Avea o viaţă obişnuită până s-a decis să participe la cel mai dur ultramaraton din lume. Cum a câştigat 6633 Arctic Ultra după ce a ajuns la capătul puterilor
0Nu este un dur precum Tibi Uşeriu, care a câştigat de trei ori cel mai teribil ultramaraton din lume, nu a jefuit magazine de bijuterii şi nu a evadat de două ori din puşcărie precum acesta. Povestea lui Vlad Pop este cea a unui om obişnuit, cu slujbă de la 9 la 17, care nu a făcut sport şi-şi câştigă existenţa organizând evenimente pentru copii, dar care a ajuns campion la 6633 Arctic Ultra din dorinţa de a-i ajuta micuţii care suferă de cancer.
„Organizatorii ne-au spus: dacă ai „ocazia” să te întâlneşti cu ursul polar, nu mai ai ce face. Chiar dacă fugi, ursul te prinde. Depinde de cum îţi este dat: să trăieşti sau să mori. Singurele animale sălbatice pe care le-am văzut pe traseu au fost un lup negru şi un linx, dar, aşa cum am citit, lupii nu atacă decât în haită, iar linxul era ocupat cu urmărirea unei prăzi”, povesteşte clujeanul Vlad Pop (33 de ani) despre prima experienţă pe care a avut-o, anul trecut, la competiţia 6633 Arctic Ultra. Tânărul se întoarce anul acesta, pe 27 februarie, în pustiul îngheţat al celui mai extrem ultra maraton din lume pentru a obţine 100 de Burse Educaţionale pentru copiii bolnavi de cancer din tabăra MagiCAMP.
Tibi Uşeriu, cel care a făcut cunoscută în România competiţia 6633 Arctic Ultra, fiind singurul om care a câştigat teribilul maraton de 3 ori, nu va participa anul acesta, dar românii vor sta cu sufletul la gură pentru a-l urmări pe clujeanul Vlad Pop, cel care anul trecut, la prima participare, a câştigat concursul desfăşurat pe o distanţă de 200 de kilometri. Anul acesta, Vlad îşi va depăşi din nou limitele şi se va arunca în cursa de 620 de kilometri. Va alerga tot pentru copiii bolnavi de cancer din tabăra MagiCAMP, cei la care s-a gândit în ultima seară a competiţiei când corpul epuizat şi mintea chinuită de halucinaţii au început să-i joace feste.
„Pe ultima urcare am auzit că se apropie o maşină de mine, eram foarte obosit, aveam primele gânduri de a renunţa. Am auzit că se apropie de mine maşina şi mergea în acelaşi ritm cu mine. Din maşină s-a auzit vocea unui bărbat: „Să ştii că dacă vrei poţi să te opreşti, nu mai trebuie să suferi. Pot să te duc eu cu maşina până în sat.” Atunci am realizat că e momentul critic în care trebuia să iau o decizie, merg mai departe sau renunţ? Atunci a apărut întrebarea: „Tu de ce eşti aici? De ce alergi? Gândul la copiii din tabără şi motivul pentru care am alergat la cursa respectivă mi-a dat putere să merg mai departe. Când am deschis ochii, nu mai era nicio voce, nicio maşină, nici în faţa mea, nici în spatele meu”, povesteşte Vlad. A continuat şi a terminat primul cursa în condiţiile în care alerga de 35 de ore încontinuu, la temperaturi de minus 30 de grade Celsius, timp în care a făcut doar o pauză de somn de o oră şi jumătate.
Vlad Pop se antrenează iarna, în Cluj-Napoca doar în pantaloni scurţi. FOTO: Arhivă personală
„Plictisitoarea” viaţă a lui Vlad Pop şi arma lui secretă
Vlad Pop nu este tipul de „băiat dur” aşa cum este Tibi Uşeriu. El nu a fost bodyguard pentru un mafiot sârb, nu a jefuit magazine de bijuterii în Austria, nu a evadat de două ori din puşcărie şi nu şi-a petrecut 10 ani după gratii. Vlad Pop are, din punctul acesta de vedere, o viaţă plictisitoare. Vlad Pop poate fi oricare dintre milioanele de corporatişti care lucrează de la 9 la 17.00 într-un birou. „Nu am făcut sport niciodată. Lucram la o firmă de teambulding-uri şi stăteam mult pe scaun, la birou. Am început să am dureri de spate”, povesteşte el. A început Academia de Arte, dar a renunţat pentru că este de părere că arta ar trebui să vindece, nu să stea în muzee.
Povestea vieţii lui Vlad s-a schimbat în 2015: „Scânteia s-a aprins în tabăra MagiCAMP. Am întâlnit un băieţel care îşi pierduse un picior în urma chimoterapiei. Era în ultima zi înainte de petrecerea în care copilaşii scriu bileţele cu dorinţele lor, care sunt puse în baloane cu heliu şi înălţate la cer. Ajutam la pregătirea baloanelor şi am văzut că pe bileţelul băiatului scria: „Îmi doresc să pot să alerg”. Visul lui era să devină fotbalist. Atunci am realizat că am două mâini, două picioare, văd, sunt sănătos şi nu fac nimic cu lucrurile astea. Mi-am zis, atunci, că trebuie să fac ceva pentru aceşti copii, să-i ajut cu tot ce pot.” Aceşti copii şi gândul că aleargă pentru a-i ajuta reprezintă arma secretă a lui Vlad Pop, care l-a ajutat să-şi depăşească limitele.
Aşa a început să alerge. Prima competiţie la care a participat a fost de 21 de kilometri: „Nu ştiam nimic despre papuci de alergat, despre cum trebuie să alergi, cum să te hidratezi etc. Pur şi simplu, am alergat fără să mă opresc şi am terminat cursa”. Trei zile după aceea nu s-a mai ridicat din pat. „Pierdusem toate unghiile de la picioare şi timp de o săptămână am umblat ca un pinguin din cauza durerilor musculare. Şocul a fost prea mare. A fost o greşeală din care am învăţat şi mi-a folosit la alte competiţii. Treptat am început să caut curse mai grele, să încerc să găsesc proiecte pe care să le susţin prin kilometri pe care-i alerg”, povesteşte Vlad. Astfel, de la un maraton la altul, în 2018, Vlad a decis că va alerga la 6633 Arctic Ultra pentru a asigura burse de 500 de lei pe lună copiilor bolnavi de cancer de la MagiCAMP.
Vlad Pop l-a rugat pe Tibi Uşeriu, câştigător de 3 ori al 6633 Arctic Ultra, să-i fie mentor. FOTO: Arhivă personală
Cum se antrenează
Vlad Pop are şi astăzi o viaţă obişnuită. A renunţat la slujba anterioară şi şi-a deschis împreună cu soţia o firmă de organizare de evenimente pentru copii. Nu se antrenează zi-lumină pentru ultramaratoane, ci merge, în continuare, zi de zi, la serviciu la fel ca fiecare dintre noi. Spre deosebire de fiecare dintre noi, el se antrenează de două ori pe zi: dimineaţa se dezbracă în pantaloni scurţi şi aleargă, la bustul gol, circa 10 kilometri într-o pădure aflată în apropierea blocului unde locuieşte. Seara, de obicei merge la sala de sport unde practică „cross fit” pentru întărirea musculaturii. Între timp, face câte o baie în butoiul cu apă rece ca gheaţa de pe balcon. În week-end, aleargă pe distanţe mai lungi 20-30-40 de kilometri.
„Am văzut cum rădăcinile copacilor deveneau şerpi, iar brazii au luat forme de oameni”
Ajutor a primit de la campionul ultramaratonului arctic – Tibi Uşeriu, care l-a sfătuit în legătură cu antrenamentele şi cele necesare competiţiei. S-a antrenat 6 luni în pădurile şi pe dealurile din jurul Clujului.
„Am plecat fără nicio aşteptare, singurul lucru pe care mi l-am propus a fost să termin cursa cu toate degetele la picioare. Nu m-am luat la întrecere cu niciun alt alergător, am mers în ritmul meu, am ştiut unde dorm, unde mânânc, unde mă opresc, astfel încât, treptat, am depăşit fiecare alergător şi am ajuns în fruntea grupului”, povesteşte Vlad.
Ştia cu ochii închişi unde se află toate obiectele pe care le purta în sanie: „Mă trezeam noaptea şi ştiam unde sunt mănuşile, unde este o geacă mai groasă, unde sunt alimentele”. Acest lucru l-a ajutat foarte mult, având în vedere că la orice pauză corpul pierde repede căldură. „Unul dintre concurenţi Didier, din Franţa, a intrat în panică, deoarece simţea că nu-şi mai poate încălzi corpul. Era în sacul de dormit, când a realizat că e prea frig şi a ieşit să mai ia o geacă. Atunci şi-a pierdut mănuşile şi a intrat în panică. Şi-a dat foc la sanie crezând că astfel se încălzeşte. A explodat butelia şi a ars tot ce avea. Este un exemplu despre cum o mică greşeală te costă foarte mult”, povesteşte Vlad. Pentru a nu pierde din căldura acumulată, clujeanul a dormit doar o oră şi jumătate în cele 35 de ore cât a durat maratonul.
Vlad Pop despre depăşirea limitelor
„A fost neaşteptată victoria. Pe lângă antrenamentul şi pregătirea pe care am făcut-o la Cluj, am ştiut motivul pentru care sunt acolo şi că nu o să am o a doua şansă; M-am gândit că dacă ratez, aş dezamăgi copii, am promis ceva şi nu m-am ţinut de cuvânt”, explică maratonistul.
S-a luptat cu frigul – temperaturi de minus 30 de grade Celsius – şi cu halucinaţiile: „Halucinaţii am avut în prima noapte, când am început să văd urşi polari. Deşi nu a fost niciun incident în care un urs să atace alergătorii, mintea mea lucra. Am văzut rădăcinile copacilor care deveneau şerpi. La un moment-dat, brazii au luat forme de oameni. Aveam impresia că în depărtare mă aşteaptă doi oameni şi, când m-am apropiat, erau doar doi copaci. Când am halucinaţii încerc să mă ancorez amintiri. Încerc să fac diferenţa dintre realitate şi ce e în mintea mea”, relatează Vlad.
S-a hidratat din mers – având o ploscă cu ceai din care ieşea un tub – şi a mâncat din mers biscuiţi hiper-proteici. Singurul lucru pe care-l primeau de la organizatori era apă fierbinte. Punctele de control erau din 100 în 100 de kilometri. Cei care întâmpinau probleme puteau cere ajutor printr-un buton de panică pe care-l aveau la dispoziţie.
Martori ai aventurii arctice
La competiţia de anul acesta, Vlad va fi însoţit de o echipă de filmare care va realiza un documentar despre aventura lui. Pelicula de lungmetraj va fi filmată în condiţiile meteo extreme de la Polul Nord între 27 februarie şi 9 martie 2020. everRestless îşi propune să surprindă cele mai intense momente trăite de maratonistului Vlad Crişan Pop în timpul celui mai dificil ultramaraton din lume.
Plecarea pe traseu va avea loc din Eagle Plains (Yukon), pe 27 februarie 2020 şi se va încheia la Tuktoyaktuk, în teritoriile de Nord-Vest ale Canadei. Lungimea totală a itinerariului este de 620 de kilometri, cu 4.000 de metri diferenţă de nivel.
Vlad va fi însoţit de regizorul Sorin Florea, fotograful Adi Bulboacă şi Tudor Petre, sound designer. „Subiectul principal al filmului va fi despre cu reuşim să ne depăşim limitele, cum facem diferenţa între halucinaţii şi realitate, cum găsim puterea de a merge mai departe”, explică sportivul.
Echipa de filmare nu va avea voie să interacţioneze cu Vlad, conform regulamentului competiţiei. El va avea un microfon ataşat pe corp şi a fost invitat să exprime ceea ce sime în timpul competiţiei. „Va fi şi asta o provocare, pentru că nu obişnuiesc să fac asta”, spune clujeanul.
Vlad Pop se antrenează pe dealurile din jurul Clujului. FOTO: Arhivă personală
„Limitele sunt în mintea noastră”
„Cursa 6633 Arctic Ultra se duce în proporţie de 80% în minte, pregătirea reprezentând doar 20%. Noi ne
punem singuri bariere. Fie că alergi 10 kilometri sau 200 de kilometri dacă depăşeşti acele bariere mentale, corpul tău va găsi rezerve noi de energie. Eu am intrat într-o stare în care alergam mecanic – simţeam o stare de pace şi aveam energie, nu simţeam durerea, oboseala, foamea. Mi s-a întâmplat asta după primii 100 de km resimţit”, spune clujeanul.
Ceea ce l-a ajutat pe Vlad să treacă peste foame, oboseală, frig, a fost motivaţia:
„Eram în ultima seară, când mai aveam puţin până la finish şi simţeam că nu mai pot. Sania mi se părea foarte grea, mă dureau picioarele, am obosit, nu am mai mâncat suficient probabil şi mă simţeam lipsit de energie. Primele gânduri de a renunţa au apărut: simţeam că nu mai pot, vreau să mă opresc, vreau să mă duc acasă, vreau se termine cursa asta! Am depăşit momentul, gândindu-mă la copiii din tabără şi la faptul că durerea pe care o simt eu nu se compară cu durerea pe care o simte un copil o simte la chimioterapie sau la radioterapie.
Cum pot eu să mă plâng că mă doare un picior, când alţii trec prin dureri mult mai mari. Dacă am venit aici să alerg pentru copii, n-o să pot să merg acasă şi să zic: „ştiţi, m-a durut un pic piciorul, mi-a fost rău şi a trebuit să renunţ, pentru că nici ei nu renunţă în lupta împotriva bolii. Dacă ei pot face faţă la o suferinţă mai mare, de ce n-aş putea şi eu să mă târăsc până la finish. Am depăşit momentul gândindu-mă la lucrul acesta.”
Deşi mai avea 5 kilometri până la linia de sosire, el nu ştia unde se află.
„Experienţa din ultima noapte a fost decisivă. Cu toţii trecem peste astfel de momente şi e important să găsim motivul pentru care facem asta şi dacă nu-l găsim, poate ar fi bine să ne oprim. Limitele cred că sunt doar în capul nostru. Asta am învăţat-o şi de la alte competiţii - atunci când corpul nu m poate şi, mental, ai o motivaţie puternică sau găseşti nişte ancore care să te ajute să depăşeşti momentul acela critic poţi să ajungi la nişte performanţe la care nu credeai că eşti capabil. Totul e mental, pentru că acolo eşti singur, tu cu minte ta şi dacă reuşeşti să-ţi ţii sub control mintea, vei ajunge la linia de sosire”, concluzionează Vlad.
Cum pot ajuta cititorii
Msajul lui Vlad pentru cititorii „Adevărul” este: „Urmăreşte-ne pe 6633 Arctic Ultra de pe 27 februarie şi fii alături de noi în această cursă”. Cei care doresc să facă donaţii pentru sprijinirea cauzei pentru care aleargă Vlad – bursele educaţionale MagiCAMP - pot să o facă aici. În plus, se pot redirecţiona 3,5% din venituri către copiii ajutaţi prin proiectele Magic .
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
