Ţăranii şi colectivizarea - planul criminal de intimidare a poporului. Oamenii îşi ascundeau animalele, iar preţul unor produse banale devenise halucinat

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Istoricii au spus şi au scris multe despre colectivizare. Şi vor mai scrie. Au vorbit cu cei care au trăit pe viu drama fenomenului colectivizării. Unii oameni au vorbit despre cum le-a fost atunci şi despre cum structurile comuniste au năpădit satele româneşti, dar au cerut să nu li spună numele, să rămână anonimi, o simplă voce de undeva, greu de identificat. Încă se tem. Comuniştii sunt încă vii în mintea lor.

”Colectivizarea agriculturii a reprezentat modalitatea cea mai brutală de intervenţie a partidului-stat în universul tradiţional al satului românesc determinând subordonarea ţărănimii noului regim de democraţie populară”, scrie cercetătorul clujean Sanda Borşa în concluziile tezei sale de licenţă, materializate în cartea „Colectivizarea agriculturii în fosta regiune administrativă Cluj (1949-1962)“. Volumul, cu coperţi roşii, are sub titşlu o imagine alb-negru cu Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nikita Hruşciov în vizită şa colectiviştii din localitatea Livedea, în august 1955.

Nu mai sunt un secret pentru nimeni intimidările, presiunile şi şantajele la care recurgeau comuniştii ca să pună în practică planurile de colectivizare.

Intimidările

Documentele de arhivă citite de Sanda Borşa şi citate în cartea sa, dar şi interviurile luate sub protecţia anonimatului redau drama prin care au trecut ţăranii în perioada colectivizării. Unii dintre ei - după cum mărturisea autoarea, în noiembrie 2014, încă păstrează în suflet frica acelor vremuri. Până şi ca să vorbească despre ceea ce li s-a întâmplat în urmă cu ani buni a fost nevoie de multă răbdare şi încredere că mărturisirile nu se vor întoarce împotriva lor. Dar şi de anonimat. 

”Inducerea sentimentului de teamă era menit a paraliza viaţa cotidiană a unei familii sau a unei întregi comunităţi, având drept scop semnarea, în final, a actului de înscriere în GAC. Modalităţile de acţiune difereau de la localitate la alta. (...) M.M, o localnică din comuna Războieni-Cetate, redă detaliat mijloacele de intimidare utilizate de activişti: toate soţiile CFR-iştilor erau chemate la o şedinţă de impegatul de mişcare de la gara Războieni îndemnându-le să se înscrie în GAC, în caz contrar, soţii lor urmând a fi trimişi la Canal. ...(...) încarceraţi pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 10 ani, iar copiii lor nu vor mai putea merge la şcoală”, notează cercetătoarea. 

Documentele de arhivă păstrate în Secţia Agrară a Fondului Comitetului Regional PMR Cluj vorbesc de şantaje şi la şcoală: elevii erau chemaţi în cancelarie şi li se spunea că ar fi bine ca părinţii sau, după caz, bunicii să se înscrie în GAC. Dacă nu se vor înscrie, ei nu vor mai putea veni la şcoală fiind exmatriculaţi.

Măsurile excesive luate de regimul comunist a dus la sărăcirea ţăranilor, iar una dintre probleme - spre exemplu, la începutul colectivizării în raionul Beclean (mai demult ţinea de judeţul Cluj, azi face parte din judeţul Bistriţa-Năsăud) - era cumpărarea de ”mărfuri şi articole cooperatiste”. Mai precis, explică Sanda Borşa în carte, ”ţăranul era obligat să vândă, iniţial, cooperativei o cantitate de cereale, plătită la preţul oficial, iar apoi, cu banii obţinuţi putea să cumpere articolele de la cooperativă. Deoarece o parte însemnată a populaţiei rurale nu dispunea de cerealele „cerute” de această unitate, nu avea posibilitatea să-şi cumpere din ea produsele de care avea nevoie, ajungându-se în situaţia în care cooperativa nu-şi putea vinde produsele, iar ţăranii nu aveau cum să-şi procure cele necesare”.

Interesant sunt, continuă cercetătoarea, citând un document din Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, echivalenţele: ”pentru a cumpăra un kilogram de sodă caustică, ţăranul trebuie să vândă cooperativei 28 kg de secară, sau 30 kg de porumb, sau 2 kg untură, sau 8 kg pasăre, sau 120 ouă, lucru pe care majoritatea din ţărani nu poate să-l satisfacă”.

Excepţiile: ţăranii care i-au înjurat pe comunişti

Deşi pare greu de crezut au fost cazuri de ţărani care i-au înjurat în faţă, în public, pe comunişti. Pedeapsa a fost aspră: s-a numit închisoare. Spre exemplu, Ş.I. din comuna clujeană Mociu a fost arestat în noiembrie 1958 şi condamnat la 8 ani de ”închisoare corecţională” deoarece în momentul aplicării sechestrului din nepredarea cotelor bărbatul i-a înjurat de pe comunişti.

”Acesta i-a înjurat şi a afirmat că în curând se va schimba regimul şi ei (n.r. comuniştii) îşi vor lua plata. (...)”, scrie Sanda Borşa. 

Un alt exemplu este cel al lui B.N. din comuna Diviciori Mari (n.r. azi sat în comuna clujeană Sânmărtin), condamnat la 5 ani de închisoare corecţională deoarece ”a instigat sătenii împotriva transformării socialiste a agriculturii, precum şi ca aceştia să nu contracteze cereale cu statul, aducând în acelaşi timp injurii şi calomnii la adresa organelor de partid şi de stat ”, scrie autoarea, citând un document publicat de Octavian Ruske în ”Arhivele Totalitarismului”.

Unii erau conştienţi că li se spun neadevăruri şi nu se temeau să răspundă. Curajul lor e menţionat şi în documentele de arhivă consultate de Sanda Borşa - Fondul Comitetului Regional PMR Cluj, Secţia Propagandă şi Agitaţie - unde se vorbeşte şi de un ţăran mijlocaş care nu vroia să se înscrie în GAC-uri (gospodării agricole colective) partid deoarece ”i se va lua libertatea”. Un delegat PMR afirma, atunci, că ”unii dintre ei (n.r. ţărani) au chiat atitudini şi manifestări reacţionare. De exemplu, T.F. cu 8 jugăre de pământ, după ce i s-a arătat cum s-au dezvoltat şi înflorit colhozurile din Uniunea Sovietică, a răspuns că toate acestea sunt minciuni vopsite pentru propagandă”.

Mărturii ale ţăranilor ardeleni

În documentarea sa despre chipurile colectivizării în judeţul Cluj între anii 1949-1962 a vorbit şi cu ţărani despre acele vremuri. Mai jos sunt trei dintre mărturiile orale a unor oameni care au ţinut să nu-şi dea numele:

„Referindu-se la predarea cotelor, unul dintre ţăranii intervievaţi îşi aminteşte: „«Bunica lu femeia me, cât o recoltat, tăt de la batoză ducea la stat, ea numa atât ave că mere noptea, şi bătea din snopci, şi ave două-tri litre de grâu ca să aibe de mâncare»“
Mărturia lui R.I., născut în 1934, fost brigadier, din Cozma (judeţul Mureş), august 2009

“Noi dacă aveam un porc îl ţineam la o vecină în altă parte ...când îl tăiam, îl tăia tata punea lipidee (n.r. cuverturi) asa imprejurul casei ...să nu se vadă flacără că tăiem porc şi în cealaltă noapte îl duceam la vecinul tot în pod...”

Mărturia lui M.O., localitatea Cozma, judeţul Mureş

„...în afară de grâu, în afară de porumb pe care, grâul îl lua (n. a. statul) de la arie, deci omul rămânea ce clasa a treia... grâul clasa întâi şi clasa a doua era luat de către stat şi ei (ţăranii n.a.) rămâneau cu nişte produse ca să zic aşa secundare, produse care în mod normal se dădeau la păsări... nu puteau fi folosite, însă ei (ţăranii) le cerneau, le vânturau deci găseau diferite metode  prin care reuşeau să le utilizeze ... era cotă de ceapă... ceapa se lua toamna ... Aici aflându-ne în lunca Arieşului deci cu solul aluvionar, sol fertil care se pretează pentru legumicultură, deci era ceapă, erau cartofi, erau ardei, eau roşii, erau cote obligatorii, în afară de cereale erau şi legumele, erau şi zarzavaturile, si era şi cota de carne“
Mărturia lui N. P., născut în 1942, fost profesor, Luna (judeţul Cluj).

Mai puteţi citi:

Subofiţer de Securitate către soţia unui maramureşean ucis de Crăciunul lui 1949: „Hai, scroafă puturoasă, şi ia-ţi porcul din grădină că a fost lichidat” 

„Cap de cal“, una dintre cele mai crude femei-torţionar din ţară: tortura bărbaţii cu creionul în zona testiculelor până leşinau de durere

Călăul Clujului, Mihai Patriciu: „Aşa trebuie să procedăm ca nimeni să nu ştie şi să nu afle că cine a făcut“

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite