Cât de sigură este Turcia ca destinaţie de vacanţă. Consulul onorific de la Cluj: „În toată lumea se întâmplă lucruri pe care nu ne-am dori să se întâmple“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Vasile-Andrei Vita, om de afaceri şi consulul onorific al Turciei la Cluj de 10 ani, spune că Turcia este o ţară sigură pentru cei care vor să-şi facă vacanţele acolo în ciuda tragediei de Revelion din Clubul Reina din Istanbul.

„Vă asigur că autorităţile turce iau toate măsurile ca să fie siguranţă“, spune Vasile-Andrei Vita, consulul onorific al Turciei în Cluj. Îndeplineşte această funcţie din iulie 2006. Ne-a spus că oraşul unde s-a născut şi şi-a dezvoltat afacerea cu electronice, Vitacom, a fost primul din ţară unde s-a deschis un consulat onorific al Turciei în România.

Vasile-Andrei Vita este şi un cunoscut om de afaceri din Cluj-Napoca. În 1991, Vasile-Andrei Vita a fondat a fondat Vitacom Electronics, o companie ce se ocupă cu comerţul online de produse electronice şi electrice. Are mai multe puncte de lucru deschise în oraşe din ţară.

Nu avem o comunitate turcă foarte mare în judeţul Cluj. E nevoie de un consul onorific?
Sigur că nu avem, dar nu este neapărat pentru comunitatea existentă, ci pentru a dezvolta relaţii de afaceri în zona aceasta. De fapt, nouă judeţe sunt în jurisdiscţia mea, din zona Transilvaniei: Sibiu, Alba, Cluj, Bihor, Satu Mare, Maramureş, Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Mureş. Cred că s-a dorit o dezvoltare, deja au fost câteva investiţii importante în zonă. În Dobrogea, unde minoritatea turcă şi tătară însumează peste 100.000 de oameni, acolo lucrurile se dezvoltă de la sine. În Capitală, ca în orice capitală, lucrurile merg de la sine.

De ce dumneavoastră?
Bănuiesc că nu am fost singurul. S-a primit o referinţă despre mine şi am fost contactat de Ambasada Turciei. Trebuia să-mi fac un CV. N-am avut CV-ul gata, trebuia să adun toate datele. Am fost la un interviu la sfârşitul anului 2003 sau la începutul lui 2004. Deja uitasem de toată povestea.

Nu v-aţi aşteptat să fiţi numit consul?
Nu, mai ales că a trecut atâta timp. Eram ocupat cu afacerea.

Şi de ce aţi acceptat? Ce credeţi că v-a recomandat?
În primul rând am crezut -  şi cred în continuare - că a avea legături cu oameni de afaceri şi nu numai cu oameni de afaceri dintr-o altă ţară, cum este în cazul meu Turcia, este benefică. Învăţăm, ajutăm, este reciprocitate. Din câte ştiu, este un criteriu de bază, ca - dacă se poate - consulii onorifici să facă parte din mediul de afaceri. Este o activitate onorifică, nu se plăteşte, atunci trebuie să poţi să susţii acest lucru. Criteriile pot să fie multiple. 

Vorbiţi turcă?
Nu, nu vorbesc.

Aţi fost tentat să învăţaţi?
Am fost, dar tot timpul am amânat pentru că am avut altele lucruri mai importante. Timpul nu mi-a permis. Cam toţi din comunitatea turcă care e în zonă vorbesc româneşte pentru că sunt de ceva vreme (n. r. aici) şi au nevoie pentru integrare. Cu cetăţenii turci care sunt în trecere sau sunt pe perioade de timp mai scurte, cum sunt studenţii la diferite universităţi, vorbesc în engleză.

În ce constă, concret, activitatea dumneavoastră de consul onorific?
Ajut comunitatea de afaceri turcă, cetăţenii turci ce întâmpină anumite probleme, dezvolt relaţiile bilaterale de afaceri. Mie îmi revin şi relaţiile culturale. Sunt state care rezolvă parte culturală prin centre culturale. Aici, (n. r. la Cluj)  deocamdată, nu este cazul. Pe partea de relaţii bilaterale, de exemplu, este un proiect care, pe moment, este în stagnare, dar care se află în ultima fază: înfrăţirea cu un oraş din Turcia: Eskişehir. E un centru universitar, cam de dimensiunea Clujului, dar un pic mai mare, cu o industrie puternică. Din păcate, acest proiect s-a oprit. 

Când aţi fost ultima dată în Turcia? Funcţia dumneavoastre presupune şi vizite în Turcia?
Nu neapărat. Ţin legătura cu Ambasada Turciei din Bucureşti. Periodic ne întâlnim toţi consulii onorifici din Europa. Întâlnirea de la sfârşitul anului trecut a fost amânată pentru începutul acestui an. Cred că acum doi ani am fost ultima dată când am fost în Turcia.

Sunt mulţi români care aleg Turcia ca destinaţie de vacanţă, iar tragedia din noaptea de Revelion i-a pus pe gânduri. Cât de sigură mai este Turcia ca destinaţie de vacanţă?
Consider că românilor le-a plăcut şi le place şi o să le placă să meargă în Turcia pentru că, în primul rând, sunt şi nişte legături culturale şi istorice. Şi să nu uităm de ospitalitatea şi calitatea serviciilor pe care le găsim acolo. Acum, că anul trecut sau de Revelion, ce s-a întâmplat, acestea - chiar dacă sunt destul de frecvente - sunt situaţii izolate. În toată lumea vedem că se întâmplă lucruri pe care nu ne-am dori să se întâmple şi sunt greu de controlat, dar de aici până să spunem că (n. r. Turcia) nu este o ţară sigură este o distanţă foarte mare. Vă asigur că autorităţile turce iau toate măsurile ca să fie siguranţă. Deşi în Aeroportul Atatürk s-a întâmplat ce s-a întâmplat putem să spunem că şi azi e unul dintre cele mai sigure aeroporturi din Europa.

Spuneaţi într-un interviu că succesul începe cu să faci ceea ce-ţi place. În afară de asta, ce consideraţi că îi ajută pe oameni să aibă succes?
În primul rând avem nevoie de educaţie. Şi educaţia trebuie să o alegem în domeniul în care ne place. Dacă ne place învăţăm mai uşor şi o să devenim şi pricepuţi în domeniul respectiv. Succes este dacă persoana respectivă este mulţumită de rezultatele care le obţine. Nu altcineva trebuie să fie mulţumit.

Şi acum, după 25 de ani, sunteţi mulţumit de ce aţi realizat?
Da, sunt mulţumit. Au fost mai multe etape în viaţa mea legat de afaceri. Una dintre etapele importante a fost în 2003, când ne-am mutat aici, în acest sediu. Am finalizat această investiţie care pentru noi a fost un vis. Am văzut în Occident, la partenerii mei ce se poate şi am zis că niciodată nu o să pot să fac aşa ceva. Acum pot să zic că un vis de-al meu a devenit realitate.

Ce consideraţi că este acum, pentru dumneavoastră, o provocare?
Unul dintre lucrurile importante este să învăţăm mereu. Dacă se poate, să învăţăm din greşelile noastre, să învăţăm să ne dezvoltăm pentru că piaţa se dezvoltă, oamenii se dezvoltă şi trebuie să ţinem pasul. E o piaţă total diferită. Azi nu mai vine clientul să caute, ci noi mergem să oferim. Deci e o piaţă de ofertare în loc de ce era acum 25 de ani. Şi acum avem în anumite zone în care putem să zicem că nu este nimic sau aproape nimic. E vorba, de exemplu, de autostrăzi. Avem nevoie şi ar trebuie să le facem, să le construim.

Vorbeaţi de educaţie. Educaţia este o armă. Credeţi că ştiu românii să o folosească?
Cine o are o foloseşte, dar sistemul la ora actuală nu este în aşa fel încât să creăm noi arme. Acesta este poate şi motivul pentru care tot mai mulţi tineri aleg sistemul educaţional din alte ţări.

Nu asta ar fi viitorul?
Da, asta ar fi viitorul după părerea mea, motiv pentru care am participat şi particip împreună cu alţi fondatori la Royal School for Europe in Transilvania prin Fundaţia School for Europe. Este în al doilea an de existenţă, este destul de greu ca orice început, este după Curricula britanică. Este altfel. Referitor la educaţia naţională, aş spune că nu este adaptată cerinţelor pieţii, la ce avem sau la ce o să avem nevoie. Un pic ar trebui să ne gândim la ce o să avem nevoie mâine. Mâine nu înseamnă ziua de mâine, ci peste câţiva ani. Ar fi nevoie de o strategie.

Când mi-am făcut studiile universitare au fost cu totul alte condiţii. Ceea ce am avut nevoie în business (n. r. afaceri) a trebuit să învăţ pe parcurs. Problema mare este că şi cei care termină şcolile la diferite nivele astăzi nu corespund în totalitate pentru că programa şcolară nu corespunde exigentelor pieţii muncii. E nevoie de mai multă practică şi adaptare. Noi mai puţin nu avem nevoie de diplome, avem nevoie de competenţe.

Pe care le formează şcoala.
Da, le formează, dar nu cum ar trebui şi nu conform cerinţelor pieţii. Trebuiau să se prevadă nişte etape. Lipsa şcolilor profesionale sunt o problemă generală şi dacă completăm cu faptul că nu ţinem pasul cu noile profesii atunci putem să observăm unde ne situăm. În Romania multe din profesii se pot învăţa doar la companii. S-a întamplat un fel de externalizare al educării profesionale în acest sens, care înseamnă că şi costurile au ajuns în bugetele companiilor în loc să ajungă în bugetele ministerelor de resort. Totodată, consider că este greu să faci afaceri fără să ai oameni pregătiti, dar aceşti oameni pregătiţi trebuie să vină din sistemul de învăţământ, fie privat, fie de stat. 

Turcii au o istorie fascinantă. Ce consideraţi că am putea învăţa de la ei?
Nu aş dori să intru în domeniul istorie. Turcia este un stat care a început modernizarea încă din 1929 şi are multe succese. Ceea ce ne interesează mai mult poate este prosperitatea. Economia funcţioneaza bine de mulţi ani.Vă dau un exemplu care îmi place foarte mult: din câte ştiu eu, în Turcia, legile nu sunt împotriva culturii lor. Noi importăm şi încercăm să facem nişte legi care nu sunt încă compatibile cu cultura noastră şi asta este greu de digerat. Şi atunci, ce se întâmplă? Întotdeauna penalizăm, amendăm şi aşa mai departe. Dacă vrem să educăm un popor nu neapărat prin legi stricte, ci hai să începem o educare şi cum aceasta înaintează putem să punem şi nişte legi noi. Nu putem să aplicăm în totalitate legislaţie de tip occidnetal pentru că nu suntem la fel ca ei. Noi suntem altfel şi ştim treaba asta cum este. Atunci şi percepţia legilor o să fie diferită. Şi respectul.

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite