Cum ne afectează stresul celorlalţi. Cercetătorii au descoperit un mecanism de alarmă care modifică creierul la nivel celular

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Calgary descoperit că stresul se transmite de la un individ stresat la partenerul lui, prin intermediul feromonilor de alarmă. Astfel, modificările în creierul celor doi subiecţi au fost similare, care dacă doar unul dintre ei a fost supus stresului adevărat.

Într-un nou studiu publicat în revista Nature Neuroscience, şi citat de Science Daily, dr. Jaideep Bains şi echipa sa de la Institutul de Cercetari Hotchkiss (HBI) din cadrul Colegiului de Medicina Cumming din cadrul Universitatii din Calgary (Canada) au descoperit că stresul transmis de alţii poate schimba creierul în acelaşi mod în care îl afectează stresul adevărat. Studiul a fost făcut pe şoareci.
 

„Modificările creierului asociate cu stresul stau la baza multor boli mintale, incluzând tulburarea de stres posttraumatică (PTSD), tulburări de anxietate şi depresie”, spune Bains, profesor la Departamentul de Fiziologie şi Farmacologie şi membru al HBI. Studiile recente arată că stresul şi emoţiile pot fi „contagioase”. Nu este cunoscut dacă acest fenomen are consecinţe de lungă durată pentru creier.

Stresul este contagios

Echipa de cercetare a lui Bains a studiat efectele stresului la perechi de soareci masculi sau femele. Au scos un şoarece de la fiecare pereche şi l-a expus la un stres uşor înainte de al returna partenerului. Apoi au examinat răspunsurile unei anumite populaţii de celule, în special neuronii CRH care controlează răspunsul creierului la stres, la fiecare şoarece. Acest lucru a evidenţiat că reţelele din creierul şoarecelui stresat cât şi din cel al partenerului au fost modificate în acelaşi mod.
 

Autorul principal al studiului, Toni-Lee Sterley, cercetător postdoctoral asociat care activează în laboratorul lui Bains, a spus: „Ceea ce a fost remarcabil a fost că neuronii CRH de la parteneri, care nu erau expuşi la un stres efectiv, au arătat schimbări identice cu cele măsurate la şoarecii stresaţi ".

Apoi, echipa a operaţionalizat aceşti neuroni, astfel încât să poată fie să fie activaţi/dezactivaţi  cu ajutorul luminii. Când echipa a dezactivat aceşti neuroni, chiar dacă subiectul a fost supus stresului, nu au apărut schimbările în creier care ar avea loc în mod normal. Când neuronii partenerului au fost „liniştiţi” în timpul interacţiunii cu un individ stresat, stresul nu s-a transferat. În mod remarcabil, atunci când au fost activaţi aceşti neuroni folosind lumină la un singur şoarece, chiar şi în absenţa stresului, creierul acestuia precum şi cel al partenerului s-au modificat la fel cum s-ar fi modificat după un factor stresant adevărat.

Feromonii de alarmă

Echipa a descoperit că activarea acestor neuroni CRH provoacă eliberarea unui semnal chimic, „feromon de alarmă”, care se transmite şi partenerului pe care îl alertează. Partenerul care detectează semnalul poate, la rândul său, să avertizeze alţi membri ai grupului. Această propagare a semnalelor de stres relevă un mecanism-cheie pentru transmiterea informaţiilor care pot fi extrem de importante în formarea reţelelor sociale la diferite specii.

Un alt avantaj al reţelelor sociale este capacitatea lor de a estompa efectele evenimentelor adverse. Echipa lui Bains a găsit, de asemenea, dovezi pentru estomparea stresului, dar efectul a fost selectiv. Cercetătorii au observat că la femele efectele reziduale ale stresului asupra neuronilor CRH au fost înjumătăţite ca timp după ce nu au mai avut contact cu partenerii stresaţi. Acelaşi lucru nu era valabil şi pentru masculi.
 

Bains sugerează că aceste mecanisme pot fi, de asemenea, prezente la om: „Noi comunicam cu uşurinţă stresul nostru altora, câteodată fără să ne dăm seama, exista chiar dovezi că unele simptoame de stres persista în familia şi la cei dragi în cazul unor indivizi care suferă de tulburare de stres posttraumatică. În schimb, abilitatea de a simţi starea emoţionala altuia este o parte esenţială a creării şi construirii de legături sociale". Această cercetare indică faptul că stresul şi interacţiunile sociale sunt strâns legate. Consecinţele acestor interacţiuni pot fi de lungă durată şi pot influenţa comportamentele ulterioare.

Citeşte şi

Efectele stresului prenatal asupra copiilor. Mecanismul natural de apărare cu efecte secundare

Antrenamentul mintal schimbă structura creierului şi reduce stresul social