Cluj-Napoca

articolul anterior articolul urmator

Cum îi încurajează românii pe infractori. „Dacă ar fi o temă relevantă pentru societate, ea ar fi exploatată şi politic”

4
28 Sep 2016 06:10:04
Autor: Florina Pop
Sute de mii de români, victime ale unor infractori încă nedepistaţi de oamenii legii FOTO: 123RF
Sute de mii de români, victime ale unor infractori încă nedepistaţi de oamenii legii FOTO: 123RF

Infracţiunile nu se află printre grijile românilor, iar simţul civic pare a fi încă în faşă. Acestea sunt concluziile psihologului Gabriela Culda şi ale sociologului George Jiglău, cu ajutorul cărora vă vom prezenta o nou episod din campania „România infractorilor necunoscuţi“. Cei doi specialişti explică de ce societăţii nu-i pasă de victimele care aşteaptă cu anii să li se facă dreptate, dar şi cum poate fi schimbat comportamentul societăţii.

„Infracţionalitatea nu se numără printre grijile românilor“, spune sociologul clujean George Jiglău. Ştie, din campania „România infarctorilor necunoscuţi“, că în dosarele poliţiilor din România zac uitate circa 600.000 de dosare nerezolvate de furturi, crime şi violuri. Însă, cea care nu ştie e societatea românească. Jiglău a urmărit sondajele din ultimii ani şi a ajuns la concluzia că românii sunt mai preocupaţi de starea lor de sănătate, de veniturile lor, de locurile de muncă şi, din ce în ce mai mult, de posibilitatea ca ţara lor să intre într-un conflict. Nu şi de infracţiunile ce se petrec în oraşele lor.

„E posibil ca oamenii să nu conştientizeze dimensiunea problemei în ceea ce priveşte dosarele cu autor necunoscut, dar nu cred că cifra în sine îi va face pe oameni mai îngrijoraţi. Aceste dosare sunt o preocupare pentru cei implicaţi în ele, iar 600.000 e cu siguranţă un număr foarte mare, dar nu cred că se reflectă într-o preocupare la nivelul societăţii“, consideră sociologul.

Sondajele mai arată că tema infracţionalităţii nu figurează sub nicio formă printre interesele societăţii, dar nici printre cele ale vreunui om politic român. Nici măcar declarativ.

„Dacă ar fi o temă relevantă pentru societate, ea ar fi exploatată şi politic. Dacă ne uităm la ultimele campanii electorale sau la cea care se prefigurează acum, tema infracţionalităţii nu e pe agenda politicienilor“, subliniază acesta. 

Cu alte cuvinte, pentru societate, Biserica şi Armata – nelipsite din discursurile şi acţiunile politicienilor - sunt mai importante decât siguranţa locuitorilor.

George Jiglău (foto în dreapta, credit foto: Facebook/George Jiglău) îşi aminteşte că pe scena politică a auzit o singură dată deschis subiectul infracţionalităţii: în 2009 când premierul de atunci, Emil Boc, acum primar al Clujului, l-a demis de Dan Nica, atunci ministru de Interne, pe motiv că „a pierdut lupta cu strada“ - adică infracţiunile stradale deveniseră tot mai numeroase.

„Singura modalitate de a face instituţiile să funcţioneze e să se pună presiune pe ele“, reaminteşte sociologul.

Cum percep oamenii nelegiuirile

Ce înţeleg oamenii prin infracţiune? Tolerează mai degrabă hoţia sau crima? Psihologul Gabriela Culda, doctorand UBB şi avocat, afirmă că, în cazuri rare, se întâmplă să analizăm la modul abstract infracţiunile de furt sau de omor. „Vom fi mult mai toleranţi faţă de o crimă spontană săvârşită într-o bătaie provocată de victimă decât faţă de o crimă premeditată săvârşită pentru obţinerea unor foloase materiale. În acelaşi fel, vom fi mult mai toleranţi faţă de un furt de alimente decât faţă de un furt din locuinţe. Şi legea pedepseşte diferit infracţiunile săvârşite în circumstanţe diferite. Până la urmă, simplul fapt că omorul este pedepsit mai aspru decât furtul, arată că societatea valorificaă mai mult viaţa decât patrimoniul“, afirmă aceasta.

 

 

CV George Jiglău

George Jiglău (33 de ani) este lector universitar la Departamentul de Ştiinţe Politice din cadrul UBB Cluj, analist politic, sociolog. Acesta activează ca şi cercetător la Centrul pentru Studiul Democraţiei. Are studii de master în Ştiinţe Politice la CEU Budapesta (2007) şi de master în Comunicare şi Studii Multiculturale la UBB (2009). Jiglău a scris şi a editat volume şi articole publicate în reviste din ţară şi străinătate despre alegeri şi sisteme electorale, partide sau relaţii interetnice.

 

 

CV Gabriela Culda

Gabriela Culda (27 de ani) este avocat în Baroul Cluj şi are diplome de licenţă în Drept, Psihologie şi Ştiinţe Economice. Şi un master în Ştiinţe Penale şi Criminalistică. De doi ani a început doctoratul unde analizează efectele vinovăţiei asupra recidivei penale. Văzând impactul pe care l-au avut ştirile despre violul săvârşit de cei 7 tineri din Vaslui, ea a inclus, anul trecut, în teza sa de doctorat un studiu despre percepţia românilor asupra violului şi cum văd ei violul elevei de la Vaslui. Concluziile au fost surprinzătoare, mai ales că majoritatea respondenţilor au fost femei educate, de la oraş: 3,9 % au zis că fata violată este vinovată; 22,3% că fata are partea ei de vină.

 

Însă, studiile specialiştilor arată că toleranţa pe care o avem fiecare se leagă de empatia pe care o simţim (sau nu) faţă de victimă, dar şi că suntem mai empatici cu oamenii similari nouă. „Asta înseamnă că, dincolo de contextul infracţiunii, vom fi mult mai intoleranţi faţă de o faptă comisă împotriva unei persoane similare nouă“, nuanţează ideea psihologul Gabriela Culda.

Ideea că printre noi sunt persoane vinovate de comiterea unor infracţiuni e un gând îngrijorător. Cum gândesc oamenii în această situaţie? Gabriela Culda subliniază că pericolele sunt mai mult sau mai puţin conştientizate de oameni:

„Unii ne gândim la numărul mare de boli şi la riscul la care suntem supuşi când ne expunem într-un anumit mediu, alţii ne gândim la alimentaţia nesănătoasă, alţii la numărul mare de infracţiuni ce se comit în jurul nostru. Deci, înainte de toate, trebuie să ştim că şi infracţionalitatea e un risc perceput mai mult sau mai puţin latent în mintea fiecăruia dintre noi“.

Cei care se numără prin cei 600.000 de români ce-şi aşteaptă dreptatea au şanse mai mari să se gândească la riscul de a fi victime. Cifra de dosare cu autor necunoscut îi va îngrozi pe unii români, iar aceeaşi informaţie îi va lăsa indiferenţi pe alţii. De ce? „Aici intervine evaluarea gândului. Cât de nesigur mă face să mă simt această stare? Depinde cum o evaluez. Dacă mă gândesc că rata infracţionalităţii a rămas relativ constantă în societate şi criminalitatea a fost o componentă socială din toate timpurile, s-ar putea să nu-mi provoace nicio emoţie o astfel de evaluare. Dacă mă gândesc că este foarte periculos să trăiesc printre atâţia infractori şi oricând mi se poate întâmpla ceva rău, fiind în nesiguranţă, s-ar putea să mă simt anxios şi să fiu puternic afectat emoţional de informaţie“, explică psihologul.

S-au schimbat lucrurile faţă de acum 10 ani?

În opinia sa, reacţia socială ar fi bine să fie fermă şi constantă întrucât doar astfel s-ar putea schimba lucrurile, adică s-ar corecta comportamentul uman prin pedeapsă.

Lipsa noastră de reacţie din multe situaţii susţine comportamentul infracţional”, afirmă aceasta.

Potrivit specialistului în Psihologie ar fi bine să reacţionăm ferm şi de fiecare dată, şi când se întâmplă să fim victime ale unor infracţiuni, dar şi când suntem martori. Iar revolta de moment trebuie transformată în comportament şi atitudine civică chiar dacă avem sentimentul că gestul nostru ar fi tardiv sau în derizoriu. Nu e aşa, ţine să sublinieze psihologul.

„De multe ori se întâmplă să fim foarte revoltaţi pe moment, atunci când se comite o faptă penală împotriva noastră, sau când asistam la o infracţiune săvârşită faţă de altcineva, însă furia trece în scurt timp. Emoţiile sunt cele care ne fac să acţionăm. Emoţiile sunt cel mai bun motivator al comportamentului uman. Însă comportamentele ce dorim să ni le asumăm pe termen lung, trebuie să aibă în spate principii şi convingeri care să le susţină şi atunci când emoţia dispare. Adică, chiar dacă este foarte posibil ca, după două zile, după ce am descoperit că ne-a fost furat portmoneul în autobuz, să nu mai simţim aceaşi revoltă sau furie, trebuie să semnalăm cele întâmplate şi să facem toate demersurile în faţa autorităţilor. Şi atunci când nu avem speranţa de a recupera ceva, şi atunci când nu avem un interes personal în cauză. Pentru că lipsa noastră de reacţie din multe situaţii susţine comportamentul infracţional. Aceste atitudini şi convingeri se formează în timp, este un proces lung. Dacă acum 10 ani când vedeam doi oameni bătându-se pe stradă, treceam grăbiţi mai departe, acum ne gândim la ce am putea face“, apreciază Gabriela Culda (foto mai sus, credit foto: Facebook/Gabriela Culda).

Scurt ghid civic

Unii oameni care sunt, fără voia lor, martori la infracţiuni reacţionează chiar cu riscul de a fi răniţi. Sociologul 

George Jiglău poveşteşte că acum câţiva ani a auzit de un caz din judeţul Braşov când un bărbat s-a implicat în soluţionarea unui conflict şi a murit. Este vorba despre jaful de la o casă de schimb valutar din Braşov, când un bărbat a fugit după un răufăcător şi a fost împuşcat – caz intens mediatizat.

„Referitor la comportamentul în public, aş aminti doar că Poliţia nu încurajează ca oamenii să intervină atunci când observă o infracţiune sau un conflict, ci îi îndeamnă să o cheme cât mai repede. Tocmai pentru ca, din simţ civic, să nu apară victime colaterale. Cred că ar fi bine ca acesta să fie mesajul pe care să îl reţină oamenii“, este sfatul sociologului.

Opinia sa e împărtăşită şi de psihologul Gabriela Culda. Dacă se întâmplă să  luăm parte ca martori la o infracţiune, atunci putem ajuta victima dacă suntem sinceri şi ne implicăm oferind toate informaţiile pe care le ştim. Potrivit psihologului, aceasta este „o responsabilitate socială, un drept şi o obligaţie“:

„Sigur că niciodată nu e un moment potrivit să fim chemaţi pentru o declaraţie şi să pierdem câteva ore sau să ne stricăm programul, dar de multe ori este foarte util pentru alţii. Dacă înţelegem acest scop comun, interes social, vom acţiona ca atare“.

Dacă suntem de partea cealaltă, a victimei, atunci primul pas pe care îl avem de făcut e să sesizăm autorităţile, să oferim toate informaţiile pe care le avem şi, foarte important, să depunem plângere.

„Unele infracţiuni nu se pot cerceta din oficiu - adică, la iniţiativa organelor de cercetare penală. Pentru acestea este foarte important să depunem noi plângere şi să punem la dispoziţie timpul nostru şi informaţiile pe care le avem. De aici începe. Să înţelegem că este o datorie socială. Chiar dacă efectul nu-l vom vedea pentru cazul nostru, suntem parte dintr-un proces mult mai amplu de combatere a infracţionalităţii. Din păcate, de multe ori ne oprim la propria persoană“, concluzionează psihologul Gabriela Culda.

 

Vă mai recomandăm:

Ce şanse sunt să fie prins acum un criminal din anii 90. Cum s-au schimbat tehnicile de investigare în dosare cu autor necunoscut

Miniştrii de ruşine ai Afacerilor Interne. Lista guvernanţilor care au condus Poliţia Română spre haosul a 600.000 de dosare nerezolvate
 
Născuţi asasini: ce se ascunde în mintea celor care comit crime şi jafuri în serie. Explicaţiile psihologilor pentru infractorii „din plăcere“
 

Marile erori judiciare din România. Cazuri teribile cu oameni arestaţi, condamnaţi şi torturaţi ca să recunoască crime şi jafuri pe care nu le-au făcut

Vladimir Beliş, preşedintele Societăţii de Medicină Legală, explică rolul testelor ADN în Criminalistică. Cazuri celebre de omor rezolvate în România

Şefii care au necinstit Poliţia Română. Lista interminabilă a ofiţerilor cu grad înalt prinşi cu legături păcătoase
 
VIDEO „Asistăm la o acaparare a conducerii Poliţiei de către corupţi şi incompetenţi“. Mărturii exclusive din sistemul MAI
 
CAMPANIE „Adevărul” - România infractorilor necunoscuţi: 600.000 de dosare de crime, violuri şi furturi, ascunse în sertarele Sistemului
 
Poliţia Iaşi, ruşinea României la dosare cu autor necunoscut: locul I la violuri, furturi, tâlhării şi înşelăciuni. Cazuri terifiante: „Mi-au rupt mandibula în două locuri”

Ce spun cititorii „Adevărul“ despre ţara infractorilor invizibili. „Nepăsarea, complicitatea, lipsa de profesionalism fac din România un rai al infractorilor“

Cum a ajuns Ardealul „să bată“ Moldova la crime nesoluţionate. CAMPANIE „Adevărul“ - România infractorilor necunoscuţi

Paradoxul de pe harta infracţionalităţii româneşti. Vrancea este judeţul în care nicio crimă nu rămâne nepedepsită

Inconştienţii din Poliţie care nu ţin nici măcar evidenţa dosarelor cu autori necunoscuţi. Cazul Vâlcea: nimeni nu mai notează nimic informatizat din 2009

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Klaus Golannis
28.09.2016, 08:50:06

Un tigan transat inseamna detentie pe viata, un roman ucis de un tigan inseamna cativa ani, eventual cu eliberare conditionata sau chiar cu neexecutare. Deci, atata vreme cat infractorii sunt favorizati de justitia statului roman, de unde sa mai apara simt civic? In conditiile in care majoritatea judecatorilor sunt corupti, iar politicienii sunt in totalitate puscariabili, romanii nu au de ales, ori se rascoala, ori se baga sub carapace. Prima varianta este inabusita din fasa prin metodele de discriminare justitiara ca cea descrisa mai sus, romanul stiind inca de mic, ca, in eventualitatea unui incident cu un infractor, va muri cu dreptatea in brate!

+2 (2 voturi)
Iulius.
28.09.2016, 13:13:43

Din nefericire este crudul adevăr...

Jean Maurer
28.09.2016, 14:24:01

Nu numai in Romania, dar si in Germania sau Franta, oamenii sunt lasi si nu se expun sa apere o victima de violenta unui infractor, pe strada spre exemplu. Spiritul justitiar si civic trebuie educat in familie, scoala si societate. Ori in multe tari, Romania inclusiv, nu este cazul. In Germania ti se baga in cap ca nu ai dreptul sa faci dreptate singur si esti chiar pedepsit pentru acest lucru, chit ca ai salvat viata unui om. In Romania, uneori violenta infractorilor este chiar admirata (are dom'le sange in instalatie) iar autoritatiile nu-si fac corect treaba. Plus indiferenta si o mare toleranta a populatiei. Infractionalitatea, talhariile si violenta nu sunt temele romanilor. Tema romanului este mai curand "problema caprei vecinului", cu cine l-a inselat Lenuta pe Costel, cancaneturile manelistilor, cine a mai murit, si ce diva siliconata este gravida, cu cine si ce va naste in final, de parca ar putea naste vreo broasca. In aceste conditii este foarte greu sa construiesti o societate noua, moderna si responsabila. De altfel nici nu si-a propus cineva din conducatorii nostrii acest lucru. Comunistii macar au batut moneda cu "omul nou", dar astia cu democratia lor nici ca lozinca nu-i intereseaza. Bizar ! Societatea existenta va ramane in continuare victima sigura a lichelelor din politica si aiurea.

Stancu Dan
29.09.2016, 05:39:16

Trimiteti 5.000 de insi la puscarie pentru savarsirea infractiunii de influentarea a declaratiilor (art 272 cod penal) si mai vedem. Dar inainte de orice, sa se modifice codul penal : in loc de "de la 1 la 5 ani" sa se pedepseasca cu "de la 4 la 10 ani".

Modifică Setările