Avertismentul unui expert în sănătate: „Măsurile Guvernului sunt incomplete, problemele nu se opresc aici”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Răzvan Cherecheş are o importantă eperienţă acumulată în SUA. FOTO Facebook
Răzvan Cherecheş are o importantă eperienţă acumulată în SUA. FOTO Facebook

Guvernul României a luat în general măsurile corecte, dar nu a făcut suficient pentru a stăvili epidemia, consideră expertul în sănătate publică Răzvan Cherecheş. În asemenea situaţie, numărul celor infectaţi cu noul coronavirus va continua să crească.

Profesor universitar în SUA la Iowa University şi director al Departamentului de Sănătate Publică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Răzvan Cherecheş analizează, într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul”,  situaţia situaţia cauzată de epidemia Covid-19, măsurile luate de autorităţi şi vorbeşte despre perspective şi despre ce ar trebui făcut în continuare pentru a ţine situaţia sub control.

Adevărul: În ultima perioadă asistăm la o creştere importantă a numărului de cazuri de persoane infectate cu SARS-CoV-2. În ce măsură credeţi că a contribuit redeschiderea şcolilor la această creştere?

Răzvan Cherecheş: Deschiderea şcolilor a dus inevitabil la creşterea interacţiunii dintre oameni şi, implicit, la creşterea riscului de infecţie. Deschiderea şcolilor a contribuit la creşterea numărului de cazuri pentru că măsurile luate de către guvern şi autorităţile locale, deşi corecte în mare parte, au fost incomplete. Trei măsuri adiţionale ar fi făcut diferenţa: 

1. Impunerea de la început a purtării măştii şi în pauze (elevi şi profesori), şi în jurul şcolilor (grupurile de părinţi + grupurile de copii care pleacă de la şcoală)

2. Introducerea de cursuri săptămânale de educaţie pentru sănătate focalizate pe COVID-19 – transformarea copiilor din obiecte ale campaniei în participanţi activi

3. Campanie susţinută de informare care să contracareze ştirile false din media socială

Primele două măsuri nu s-au luat din oportunism politic (urmau alegerile locale), a treia din lipsă de capacitate (Ministerul Sănătăţii şi Institutul Naţional de Sănătate Publică nu au experţi în comunicare în sănătate).

Cine este vinovat

În tot acest timp, autorităţile arată cu degetul spre vinovaţi şi îi prezintă ca fiind exclusiv vinovaţi pentru situaţia creată. De cealaltă parte, mulţi oameni cred că guvernul nu a făcut suficient pentru a stăvili pandemia. Cine poartă vina, de fapt, pentru situaţia din prezent? 

Guvernul este vinovat, nu cetăţenii. Guvernul este cel care reglementează cum (nu) se face educaţie pentru sănătate în România, guvernul este cel care stabileşte sancţiunile pentru nerespectarea legii şi le aplică. Oamenii care nu poartă măşti – fie au obosit şi au nevoie de suport, fie nu înţeleg şi au nevoie de informaţii, fie nu vor, iar atunci trebuie obligaţi. Votăm periodic un set de reprezentanţi care să aibă grijile de interesele noastre, atunci când ameninţarea este prea mare pentru un cetăţean. Guvernul este semnificativ mai eficient în a obţine de la noi taxele pe care le datorăm. Există programe educaţionale, există suport pentru trimiterea fondurilor, există penalizări pentru nerespectarea legii. Este ca şi cum am întreba – cine este de vină că cetăţenii nu îşi plătesc taxele?

Există şi foarte, foarte multă panică, mulţi oameni efectiv terorizaţi de scenariile apocaliptice pe care le aud peste tot în jur. Pe de altă parte, îi avem şi pe cei care nici măcar nu cred în existenţa virusului. Cum ar trebui convinşi şi unii şi alţii că greşesc?

Avem o combinaţie  de paternalism şi incapacitate - abordarea autorităţilor continuă să fie una paternalistă, în care guvernul are grijă de tine şi selectează ce informaţii ar trebui să afli. Plus, campaniile de informare ale Ministerului Sănătăţii şi ale Institutului Naţional de Sănătate Publică sunt palide şi inconsecvente. Ar fi fost nevoie de un efort mult, mult, mult mai mare pe partea de comunicare, care să menţină o imagine clară - indiferent cât de pozitivă - asupra situaţiei şi care să nu permită salturi de imaginaţie catastrofală, atât din partea populaţiei, cât şi a unei părţi a presei.

Guvernul a promis încă de la debutul pandemiei că va suplimenta bugetul Sănătăţii. Şi-a respectat această promisiune până acum?

Guvernul a eşuat în mod remarcabil în prioritizarea sănătăţii, iar cel mai bun exemplu este subfinanţarea şi schema de personal insuficientă a Direcţiilor de Sănătate Publică. Desfăşurarea corespunzătoare şi la timp a anchetelor epidemiologice implică suplimentarea masivă cu personal a DSP-urilor din ţară. Obsesia aceasta că doar medicii pot să desfăşoare anchete epidemiologice trebuie să înceteze. Cu un protocol clar, bine dezvoltat şi un training minimal, online, oricine poate să desfăşoare anchete epidemiologice. Inclusiv studenţii, ca practică la facultate. În Melbourne, Australia, anchetele au fost desfăşurate de peste 1.500 de militari, aduşi în oraş exact pentru acest scop. Sănătatea publică implică o abordare interdisciplinară în care colaborează multiple ştiinţe, medicina fiind doar unul dintre domeniile care contribuie. Este o risipă să formezi un medic epidemiolog timp de peste 10 ani şi apoi să îl pui să stea 8 ore pe zi la telefon pentru anchetele epidemiologice. Face mult mai mult sens ca fiecărui medic epidemiolog să îi dai să coordoneze o echipă de teren (cu maxim 5 ani de educaţie – licenţă + master), care poate să implementeze anchete epidemiologice, triajuri, campanii de comunicare în sănătate, propuneri legislative ...

