Cât de uşor poţi fi fericit respectând cele trei jurăminte ale călugărilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
O cană cu un „dar” pe care îl vor toţi oamenii  FOTO Adevărul
O cană cu un „dar” pe care îl vor toţi oamenii  FOTO Adevărul

Voturile monahale sunt jurămintele pe care le depun cei ce sunt la începutul vieţii călugăreşti. Este vorba despre legăminte care cultiva sărăcia, castitatea şi ascultarea. Un cunoscut duhovnic din Cluj explică seminificaţia acestora „in extenso“.

Plecând de la exemple din cărţile sfinte, de la idei aprig dezbătute de filosofi, psihologi şi teologi, „Adevărul“ vă prezintă serialul „Duhovnic online“, cu teme religioase explicate oamenilor în termenii prezentului.

Cel care lămureşte principalele probleme este preotul Dorel Gălan din Cluj, dar sunt consultaţi şi alţi specialişti în diverse domenii. 
Împreună vom încerca să vă spunem de ce „drumul spre iad e pavat cu bune intenţii“, care este decalogul omului modern şi povestea din spatele unor simboluri creştine, unde e limita compromisului/libertăţii şi de unde începe păcatul/cenzura, dar şi cum îi putem aduce pe cei mai mici dintre noi aproape de biserică fie că se numeşte ea ortodoxă, greco-catolică, catolică, reformată, musulmană, budistă şi lista poate continua.

„Evreul convertit la ortodoxie în temniţele comuniste, devenit mai apoi călugărul Nicolae Steinhardt compara viaţa monahului cu...antimateria. Mai precis, vedea, în tot demersul spiritual al celor ce, de bunăvoie, aleg calea cea îngustă, o opoziţie radicală între valorile lumii şi cele ale vieţii de monah. Aşa cum orice realitate are un corespondent întru negare, tot astfel călugărul alege, în locul bogăţiei, sărăcia, în locul vorbirii, tăcerea, în locul relaţiilor, izolarea; în locul dobândirii, dăruirea”, povesteşte preotul ortodox Dorel Gălan din Cluj.

Trecerea de la viaţa de laic la cea de monah se face în cadrul unei slujbe speciale când viitorul călugăr făgăduieşte Cerului că va fi ascultător, sărac şi cast. „În esenţă, monahul nu va duce o altă luptă decât pe aceea cu el însuşi”, adaugă preotul.
Jurămintele pe care le depun viitorii călugări se numesc voturi monahale şi nu au nici cea mai mică accepţiune sau tentă electorală – unde te duce gândul când auzi cuvântul „vot”. În acest context, vot înseamnă alegere, opţiune, răspuns. „Voturile monahale reprezintă răspunsul‎ pe care monahul îl dă lumii”, explică preotul.

Ce înseamnă fiecare dintre aceste jurăminte

Să asculţi, să fii sărac şi să fii cast sunt cele trei mari obligaţii ale călugărilor.

Despre ascultare, preotul Gălan spune că „reprezintă omorârea ego-ului” şi transformarea într-o persoană al cărui rol e să-şi ajute semenii.

„Omul e focalizat pe el însuşi, îndreptat spre sine, spre nevoile sale - de exemplu, foamea celorlalţi o poţi înţelege la nivel cel mult empatic, însă propria foame îţi dă impulsul să-ţi umpli stomacul. Ascultarea nu devine astfel un scop în sine, ci un mod de a-l descoperi mai actual pe seamănul tău”, subliniază părintele.

Eliberarea călugărului de condiţionările materiale şi redescoperirea lui „a fi” prin renunţarea la „a avea” se petrece simbolic prin jurământul de sărăcie. „Este practic o inversare a primei ispitiri a Mântuitorului”, explică Gălan.

Cel de-al treilea jurământ, de castitate nu se traduce prin renunţare la iubire, ci prin datoria de a iubi cu mintea şi cu inima, într-o revărsare a iubirii plină de compasiune”, tot ce e viu şi a fost creat de Dumnezeu. „E vorba de o extindere a orizontului iubirii”, completează preotul.

Căi de dezvoltare personală? De ce?

Deşi expresia „dezvoltare personală” (efortul unei persoane de a se armoniza cu el însuşi şi cu ceilalţi în diferitele situaţii ale interacţiunilor sociale) nu aparţine contextului creştin – spune Gălan - , totuşi ea poate fi „încreştinată”. „Mai precis, efortul credinciosului e îndreptat în acelaşi sens, cu precizarea că, în drumul său, creştinul are conştiinţa că nu e singur, ci însoţit de Dumnezeu. Fără «parteneriatul Dumnezeu-om», dezvoltarea personală poate fi expresia unui umanism secular în care doar omul e măsura tuturor lucrurilor. ‎Dezvoltarea personală de factură creştină Îl are pe Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, drept măsură a tuturor lucrurilor”, este de părere preotul.

Preotul clujean este de părere că principiile exprimate în jurămintele călugărilor îi pot ajuta şi pe oamenii de rând să se dezvolte ca indivizi. Dorel Gălan spune că, pentru oamenii simpli, fiecare vot monahal poate fi interpretat şi altfel decât strict ad litteram şi că sărăcia, ascultarea şi castitatea/fidelitatea capătă noi înţelesuri.

„Cele trei voturi monahale, departe de a fi propuse doar unei elite spirituale, pot fi reconsiderate, într-un discurs de factură modernă, drept căi de creşterea personală şi spirituală. Într-o cheie modernă, ascultarea devine autocunoaştere prin ceilalţi, renunţarea la o abordare unilaterală a cunoaşterii de sine ci ca valorificarea feedback-ului celorlalţi ca instrument de dezvoltare”, consideră preotul ortodox.

În opinia acestuia, votul sărăciei se traduce, în accepţiunea omului de rând din anul 2016, prin redescoperirea simplităţii, a unui mod de viaţă echilibrat.

„Sărăcia, în aceeaşi hermeneutica modernă, poate fi înţeleasă ca redescoperire a simplităţii, în faţa asaltului consumerist al vremurilor actuale când omul nu se mai lasă ghidat de nevoi, ci de dorinţe. Modul de viaţă simplu te scuteşte de suferinţa nerealizării dorinţelor, nerealiste de cele mai multe ori”, consideră Gălan.

Castitatea se poate traduce ca încredere şi fidelitate faţă de partener.

„Omul cu adevărat puternic este cel care poate să stăpânească peste el însuşi, peste pornirile şi pasiunile sale. Din această perspectivă, voturile monahale, fie într-o mănăstire, fie asumate în lume reprezintă un triumf al raţionalităţii asupra iraţionalităţii”, încheie preotul ortodox Dorel Gălan.

Mai puteţi citi:

Cum ne tratăm de foamea de putere, cea mai cumplită ispită modernă: „Nu poţi să ai slănină în pod şi porcul în coteţ, în acelaşi timp“

De ce drumul spre iad este pavat cu bune intenţii? Cum explică preoţii şi psihologii această expresie şi ce sfaturi ne dau

Decalogul omului modern. De unde vine pornografia şi de ce violenţa e semnul unei imense slăbiciuni: „Lumea e un imens hipermarket, lumea lui DA!“  

Ce este cu adevărat fericirea şi cum ajungem la ea. Preot: „Hristos a venit să şocheze, să scandalizeze, să dărâme mentalităţi“ 

Cât de mult contează religia în educarea copiilor? Psiholog: „Un părinte echilibrat va creşte un copil echilibrat, indiferent că e practicant religios sau nu“ 

Care e „stresul“ lui Dumnezeu? Preot: „De multe ori invocăm libertatea ca să ne justificăm viciile“ 

Verdictul unui duhovnic român după studierea a trei pasaje celebre din Biblie: „Lui Hristos îi plac spiritele inovative“

Anii secreţi ai lui Iisus: „E senzaţional să ţi-l închipui pe Hristos găsindu-şi pacea într-un lotus yoghin sau cutreierând meleagurile geto-dacilor“

Pentru ce este importantă spovedania: „Duhovnicul îl ajută pe ucenic să înveţe să zboare sau îi spune că e pui de găină“

„Teroriştii“ lui Dumnezeu. Preot ortodox: „Indiferenţa religioasă e o altă formă a radicalismului“

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite