Banala cutie de pantofi care schimbă destine în toată lumea. Gestul unui părinte din Cluj care a creat o comunitate de mii de oameni

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Imagine cu o parte din darurile strânse  în 2017, în Alexandria  FOTo: Facebook Shoebox
Imagine cu o parte din darurile strânse  în 2017, în Alexandria  FOTo: Facebook Shoebox

În urmă cu 11 ani, Valentin Vesa, un inginer IT din Cluj, a vrut să-i arate fiului său ce înseamnă să împarţi. Aşa a pornit proiectul ShoeBox prin care copii nevoiaşi primesc un dar de la oameni pe care nu i-au văzut niciodată. Azi sunt mii de voluntari implicaţi în această poveste. „Marea mea speranţă e că atunci când vor creşte mari vor face la fel“, spune iniţiatorul proiectului.

„Sunt multe poveşti faine care nu sunt niciodată spuse“, zice Valentin Vesa, un inginer IT din Cluj. ShoeBox, proiectul pe care l-a iniţiat cum 11 ani, a pornit din dorinţa de a-şi învăţa fiul, Luca, să împartă din ce are mai bun. I-au explicat şi de ce. 

„Ei (n. r. Luca şi sora lui) îşi pregătesc cutia din timpul anului. Când văd cum copilul meu, care are 14 ani, zice: «tati, mă gândesc şi la alţii de lângă mine înainte să mă gândesc numai la mine», mi se pare că e cel mai mare câştig al meu ca şi părinte“, mărturiseşte Valentin.

ShoeBox, adaugă el, e un proiect de voluntariat ce nu are în spate nicio entitate juridică, niciun ONG. E inspirat după acele cadouri pe care le aduceau englezii şi nemţii după Revoluţie în România. În primii ani nu erau miile de voluntari ca acum.

„Învăţăm oamenii să facă voluntariat. (…) Şi de-a lungul celor 11 ani, enorm de mult s-a schimbat mentalitatea. Din punct de vedere al participării, oamenii devin tot mai serioşi. (…) Câteodată te uimeşte conţinutul cutiilor. Te uimeşte şi când vine câte o bătrânică sau un om simplu cu 10-15 cutii şi numai chestii noi înăuntru. Şi cum stau la unul din centrele de colectare din Cluj îi întreb: cum aţi pregătit, de unde aţi auzit de proiect? îmi răspund: «Domnule, dacă e pentru copii săraci, copii orfani, nu pot să pun orice înăuntru. Ştiu că e greu, nici viaţa mea nu a fost uşoară». Oamenii aceia ştiu şi nu o să-ţi pună mizerii în cutii“, spune iniţiatorul ShoeBox.

Mai zice că, pe site, la „locaţii“ nu se văd mii de spaţii de unde lumea adună cadouri. Multe firme, inclusiv multinaţionale, preferă din motive de securitate ori logistică să nu precizeze locaţia. „Asta e un trend ce a crescut în ultimii ani“, adaugă clujeanul.

Un alt mare sprijin îl au de la o firmă de curierat ce acoperă aproape toată ţara. Valentin se bucură cu fiecare an pentru că echipa se tot măreşte, iar acei voluntari ce se stabilesc, fie şi temporar, în ţări ca Brazilia şi SUA, dezvoltă acolo, local, iniţiative similare.

Daruri ShoeBox au ajuns şi în Ucraina datorită mobilizării neaşteptate şi copleşitoare a studenţilor din Iaşi, dar şi în Kenya, Tunisia şi peste câteva zile şi în Nigeria. Un medic român din Londra strânge de mai bine de 4 ani cutii cu daruri pentru copii din România.

shoebox foto facebook shoebox
„Sunt oamenii care se implică an de an, astea sunt câştigurile pe care eu le văd. Oamenii simt un fel de chemare naturală de a-l ajuta pe cel de lângă ei, ceea ce acum 10 ani nici nu exista în România. (…) Nu doar ShoeBox e proiectul în care se întâmplă lucruri, o grămadă de alte proiecte sunt care ajută bătrânii, bolnavii, oamenii aflaţi pe moarte. Trebuie să te implici în ceva ca să simţi că trăieşti nu doar pentru tine. (…) O cutie pe care o dai unei familii sărace sau unui copil orfan nu-i va scoate niciodată din sărăcie. Dacă acum 10 ani de zile am avut o listă cu nişte copii, acum acei copii nu sunt decât cu 10 ani mai bătrâni, nu trăiesc de 10 ori mai bine. Peste noapte n-o să se facă bogaţi. Prin acea cutie care a deschis o uşă şi un voluntar a zis «Crăciun fericit!», ei au stabilit relaţii. Sunt oameni care de ani de zile se văd, îi scot în oraş (n. r. pe copii), merg în excursii, la pizza. Sunt oameni care s-au implicat şi le sponsorizează studiile“, povesteşte Valentin Vesa.

Îşi aminteşte de o fată ce acum e femeie în toată firea, studentă în anul al III-lea la Medicină căreia oameni de bine i-au făcut ochelari şi i-au dat lunar bani ca să meargă înainte. „Momentul ăla în care v-am cunoscut pe voi a fost momentul în care cineva mi-a întins o mână fără să fi strigat eu înainte. A fost prima dată când cineva mi-a dat ceva fără să strig că nu mai pot“, mărturiseşte Valentin.

Astfel de relaţii s-au legat între mulţi voluntari şi copii. Mulţi lasă telefoane copiilor, îşi salvează numărul lor în agendă şi le zic să-i sune la nevoie. Clujeanul mai povesteşte:

„Un băieţel de 12-13 ani i-a zis mamei să pună un telefon acolo, şi-a memorat numărul, a scris el, cu mâna lui, pe o hârtie: «Pe mine mă cheamă Mircea, ţi-am salvat numărul meu şi dacă te simţi vreodată singur, şi n-ai cu cine să vorbeşti, sună-mă».

Asta m-a învăţat pe mine ShoeBox-ul. (…) Acel copil va ţine minte că a venit cineva, i-a dat un cadou şi marea mea speranţă e că atunci când va creşte mare va face la fel. Asta e marea investiţie a proiectului ShoeBox“.

Imagine indisponibilă

Afişul proiectului

Mai puteţi citi:

Eşti din Cluj şi vrei să faci o surpriză persoanei dragi? Un ciclist îţi transportă gratuit cadoul în Ajunul Crăciunului

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite