Care e legătura dintre friptura de Turda, secui şi evrei. Ingredientul secret al celei mai bune reţete de friptură, dezvăluit după mai bine de 100 de ani
0
Uşor de gătit şi cu o savoare cu totul aparte este friptura de Turda. La origini mâncare secuiască, friptura de Turda este şi azi un preparat cu care oricând vă puteţi impresiona musafirii. Despre în ce constă secretul acesteia ne spune universitarul clujean Călin Felezeu, apreciat turcolog, dar şi priceput în ale gastronomiei, dovadă sunt şi cele 800 de porţii din deliciosul preparat gătite de 1 mai 2013 pentru oaspeţii Salinei Turda.
Friptura de Turda este un preparat la îndemnă oricui doreşte să-l gătească. Trebuie respectate câteva reguli simple, spune universitarul clujean Călin Felezeu, istoric şi priceput în ale gastronomiei româneşti, nu doar turceşti. De 1 mai 2013 le-a făcut o surpriză oaspeţilor Salinei Turda, dar şi localnicilor din Turda gătind circa 800 de porţii din friptura de Turda, celebră în zona Transilvaniei.
”De fiecare dată când vreau să-mi impresionez musafirii gătesc friptură de Turda”, spune Felezeu.
Reţeta clasică este simplă, explică universitarul. Se ia o bucată de carne de porc, dar de la un porc de 80-90 de kilograme şi se taie fâşii foarte mari care să cuprindă şoric, carne şi os.
”Şmecheria e să laşi carnea o oră sau două în saramură, apoi o iei şi o pui în lapte, unde o laşi de seara până dimineaţa. Apoi se ia un vas din fontă unde se pune untură de porc (de preferinţă, untura de la porc Mangaliţa). Când s-a topit se pune carnea. Se fierbe în unsoare şi se prăjeşte până capătă o culoare maroniu-roşcată. Se poate consuma caldă sau rece cu castraveţi covăsiţi, muraţi la soare”, explică universitarul, originar din Turda (foto dreapta, credit foto: Emil Hălăştuan).
Această mâncare are obârşii secuieşti, de la secuii ce locuiau în satele din jurul oraşului Turda. Profesorul spune că există mai multe variante de reţete de ”fripturi de Turda”, unele folosesc ciuperci, altele dovlecei, însă varianta cea clasică e cea prezentată de el. ”Mai este şi friptura de Aiud care se prepară ca şi cea de Turda numai că ei o mănâncă cu varză călită”, adaugă acesta.
Fiind o delicatesă, pe vremuri se gătea în zilele când se organizau târguri şi era destul de scumpă. ”La o felie uriaşă de pâine de Cluj - pâine din-aia mare, de 4 kilograme -, cât o roată de tractor, 100 de grame de friptură de Turda costa 5,80 de lei”, povesteşte turdeanul. De gustul şi savoarea ei nu se puteau abţine nici evreii din zonă care comandau pe ascuns preparatul, ei neavând voie să consume porc. ”Aveau chiar o reţetă cu carne de gâscă inspirată după friptura de Turda”, adaugă universitarul.
Unul dintre cei mai care ştie cel mai bine secretele fripturii de Turda este născut pe 3 martie 1924. Părinţii lui o preparau şi o vindeau la târguri. În 2009, acesta povestea jurnaliştilor de la ”Adevărul” că friptura nu se face din orice porc. Rasa, hrana şi modul în care a fost sacrificat contează.
Turdeanul spunea că nu orice porc va da o friptură gustoasă şi că părinţii săi obişnuiau să cumpere animale din Luduş şi Remetea, din zona de câmpie, unde ştiau că sunt hrăniţi cu porumb. În plus, sacrificarea porcului trebuie să se facă repede, iar sângele să se scurgă, să nu rămână în corp deoarece compromite carnea.
Pentru ca friptura să casă bine, bătrânul bucătar spunea că înainte trebuei dat pe gât un păhărel de ţuică/pălincă/horincă, de 45 de grade.
Mai puteţi citi:
Cum a devenit „Varza à la Cluj” mâncarea regilor: reţete delicioase din Ardealul de acum 400 de ani
Se încarcă comentariile...