De ce nu se mai recomandă un nou lockdown general

Revenind la creşterea numărului de cazuri, ce s-ar putea face pentru a o stopa şi de când am putea să ne aşteptăm şi la o scădere?

Creşterea va continua cu siguranţă. Dacă, de exemplu, de astăzi se va impune purtarea măştii în spaţiile aglomerate - campanie de informare susţinută plus volum mare de amenzi, efectele se vor vedea abia peste 2 săptămâni. Din nefericire, deşi alegerile au trecut, guvernul şi majoritatea autorităţilor locale sunt lente şi indecise în luarea măsurilor necesare pentru limitarea infecţiei. 

Se vorbeşte tot mai mult despre obligativitatea purtării măştilor inclusiv afară, în aer liber. E o exagerare sau ar fi o idee bună?

Obligativitatea purtării măştii inclusiv în aer liber este o decizie adecvată atunci când transmiterea comunitară este mare. Aplicarea acestei măsuri la nivel naţional ar fi o exagerare, dar aplicarea ei într-o comunitate sat, oraş, judeţ va fi necesară, pentru o perioadă limitată.

Consideraţi că s-ar impune un nou lockdown la nivel naţional sau există şi alte soluţii mai eficiente? 

Soluţia este descentralizarea responsabilităţii şi a resurselor necesare către autorităţile locale. Lockdown-ul la nivel naţional a fost necesar în primăvară, când se ştiau prea puţine despre dinamica virusului. Lockdown local, la nivel de localitate, pentru câteva săptămâni, va fi necesar pentru reducerea ratei de infecţie

Există şi zone în România unde autorităţile locale s-au descurcat mai bine, pentru că au făcut ceea ce se impunea şi au făcut la timp. E cazul Argeşului. Măsurile luate în judeţul Argeş: obligativitatea purtării măştii în afara locuinţei cu număr mare de amenzi, lockdown pentru 2-3 săptămâni pe oraşele cu rată mare de infecţie. Pe pagina de Facebook a Prefecturii Argeş se afişează zilnic numărul de acţiuni ale poliţiei, numărul de amenzi şi cuantumul acestora.

Pe când un vaccin şi un tratament eficient

Omenirea a trecut printr-o pandemie distrugătoare la începutul secolului trecut, când au murit 50 de milioane de oameni. Ce învăţăminte ar trebui să tragem din ceea ce s-a întâmplat atunci?

Epidemia de gripă spaniolă din 1918 a fost contracarată prin purtarea măştii şi distanţare socială, în unele zone cu un val doi mai violent ca primul,  la fel ca acum. Şi atunci au fost proteste împotriva măştii, şi atunci au existat indivizi care nu au înţeles cum funcţionează epidemia. În 1918 nu a existat un vaccin, virusul a trecut prin toată populaţia disponibilă – cam o treime din populaţia globului (aproximativ 500 milioane), cu peste 50 milioane de decese la nivel global.

Complet atipic pentru o epidemie de gripă a fost afectarea masivă a populaţiei tinere şi sănătoase între 20-40. Dacă am aştepta acum dezvoltarea imunităţii de grup la COVID-19, fără vaccin, cu o populaţie globală de 6 ori mai mare, cu o densitate populaţională mult crescută, ar însemna un număr total de morţi evitabile mult, mult mai mare. 

Când am putea avea un vaccin pe piaţă?

Cel mai probabil la începutul anului viitor vom avea un vaccin disponibil, iar în România va ajunge prin primăvară-vară 2021. Ministerul Sănătăţii nu s-a dovedit în trecut eficient în distribuţia vaccinurilor sau în informarea populaţiei şi nici în contracararea isteriei anti-vacciniste. Vom vedea în ce măsură va reuşi de această dată.

Dar un tratament eficient?

Ce ştim până în acest moment despre tratamentul COVID-19: trialurile clinice (National Institute for Health Research - UK) au demonstrat că Dexametazona îmbunătăţeşte supravieţuirea în cazurile severe COVID-19, probabil prin reducerea inflamaţiei pulmonare. De asemenea, în cazul Remdesivirului există beneficii modeste, cum ar fi scurtarea perioadei simptomatice. În schimb, în cazul Hidroxiclorochinei, erau mari speranţe legate de acest medicament, dar nu sunt beneficii clare pentru COVID-19. Totodată, încercările de tratament cu Lopinavir nu au avut un efect semnificativ. 

Totodată, avem trialuri clinice în desfăşurare, iar rezultatele le vom afla în curând. Mă refer aici la Tocilizumab, plasma convalescenţilor şi anticorpii neutralizanţi. Toate cele trei arată promiţător, dar încă nu sunt disponibile rezultate finale. Toate celelalte reţete-minune despre care s-a vorbit sunt speculative - nu avem trialuri clinice în implementare.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Veşti bune din partea unui virusolog român format la Harvard. Când există şanse să avem vaccin pentru SARS-CoV-2

Epidemiolog român din Franţa: „Avem substanţele pentru tratamentul COVID-19, mai trebuie doar să stabilim dozajul“

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite