Cum s-a murit la Cluj în decembrie 1989. Studenţii de la Teatru au reconstituit, în stradă, tragicele clipe: „Ei au murit ca noi să fim aici“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Bătea un vânt tăios la kilometrul zero al Clujului, locul unde acum un sfert de veac oamenii au murit pentru libertate. În acelaşi loc, la aceeaşi oră 15.35, în aceeaşi zi, 21 decembrie, dar la 25 de ani distanţă, un grup de studenţi la Teatru au făcut o reconstituire, în stradă, a ceea ce s-a petrecut la Revoluţie în Piaţa Libertăţii din Cluj.  Mesajul tinerilor artişti: „Ei au murit ca noi să fim aici“.

Cluj, 21 decembrie 2014, 15.35. Dinspre bătrânul Conti, Hotelul Continental din centrul Clujului, se aude o melodie pe care românii o ştiu prea bine: genericul emisiunii „Actualitatea românească“ de la Radio Europa Liberă. Era sunetul libertăţii. Acordurile muzicale şi vocile jurnaliştilor de la acea emisiune, Neculai Constantin Munteanu şi Emil Hurezeanu, au răsunat, preţ de câteva minute, în Piaţa Libertăţii (n. r. acum Piaţa Unirii), kilometrul zero al Clujului.

„Zilele acestea ne-a sosit o scrisoare semnată Solidaritatea, un grup de studenţi din Bucureşti. Scrisoarea vă este adresată. (…) Adresăm aceste rânduri mai ales celor nehotărâţi care continuă să creadă că, la noi, nu se poate face nimic. Noi, românii, suntem laşi. Suntem, într-adevăr, noi, românii, laşi? Hotărât nu! Această monstruoasă denigrare şi insultă la adresa poporului nostru este rezultatul unei acţiuni deliberate de intoxicare pusă la cale de către partid şi Securitate, un adevărat complot la adresa demnităţii noastre naţionale...“, se aude în piaţă.

Lumea se uită în jur, nu ştie ce se întâmplă. E curioasă. Se opreşte şi aşteaptă. Lângă Librăria Universităţii apar doi tineri care flutură tricolorul. Alţii strigă „Jos comunismul!“, „Fără violenţă!“. Un grup de alţi cinci tineri, îmbrăcaţi în negru şi mascaţi, se îndreaptă cu paşi agresivi spre ei. Pe tricourile negre ale celor cinci este scrisă, cu alb, câte o literă. Dacă „aduni“ literele citeşti „Dando“, adică numele comandatului care a dat ordin să se tragă la Cluj - Carp Dando, care acum este în libertate pentru lipsă de probe şi de care a amintit şi celebra revistă franceză Paris Match.

Lumea se uită atent la ce se întâmplă. Şi înţelege. Se uită cum spiritele se agită şi cum brusc, ca şi acum 25 de ani, se aud împuşcături, de data doar se aud. Şi în secunda următoare pe asfaltul umed apar cadavre, o vopsea roşie care imită sângele şi un tricolor bătut de vânt.

Ideea aceste reconstituiri în stardă este a clujeanului Ciprian Butnaru. La realizarea ei au contribuit o grupă de studenţi la Teatru, de la UBB, din anul al treilea. Spectacolul este o parte dintr-un proiect de artă în spaţiul public al Fundaţiei AltArt în colaborare cu Primăria Cluj-Napoca.

„Mă macină povestea asta de câţiva ani de zile şi acum am avut oportunitatea să o pun în scenă. Ideea iniţială a venit din cartea scrisă de Victor Eugen Lungu - «Împuşcaţi-i că nu-s oameni. Dorinţa mea a fost să completez un proces-verbal, scris la două ore de la momentul în care s-a tras. S-au identificat cadavrele aşa cum au rămas urmele lor acum. Procesul-verbal se termină cu un paragraf care spune că, în acel moment, din cauza unei lipse de echipe care nu era echipată corespunzător nu s-au putut efectua fotografii judiciare. Am vrut să completez simbolic acel moment cu acele fotografii pe care o să le vedeţi ulterior. Ei au murit ca noi să putem fi aici”, a declarat organizatorul evenimentului, Ciprian Butnaru.

image

Studenţii care au jucat nu erau născuţi la Revoluţie, nu ştiu ce a însemnat comunismul decât din ce au auzit şi ce au citit.

Oana Marcu, o tânără de 22 de ani care studiază Teatru la Cluj, a jucat, în reconstituire, rolul unei revoluţionare. „Erau bucăţi de creier pe jos şi ne-am gândit să nu folosim asta în reconstituire, poate nu ştiu toţi asta. Acele momente m-au marcat. Am prieteni aici, în Cluj, mai în vârstă, care au trecut cu 10 minute înainte pe aici şi au avut noroc să scape“, povesteşte studenta.

Un bărbat care a jucat în piesă şi care avea 16 ani la Revoluţie, fost preşedinte de asociaţie de revoluţionari, cum s-a prezentat, le-a spus celor din Piaţa Unirii în timp ce aprindea o lumânare în memoria eroilor Revoluţiei de la Cluj că nu mai vrea comunism în românia şi că lumea ar trebui să iasă în stradă când nu îi convine ceva.

„Nu mai vreau comunism în România, credeţi-mă! Am terminat o facultate, muncesc, nu fur. Vreau să trăiesc în România. Iubesc România. Iubiţi România! (…) Am trăit în comunism, ştiu ce înseamnă, este o teroare, un cancer. Nu vă puteţi imagina! Comunismul nu e cel scris în cărţi sau predat în facultăţi. Nu vă lăsaţi manipulaţi, gândiţi cu sufletul şi cu creierul. Când nu vă convine ceva, ieşiţi în stradă!“, spune clujeanul.

image

Mai puteţi citi:

Dezvăluire şocantă despre fotografiile apărute în „Paris Match” cu Revoluţia din Cluj. Imaginile publicate în 1990 i-au scăpat pe securişti de la moarte

Povestea locotententului clujean care a refuzat să ucidă la Revoluţie: „Le-am spus militarilor: indiferent de situaţie, nu vom trage în oameni“

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite