivelului de trai, creşterea salariilor, altminteri degeaba ar veni aceste produse dacă nu ar exista nimeni care să le cumpere. Vedem că cea mai mare parte a exporturilor româneşti se duce către ţări din UE, deci am putea să spunem în egală măsură că UE este doar o piaţă de desfacere pentru produsele româneşti.
Unii au vehiculat ideea că UE a distrus agricultura. Ce le răspundeţi?
Înainte de aderare, când mă ocupam de comunicarea procesului de pregătire a aderării, eram uimită întotdeauna să văd că unul dintre grupurile cele mai speriate de aderare era cel al agricultorilor români, tocmai pentru că li se spunea că în momentul în care România va adera, vor dispărea de pe piaţă. Spun că este trist pentru mine tocmai pentru că agricultorii sunt printre primii beneficiari, este singura categorie care primeşte subvenţii directe. Există şi o explicaţie pentru asta: hrana nu e un produs oarecare şi atunci nu tratăm zona aceasta de piaţă cu aceeaşi degajare cu care tratăm alte mărfuri. Nu ne permitem aici să spunem: „Vor supravieţui doar cei care sunt mai competitivi“, pentru că este şi un aspect de securitate şi nu am vrea ca UE să depindă de hrana venită din afara ei, în cazul în care nu ar mai fi competitivi agricultorii din UE. Ne vom asigura întotdeauna că se produce hrană în UE. Aici, fostul comisar european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloş, a făcut o reformă tocmai pentru a se asigura că se poate face producţie agricolă peste tot în UE, acolo unde se doreşte acest lucru, şi a avut o aplecare în special pentru protejarea micului producător care, în condiţii de piaţă liberă completă, într-adevăr ar fi fost pus în pericol, dar acest lucru nu s-a întâmplat.
România a fost avertizată de UE în legătură cu legea care obligă magazinele să comercializeze produse agricole şi alimentare din producţie românească în proporţie de cel puţin 51%. Asta înseamnă că UE nu le permite ţărilor să-şi protejeze producătorii locali?
Aici depinde foarte mult cum e formulată legislaţia. Vă spuneam de un câştig al aderării care este egalitatea în faţa legii, or, pe piaţa unică, toţi cetăţenii fizici şi juridici au drepturi egale, nu facem discriminare. Atunci nu facem discriminare nici între produsele româneşti şi cele care vin dintr-un alt stat membru. Pe de altă parte, avem politici europene care încurajează, de exemplu, lanţul scurt de distribuire, tocmai pentru a mânca o hrană cât mai sănătoasă, cu impact nociv minim asupra mediului. Într-o astfel de definiţie, probabil că ar fi avantajate produsele româneşti. Este vorba despre intenţia cu care se dă legea şi de limbajul folosit. Dacă intenţia e să discrimineze, atunci reglementarea vine, cu siguranţă, în contradicţie cu legislaţia europeană. Dacă intenţia este păstrarea egalităţii faţă de toţi operatorii, dar să urmărească avantajarea unei politici de distribuire a produselor cu impact pozitiv asupra mediului, dar faţă de care toţi operatorii au şanse egale, atunci intră în legislaţia comunitară. Toate ţările au la un moment dat anumite interese pe care încearcă să le protejeze şi atât timp cât reuşesc să facă asta în interiorul legislaţiei europene, acest lucru e permis. Să nu uităm că legislaţia europeană a fost adoptată de toate statele membre. De multe ori se spune că această legislaţie ne-a fost impusă, ceea ce nu este adevărat, această legislaţie a fost negociată din greu, pentru că nimic nu este identic cu ceea ce a propus Comisia. Statele membre au considerat că s-a ajuns la o formulă care le protejează interesele şi au adoptat acea legislaţie.
O altă nemulţumire faţă de UE e cea legată de primirea refugiaţilor. În ce măsură putem spune că UE ne obligă să primim refugiaţi?
Comisia Europeană face propuneri legislative la fel ca orice alt Guvern. Acele propuneri devin lege când sunt acceptate de statele membre şi de Parlamentul European. Nu poate impune ceva Comisia Europeană. Uniunea Europeană da, poate impune, tocmai pentru că în UE sunt reprezentate statele membre care decid să facă un anumit lucru. Şi aici, ceea ce s-a decis la Bruxelles este ceea ce au agreat statele membre. Arhitectura instituţională e gândită ca o reflectare a celei naţionale, avem un executiv, un legislativ, o putere judecătorească, o separare a puterilor, tocmai pentru a ne asigura că procesul rămâne democratic de la A la Z.
Cât a câştigat România de la UE
Conform datelor Ministerului de Finanţe, în cei zece ani de la aderarea la Uniunea Europeană, în România au intrat sub formă de fonduri europene nerambursabile 40,5 miliarde de euro. În acest timp, contribuţia României la bugetul UE s-a ridicat la circa 13,6 miliarde de euro. Asta înseamnă că România a încasat, în deceniul care a trecut de la aderare, aproximativ 26,9 miliarde de euro de la UE.
Se încarcă comentariile...
