Cluj-Napoca

articolul anterior articolul urmator

Cum au ajuns românii delăsători şi leneşi. Efectul devastator al nepotismului în România: „Unde profesiunile se ocupă fără selecţie, avem neperseverenţă“

11
6 Oct 2015 02:03:14
Autor: Remus Florescu
Constantin Rădulescu-Motru.
Constantin Rădulescu-Motru.

Lipsa de perseverenţă la lucrul început este una dintre caracteristicile sufletului românesc, spunea Constantin Rădulescu-Motru, în cartea „Psihologia poporului român”. Această trăsătură nu este una „ereditară”, ci provocată de instituţiile statului. Motru crede că ocuparea funcţiilor fără o selecţie concurenţială a avut efecte devastatoare.

„O caracteristică a sufletului românesc, care se poate constata iarăşi de la o primă privire comparativă, este neperseverenţa la lucrul început. Românul este greu până se apucă de ceva, că de lăsat se lasă uşor, zice un scriitor popular. Activitatea românului o compară mulţi cu un foc de paie. În Apus, omul se înfige adânc cu munca sa în natură; românul rămâne la suprafaţă. Omul din Apus face opere durabile, pe când românul improvizează. Şi cu toate acestea, tot despre român se afirmă, cu aceeaşi dreptate, că este îndelung răbdător, că este conservator şi tradiţionalist. Cum se împacă aceste caracteristici, care sunt opuse? Cine este fără perseverenţă este şi fără răbdare. Cine improvizează nu este conservator”, scrie Constantin Rădulescu-Motru (n. 15 februarie, 1868, Butoieşti, judeţul Mehedinţi - 6 martie, 1957, Bucureşti) în „Psihologia poporului român“, publicată în 1937.

Autorul a fost o personalitate marcantă a României primei jumătăţi a secolului al XX-lea, un om de cultură cu structură enciclopedistă, filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician şi preşedinte al Academiei Române între 1938 - 1941. 
 

Perseverenţa la lucru

 
Rădulescu-Motru ţine să nuanţeze afirmaţiile în legătură cu trăsătura românului de a nu fi perseverent.

„Să examinăm mai de aproape neperseverenţa la lucru. Ea este în adevăr reală la român, dar cu condiţia să nu o extindem la orice fel de lucru. Sunt lucruri pe care românul le începe cu greu şi le lasă uşor, dar sunt lucruri pe care românul, dacă le începe, nu le mai lasă niciodată. Un român proprietar de pământ este cel mai perseverent muncitor agricol. Fie câştigul lui cât de mic, el nu se îndură să-şi părăsească ogorul. Această perseverenţă a muncitorului român de a nu se despărţi de lotul său de pământ chiar când lotul este mic şi nu-i asigură subzistenţa este, pentru propăşirea economiei naţionale, o piedică serioasă, după părerea unora. Alături de perseverenţă la lucrul din agricultură, s-ar mai putea cita şi alte cazuri de perseverenţă la populaţia românească. Este drept însă că astăzi aceste cazuri sunt mai puţin numeroase ca în trecut”.
 
Perseverenţa la lucru se susţine la toate popoarele printr-un singur mijloc. Prin selecţia candidaţilor la profesiune. Selecţia s-a operat în trecut prin tradiţia de familie. Astăzi ea se operează prin voinţă, în mod raţional. Unde profesiunile se ocupă fără selecţie, avem neperseverenţă la lucru”
Constantin Rădulescu-Motru, psiholog  

Neperseverenţa a apărut în secolul al XIX-lea

 
 „În trecutul românesc, chiar cel mai apropiat, se întâlnesc regiuni întregi dedate la ocupaţii profesionale continuate din tată în fiu. Cum erau satele de agricultori, erau sate de pescari, rotari, ciobani, căruţaşi, viticultori etc., care în majoritatea locuitorilor lor nu schimbau de ocupaţie. Aşa cum îmbrăcămintea era fixată pe regiuni şi nimeni nu avea curajul să o modifice, aşa era şi cu felul de muncă. Un bănăţean, un ungurean, un muntean, un moldovean etc. nu erau în trecutul nostru simple denumiri geografice, ci erau caracterizări de port şi de ocupaţie; erau tipuri sociale. Neperseverenţa la lucru şi-a făcut apariţia de-abia în secolul al XIX-lea, deodată cu înnoirea organizaţiei statului român”, explică Motru originea fenomenului.

Psihologul leagă apariţia neperseverenţei de transformarea politicii în „slujbă”. „Aceste înnoiri de organizare au deschis drum mulţimii de politicieni şi de slujbaşi la stat. S-au făcut, din «politică» şi din «slujbă», profesiuni de muncă uşoară, care în scurtă vreme au concurat cu succes pe toate celelalte profesiuni. Politicienilor şi slujbaşilor le trebuia însă o specialitate. Pe aceasta nu le-o putea impune tradiţia statului român, care tocmai se înnoia. Specialitatea trebuia organizată prin imitaţie după alte state străine. Astfel începe epoca improvizaţiilor profesionale”, explică academicianul. 
 

„Unde profesiunile se ocupă fără selecţie, avem neperseverenţă la lucru”

 
„Pentru a-şi găsi o întrebuinţare şi deci o justificare la plata pe care şi-o lua din bugetul statului,  doritorul de politică şi de slujbă trebuia el însuşi să-şi definească rostul activităţii. El nu putea să facă aceasta mai bine decât invocând ceea ce se face aiurea. Aşa se face în Franţa, deci aşa trebuie să se facă şi în România. Perseverenţa la lucru se susţine la toate popoarele printr-un singur mijloc. Prin selecţia candidaţilor la profesiune. Selecţia s-a operat în trecut prin tradiţia de familie. Astăzi ea se operează prin voinţă, în mod raţional. Unde profesiunile se ocupă fără selecţie, avem neperseverenţă la lucru”, detealiază psihologul.

Din păcate, în România s-a întâmplat exact acest lucru: „Cele mai râvnite profesiuni, slujbele de stat, s-au ocupat fără selecţie, pentru motivul că ele, în cea mai mare parte, erau improvizaţii sugerate de ceea ce se făcea aiurea în Europa. Improvizaţiile au trebuit să sufere apoi corectări, adică improvizaţii au trebuit să schimbe din ocupaţii. Cum slujbele la stat erau cele mai dorite dintre profesiuni, este uşor de înţeles pentru ce neperseverenţa s-a lăţit în munca românească”.
 

Românul este, prin natura sa, perseverent

 
„Găsim aşadar şi la această caracteristică ceea ce am găsit mai înainte la individualism. O nepotrivire între factorul ereditar şi factorul instituţional. Românul este, prin natura sa ereditară, perseverent la lucru, cum este şi răbdător, conservator, tradiţionalist, dar această natură ereditară a lui a fost pervertită de o greşită viaţă instituţională, imitată după străini. El este neperseverent fiindcă instituţiile statului l-au obligat la improvizaţii”, a concluzionat Constantin Rădulescu-Motru. 
 
Citeşte şi:
 
Cum erau românii acum o sută de ani: „Imităm ca oile ce este în jurul nostru. Fiecare îşi face casă ca lumea, mănâncă ca lumea, se îmbracă ca lumea“
 
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

11 Comentarii

Pârşu
6.10.2015, 10:55:31

Intotdeauna romanii au fost lenesi, o spune Dimitrie Cantemir cel mai bine si au spus-o si alti cronicari vechi. Romanii au reputatie de lenesi si in Europa, nu sunt precum polonezii, ungurii, rusii...care sunt cunoscuti drept harnici si modesti. In Occident romanii sunt vazuti ca fiind rromi.

-8 (10 voturi)
foarte atent
6.10.2015, 11:28:54

romanii nu sunt nici mai buni si nici mai rai decat altii...problema e de mediu...adica de societate! schimbati societatea si aveti ce vreti voi: germani, englezi, etc...

+3 (5 voturi)
justice free
6.10.2015, 13:10:27

Nu este "o caracteristică a sufletului românesc", cum a scris boul de "-Motru", regateanul provincial, ci este o caracteristică a sufletului regatenesc: VALAH si MOLDOVEAN ! Romanii transilvaneni au fost harnici (si mai sunt inca, cei care nu s-au corcit cu vinituri regatene !)...

-4 (4 voturi)
JIM BEAM
6.10.2015, 14:48:33

Sa inteleg ca nu te-ai corcit cu ,,vinituri regatene'',dar in schimb cu vinituri hunice..!.Ce incerca omul asta sa spuna si vad ca n-ai inteles nimic este ca romanii sint perseverenti, dar slujbele la stat se ocupa fara concurs dupa modelul celor din vest-,,pervertita dupa o gresita viata institutionala imitata de la straini'',iar asta face ca cei ce le ocupa (absolut toti pe pile! ) sa fie lenesi si neperseverenti!.Indiferent ca sint romani regateni,ardeleni,olteni,moldoveni,oseni,dobrogeni,etc..N-ai inteles nimic omule. free justitz..!

+4 (4 voturi)
constanta alexandru
6.10.2015, 14:59:41

Românii nu sunt lenesi... sunt demotivati In strainatate noi muncim la cot cu ceilalti iar in siptalele din Franta ducem greul. Selectie da sunt de acord dar pe ce baze? Selectia pe criterii de profesionalism da ,te motiveaza. Si apoi care este privirea si respectul societatii pentru munca ta?Problema este mult mai complexa decît se scrie in articol. Multi oameni isi iubesc meseria dar se blazeaza pe parcurs din cauza a numerosi factori(salarii mici,lipsa de protectie sociala, lipsa unei baze de studiu stiintific,lipsa de recunostinta etc) In momentul in care relatiiole sociale vor fi mai coerente , cînd calitatea , importanta si rasplata muncii tale vor fi luate in calcul, asa zisa nepersevereta se va schimba. Natura umana este aceiasi, cu cele bune si cele "rele" si avem tendinta sa credem ca iarba este mai verde al vecini. Nu-i asa,deloc. Poporul nostru isi are calitatile lui, talentele lui care trebuiesc incurajate si motivate.

+3 (5 voturi)

Vezi toate comentariile (11)

Modifică Setările