Cum poţi studia gratis şi să-ţi construieşti un viitor în Japonia. Povestea româncei studentă eminentă la Tokyo
0
Studentă în ultimul an la Finanţe, în Tokyo, Doina Zavulan a fost nominalizată de Liga Studenţilor Români din Străinătate la categoria „Studentul anului“. Românca se află de cinci ani în Japonia şi a explicat care sunt principalii paşi ce pot fi făcuţi de cei interesaţi să studieze pe tărâm nipon
Doina Zavulan a povestit pentru „Weekend Adevărul“ cum a ajuns în Japonia: mai întâi a fost pasiunea pentru cultura japoneză:
„Când eram la gimnaziu, am început să mă uit la anime, animaţii, şi prin intermediul acestor desene animate am auzit limba japoneză. Mi s-a părut foarte interesant pentru că nu semăna ca sunet cu ce învăţăm la şcoală în România. Am început să iau cursuri, să merg la voluntariat legat de cultura japoneză, la Centrul de studii româno-japoneze din cadrul Universităţii Româno-Americane din Bucureşti. Pe măsură ce am învăţat şi limba japoneză, am învăţat şi despre cultura lor“.
Cireaşa de pe tort a fost, spune tânăra, când a ajuns în Japonia prin intermediul unei excursii de 10 zile. Era în ultimul an de liceu, avea 17 ani şi încă nu ştia ce va urma. „Nici nu mă gândeam că aş putea să ajung în Japonia, doar îmi doream să ajung în excursie să văd cum e. Am mers prin mai multe oraşe, nu doar prin capitală, şi mi-am dat seama că îmi place. Îmi îndeplinisem un vis“, adaugă ea.
Doina s-a acomodat în Japonia chiar dacă diferenţele dintre cultura niponă şi cea europeană sunt enorme
O bursă cu noroc
Doina a decis să urmeze Facultatea de Informatică Managerială din cadrul Universităţii Româno-Americane din Bucureşti. Acolo a studiat un an – în 2017 a renunţat datorită obţinerii unei burse de studiu în Japonia. Este vorba despre o bursă integrală „MEXT Undergraduate“ de la Guvernul japonez de cinci ani, în perioada 2017-2022: un an pregătitor la Universitatea din Osaka, apoi patru ani de licenţă la Universitatea Hitotsubashi din Tokyo, specializare pe Finanţe şi Management.
„Am auzit că există bursa asta dată de Guvernul japonez şi am aplicat şi eu să văd mai mult cum e. Nu mă aşteptam să iau bursa, dar eram foarte interesată şi pasiunea mea m-a ajutat să trec la acţiune. Nu mi-a fost frică să fac pasul acesta, mai ales că văzusem Japonia. Aşa a fost să fie – am avut şi mult noroc. În anul pregătitor din Osaka am avut cursuri în fiecare zi de japoneză, de istoria Japoniei, de matematică, tot felul de cunoştinţe pe care ar trebui să le ai ca să egalezi cunoştinţele unui japonez care termină liceul“, explică Doina.
Admite că a avut şi puţină şansă şi spune că e ceva mai uşor pentru un tânăr român să primească bursă în Japonia. Însă, pe de altă parte, ţine să puncteze: „Norocul ţi-l faci şi cu mâna ta. În primul an am cunoscut studenţi care au ajuns acolo cu aceeaşi bursă ca a mea, însă ei au încercat mai mulţi ani să o primească. Alţii au abandonat facultatea din ţara lor şi au venit la studii în Japonia. Deci, aş putea spune că unii au avut un parcurs mai greoi sau au făcut mai multe sacrificii“.
Anul de tranziţie, esenţial
A studiat intens în acel an pregătitor pentru a ajunge cu limba japoneză la acelaşi nivel cu studenţii de acolo. De altfel, acel an intermediar a ajutat-o enorm, mai ales pentru a face tranziţia spre o cultură total diferită de cea europeană.
Doina Zavulan este îndrăgostită de cultura şi de limba japoneză
„M-a ajutat foarte mult primul an şi din punct de vedere al limbii japoneze, cât şi din punctul de vedere al tradiţiei japoneze. A fost un an de tranziţie, între ţara-mamă şi Japonia. A fost o tranziţie uşoară, pentru că acest program al Guvernului nipon presupune ca în primul an toţi studenţii străini să stea împreună. Chiar dacă peste tot auzeam japoneză, aveam acel grup în care era uşor să îţi faci prieteni. Apoi, fiecare merge la facultatea lui şi ajunge în cercuri de japonezi. Aici, pentru unii poate fi complicat – japonezii au crescut cu altă mentalitate, ceea ce este şi bine, şi rău. Dar pentru mine, având o pasiune pentru cultura japoneză, nu a fost o mare problemă“, a mai spus românca.
Mai simplu pentru români decât pentru vecinii sud-coreeni
Doina a explicat şi care e procesul prin care ambasadele Japoniei triază tinerii cărora decide să le acorde bursă. Fiecare ambasadă alege mai întâi toţi participanţii din ţara respectivă, adică mai întâi trebuie să treci de accesul de la ambasada din ţara ta. Mai departe, Doina vine cu o serie de informaţii interesante în acest sens, cu menţiunea că e dispusă să ofere orice detalii dacă va fi contactată personal, pe reţelele sociale sau prin intermediul Ligii Studenţilor Români din Străinătate:
„În România, sinceră să fiu, nu cred că era o competiţie foarte mare comparativ cu alte ţări. Poate am fost maximum 20 de aplicanţi pentru aceeaşi bursă. Dar în alte ţări, în Coreea de Sud sau în India, sunt 1.000 sau mai mult. Mai întâi trebuie să treci de competiţia de la tine din ţară. Toate informaţiile se găsesc pe site-ul Ambasadei Japoniei, ei scriu acolo tot ce trebuie să ştii despre calendarul obţinerii bursei. Cel mai important: nu trebuie să ai un nivel perfect de japoneză, ci de unul intermediar“. Tot ea mai spune că există şi alte tipuri de bursă, pentru cei cărora li se par prea mult cinci ani de studiu acolo.
În acest moment, în Japonia se află mai mulţi tineri români care studiază, însă nu se ştie cu exactitate câţi sunt. În comunitatea din care face parte Doina sunt şase, însă numărul lor e cu certitudine mai mare. Tinerii au fost ajutaţi şi de Ambasada României din Japonia, însă au apărut o serie de piedici pe parcurs, cea mai importantă fiind pandemia. Desfăşurarea Jocurilor Olimpice de la Tokyo şi ridicarea unor restricţii au făcut ca studenţii români să poată totuşi să demareze câteva proiecte notabile.
Primăvara aduce o explozie de flori şi de miresme pe străzile Japoniei
„Problema cu studenţii din Japonia este că suntem foarte răsfiraţi şi nu ştim unii de alţii. Eu sunt vice-coordonatoare împreună cu prietena mea, care este coordonatoarea acestei comunităţi, şi unul dintre motivele pentru care am vrut să creăm această comunitate a fost pentru că suntem în Japonia, dar nu ne cunoaştem. Proiectul l-am început acum un an. Am făcut chiar un teambuilding, am făcut şi proiecte cu ajutorul Ambasadei României din Tokyo, am fost invitaţi de fosta doamnă ambasadoare la sediu. Am dezbătut mai multe idei; din păcate, nu am putut face mare lucru din cauza virusului – toate evenimentele offline nu au fost aprobate. La Olimpiada din Tokyo am reuşit să facem câteva interviuri cu sportivi români care au venit, pe care am început să le şi publicăm. Încercăm să facem cât mai multe proiecte comune, avem şi o pagină de Instagram în care mai punem tot felul de informaţii legate de Japonia. Asta ne-a ajutat şi pe noi să ne apropiem unii de alţii, pentru că lucrăm la chestii împreună. Sper ca existenţa acestei comunităţi să îi facă pe studenţii veniţi după mine să nu mai resimtă atât de mult dorul de casă“, a adăugat studenta.
Doina Zavulan este acum unul dintre studenţii eminenţi care învaţă peste hotare şi nu întâmplător a fost nominalizată de Liga Studenţilor Români din Străinătate la „Studentul anului“. Pentru ea, viitorul sună cu adevărat bine: la final, după ce îşi va termina studiile, va pleca în Singapore, una dintre ţările cu cel mai ridicat nivel de trai, unde va fi angajata unei importante companii financiare.
În primul an am cunoscut studenţi care au ajuns acolo cu aceeaşi bursă ca a mea, însă ei au încercat mai mulţi ani să o primească. Alţii au abandonat facultatea din ţara lor şi au venit la studii în Japonia. Deci, unii au avut un parcurs mai greoi sau au făcut mai multe sacrificii. Doina Zavulan
„Cultura niponă nu este aşa cum o înfăţişează mass-media“
Doina are câteva sfaturi pentru tinerii români care îşi iau inima în dinţi şi decid să aplice pentru o bursă în Japonia sau chiar merg acolo să studieze pe banii lor. Surprinzător, prima recomandare pe care o face e ca aceştia să nu aibă aşteptări foarte mari:
„Am avut nişte colegi care au venit în Japonia cu impresia că este o ţară a tehnologiei sau anime şi manga. Au nişte impresii făcute de mass-media foarte diferite de viaţa reală şi asta s-ar putea să le aducă dezamăgiri. Dar în momentul în care pleci cu mintea deschisă şi cu faptul că orice ţară are şi bune, şi rele, şi poţi să nu critici ceea ce vezi şi să compari ceea ce vezi cu ceea ce credeai tu că este Japonia, mi se pare că o să-ţi fie cel mai uşor să te integrezi aici. Depinde un pic şi unde eşti în Japonia, pentru că sunt câteva diferenţe regionale legate de modul în care oamenii vorbesc şi interacţionează cu tine“.
Japonezii sunt curioşi, interesaţi de străini, dar mai ales se simt măguliţi de cei care vor să le cunoască limba şi cultura. „Cel puţin la început, ei sunt destul de interesaţi, te întreabă de ce ai venit în Japonia. Cred că am fost întrebată de ce am început să învăţ japoneză de o mie de ori. Sunt foarte interesaţi să afle de ce a vrut cineva să vină în Japonia. Dacă eşti interesat şi vrei să înveţi cultura lor şi ai o minte deschisă să îi înţelegi cum sunt şi cum comunică, atunci cred că poţi avea relaţii frumoase şi cu Japonia. Însă dacă ţi se pare că sunt reci sau că nu prea vorbesc engleză şi nu prea vrei să înveţi cum este cultura lor, s-ar putea să fie mai greu să te integrezi“, atenţionează Doina.
Japonia, mai puţin restrictivă decât România
Străinii veniţi în ultimii doi ani s-au confruntat cu măsurile ferme impuse din cauza crizei sanitare. „A fost o problemă că a existat stare de urgenţă de mai multe ori. În schimb, nu au luat nişte măsuri foarte dure, cum a fost în România, că dacă ieşeai din casă trebuia să scrii unde mergi, nu aveai voie să ieşi după o anumită oră. În Japonia nu au fost la fel de duri! Erau mai mult ca nişte recomandări. Aşadar, a ţinut de fiecare companie privată să vadă dacă poate să îi lase pe oameni să lucreze de acasă sau trebuie să meargă la muncă – mulţi au fost chemaţi la birouri. Acum însă, atât Guvernul, cât şi sectorul privat au înţeles că este mult mai productiv lucrul de acasă şi vor menţine acest lucru şi după pandemie. Trenurile erau mereu pline, dar restaurantele nu aveau voie să lucreze după ora 20.00, nu aveau voie să servească băuturi alcoolice. Din cauza asta, multe afaceri mici au dat faliment“, povesteşte Doina.
Paradoxurile existente în România au fost şi la ei: „Restaurantele nu au putut să fie deschise, dar unele cluburi, da, pentru că plăteau amenzile şi gata. Partea bună e că, în general, oamenii ascultă de Guvern, au bun-simţ să poarte masca. Acum nu mai suntem în stare de urgenţă nici aici, dar chiar dacă am fi fost, lumea nu cred că s-ar mai supune acestor rugăminţi pentru că deja nu mai vrea. S-a ajuns la limita răbdării – plus că vaccinarea merge destul de bine. Lumea nu mai vede sensul statului în casă. Oamenii se simt şi mai în siguranţă că sunt vaccinaţi. A fost o perioadă grea şi în Japonia, când nu mai erau locuri în spitale şi nu mai aveau cum să interneze pacienţi. Din fericire, acum sunt destul de puţine cazuri“, a încheiat Doina.
Dacă pleci cu mintea deschisă şi cu faptul că orice ţară are şi bune, şi rele, şi poţi să nu critici ceea ce vezi şi să compari ceea ce vezi cu ceea ce credeai tu că este Japonia, mi se pare că o să-ţi fie cel mai uşor să te integrezi aici. Doina Zavulan
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
