Despre demoni cu Andrei Pleşu. Răspuns memorabil al filosofului la dilema: „Cum răspunzi celui care-ţi face rău cu intenţie”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Prelegerea lui Andrei Pleşu a umplut până la refuz sala Auditorium Maximum de Cluj-Napoca. FOTO: Edictum Dei
Prelegerea lui Andrei Pleşu a umplut până la refuz sala Auditorium Maximum de Cluj-Napoca. FOTO: Edictum Dei

„Problema Răului" a fost tema pe care a abordat-o Andrei Pleşu într-o savuroasă prelegere la Cluj. Filosoful a vorbit despre relaţia dintre rău şi Dumnezeu, despre demoni, „războiul nevăzut” şi păcatul originar, încercând să facă lumină în dou mari dileme cu care se confruntă creştinii. Pleşu a avut observaţii şi despre subiecte precum refugiaţii din Siria, Pablo Escobar sau nazism.

Filosoful Andrei Pleşu a conferenţiat, ieri seară, la Cluj-Napoca, despre „Problema Răului", la invitaţia Asociaţiei Studenteşti Edictum Dei. Capacitatea de 800 de locuri a sălii Auditorium Maximum a Universităţii Babeş-Bolyai a fost depăşită cu mult, zeci de oameni stând în picioare la prelegerea care a durat circa două ore. Intrarea a fost liberă. 

„Sunt foarte sincer dacă vă spun că de câte ori văd o sală atât de plină, mai ales când este vorba despre subiecte de tipul acesta, mă simt un impostor, pentru că vă pot garanta de pe acum că nu veţi pleca lămuriţi, nu veţi avea în buzunar nicio certitudine. Îmi cer scuze de pe acum. Ceea ce îmi propun este să tatonez, să provoc, eventual să construiesc o hartă a problemei, să ştim care sunt coordonatele ei, contururile ei, relaţiile ei, pe scurt, să dau o mai bună formulare a întrebării. Dacă asta vi se pare suficient, vă mulţumesc că aţi venit, dacă nu, nu mă supăr dacă plecaţi”, şi-a început Pleşu prelegerea, stârnind râsete în sala arhiplină. 

Filosoful a captat atenţia auditoriului amintind de celebrul traficant de droguri columbian Palbo Escobar: „Exemplul cu tâlharul care a ars dolarii nu trebuie să ni se pară neconform, pentru că e plin de tâlhari şi de criminali care au devenit sfiniţi. Poate că acuma Escobar stă la o tacla, cu focul gata aprins, în locuri mai confortabile”.  

cluj

Sală arhiplină la prelegerea filosofului. FOTO: Edictum Dei

Dacă există răul, ce face Dumnezeu?

„Problema pe care o pun este cea clasică a ceea ce se numeşte teodicee şi se referă la dreptatea, la echilibrul divinităţii. În rezumat, problema se exprimă astfel:

Dacă există răul, ori e evident că există, asta contrazice două atribute fundamentale ale lui Dumnezeu: bunătatea şi atotputerea lui. Pentru că dacă e bun, n-ar trebui să tolereze răul; pe de altă parte, poate e bun, dar nu poate să  oprească răul şi atunci Dumnezeu nu e atotputernic. Aceasta este tema cu care s-au confruntat gânditori, teologi, filosofi de tot soiul de la Sfântul Augustin şi până astăzi. Cu ea ne vom confrunta, rapid, şi noi în această seară”, a susţinut Andrei Pleşu.

Filosoful a continuat prin a prezenta diferitele teorii privind existenţa răului în raport cu lumea şi cu divinitatea. În final, ca o concluzie, el a explicat parabola grâului şi a neghinei. 

„Această parabolă mi se pare un comentariu creştin excepţional la preocuparea noastră. Vă amintesc rapid în ce constă: un om seamănă un câmp cu grâu, dar, la un moment dat, vine unul rău ce aruncă şi nişte neghină. Până la urmă, cele două cresc amestecate. Îngrijitorii ogorului merg la stăpân să-l anunţe: <<Cineva a plantat nişte neghină pe ogorul matale, am vream s-o plivim>>. Stăpânul a spus atunci: <<Nu, n-o pliviţi, lăsaţi-le laolaltă, dacă o pliviţi s-ar putea să amestecaţi lucrurile, pentru că ele cam seamănă. Judecata va veni la urmă>>. E uimitoare această idee că trebuie să laşi binele şi răul să fie coprezente, simultane pe lumea asta, să nu te grăbeşti să faci ordine. E un fel de a admite că lumea şi omul sunt agregate care au în ele de toate. Fac răul pe care nu-l voiesc şi nu fac binele pe care îl voiesc. Înseamnă că în noi există o instanţă care ni se opune. De unde avem această instanţă, ce facem cu ea? Intrăm la lupta cea mare cu bucăţi din noi? În creştinism lupta cu păcatul din noi se numeşte războiul nevăzut, nu e o chestie de gladiatori”, explică filosoful.  

„E uimitoare această idee că trebuie să laşi binele şi răul să fie coprezente, simultane pe lumea asta, să nu te grăbeşti să faci ordine. E un fel de a admite că lumea şi omul sunt agregate care au în ele de toate”

Andrei Pleşu, filosof Cum a luat naştere comunismul şi fascismul 

„Mesajului bisericii este <<veniţi la mine toţi>>. La nunta fiului de împărat sunt invitaţi la început unii mai de soi, care însă n-au avut timp, apoi sunt aduşi oaspeţi de toate soiurile, şi buni, şi răi. Dumnezeu aduce ploaia şi peste buni, dar şi peste răi. Soarele răsare şi peste cei buni, dar şi peste cei răi, nu se fac disciminări. Aceste idei prezente în Biblie mie îmi plac foarte mult, pentru că nu fac altceva decât să combată câteva excese ce mă exasperează. Întâi, excesul de exigenţă faţă de altceva decât tine, tendinţa de a fi mai exigent cu răul din afara ta decât cu răul din tine. Acest exces este amendat des cu multe prabole în Evanghelie. 

Excesul de zel înseamnă gândirea unora de tipul <<a apărut nişte neghină, hai s-o curăţăm repede; ăştia sunt fanaticii măturii, puriştii, gospodinele isterice care iau scame de peste tot, care vor ca lumea să aibă un aspect de sanatoriu, aseptic, nu se tolerează niciun virus. Aşa s-a născut nazismul şi comunismul: <<Domnule, noi facem o lume perfectă, orice abatere se pliveşte>>. Apoi este excesul activismului. E o proză scurtă scrisă de un foarte simpatic prozator rus care vorbeşte despre o comunitate sătească ai cărei locuitori făceau basamc, alcool, ca să aibă ce bea.  Când veneau cei de la partid  să le distrugă alambicele, prin sat se auzea un zvon: << Vin ăia cu lupta>>. <<Ăia cu lupta>> sunt plivitorii pripiţi care umblă cu acţiuni premature, care nu aşteaptă finalul aşa cum sugerează stăpânul terenului. Conversiunea benefică poate surveni în ultima clipă a vieţii, nu ştim dacă brusc neghina nu e bună pentru compot. Eu aşa judec păcatul originar. 

Nu  este vorba despre faptul că omul a vrut cunoaşterea şi nu a fost pregătit. El a crezut că poate să discearnă între bine şi rău, ori omul n-are instrumente să lucreze cotidian cu separarea binelui de rău, trebuie să aştepţi, nu te apuci de plivit imediat. Dumnezeu ştia că omul nu e în posesia unor criterii de a separa binele de rău şi i-a zis: <<Nu te băga aici, nu e momentul>>. Rezultatul a fost că după păcatul originar isteria separării formale şi istrice a binelui de rău a creat foarte multe rele”, a explicat Pleşu. 

„Apoi există exorcisme în biserică, există botezul, există sfinţirile, există un fel de a negocia, ca să spun aşa, de a lupta cu o prezenţă demonică ce nu e de anvergura Creatorului, dar care e acolo şi de care trebuie ţinut cont, pentru că păcatul e al tău, dar ispita nu e a ta, ispita vine din afara. Ai de a face cu situaţia în care păcătosul eşti tu, dar bobârnacul nu vine dinăuntru, ci de la o provocare exterioară”, a spus Andrei Pleşu.

Pleşu despre demoni

„Întrebam dacă există diavol, dacă există demoni. A zis un călugăr de la Fundeni: <<cum să nu existe, bine că şi îngerii, şi demonii sunt nevăzuţi, că sunt aşa de mulţi încât nici să mânânci de ei nu mai poţi. Vă repet povestea admirabilă a părintelui Cleopa care a stat 10 ani ascuns în pădure, singur. L-am  întrebat, <<v-aţi întâlnit cu diavolul?>>. Mi-a spus: <<dragii mei, când eşti la oraş diavolul vine sub forma unei cărţi, a unei femei, a unui prieten, dar când eşti singur, el vine personal la tine. Prin urmare, a existat această întâlnire. Nu mai spun despre pasajele faimoase din Biblie, Petru spunea <<privegheaţi, că vrăşmaşul umblă răcnind ca un leu, căutând pe cineva ca să-l înghită>>. <<Vade retro Satana>>, spune Isus într-un moment crucial al supliciului său. Şi apoi există tot ce ne-au spus sfinţii părinţi care stăteau în pustie şi se luptau cu tot felul de năluci. Apoi există exorcisme în biserică, există botezul, există sfinţirile, există un fel de a negocia, ca să spun aşa, de a lupta cu o prezenţă demonică ce nu e de anvergura Creatorului, dar care e acolo şi de care trebuie ţinut cont, pentru că păcatul e al tău, dar ispita nu e a ta, ispita vine din afara. Ai de a face cu situaţia în care păcătosul eşti tu, dar bobârnacul nu vine dinăuntru, ci de la o provocare exterioară”, a mai explicat filosoful. 

cluj

Răspuns memorabil la întrebarea: Ce faci când ţi se face rău intenţionat?

În ultima parte a prelegerii, Andrei Pleşu a răspuns şi întrebărilor din public. Una dintre cele mai interesante răspunsuri le-a provocat întrebarea: Cum răspunzi unui rău ce ţi se face intenţionat? „Răspunsul tradiţional şi canonic este: <<îl ierţi>>.

Există un autor care spune că atunci când ierţi pe unul care te urăşte, de exemplu, îi sabotezi ura, îl laşi perplex, nu mai are pornirea iniţială. În general, răspunsul creştinesc la un rău este iertarea, întorci obrazul celălalt. Un călugăr, mai ironic, mi-a spus <<acuma câte obrazuri ai? câte poţi să tot întorci?>>. 

Asta e o glumă. În realitate, cred că a răspunde la rău cu rău înseamnă a amplifica răul într-un fel care nu te ajută nici pe tine şi nici pe cel care ţi-a făcut rău. Am avut multe dispute cu oameni care spun trebuie să-i judecăm pe toţi cei care au făcut averi înainte de 89. Sunt de acord. Asta e diferenţa între etică, credinţă şi justiţie. În parabolă nu e vorba de jurisprudenţă, nu se spune că nu trebuie judecaţi în tribunale lumeşti cei ce fură, omoară etc, nu există aşa ceva. Societatea trebuie să se apere când se întâmplă asemenea fapte. Nu ne putem imagina o societate funcţională în care orice tâlhar e tratat cu drag şi luat în braţe. Nu funcţionează aşa lucrurile. Nu de jurisprudenţă e vorba aici. 

Eu cred că cei care au comis crime înainte de 89 trebuie judecaţi, condamnaţi, trebuie să ispăşească pedeapsa dată de justiţia lumească în care ei pretindeau că cred. Dincolo de asta, pripa judecăţii, pripa reacţiei, retorsiunea are ca efect instalarea urii în tine însuţi, devii părtaş la rău şi te intoxici. Cunosc oameni care şi-au  trăit viaţa intoxicându-se, zi de zi, de cât de mult rău e în jur. Nu cred că e sănătos”, a explicat filosoful. Întrebat despre poziţia Europei faţă de valul de refugiaţi Pleşu a arătat că  „singura soluţie a Europei este să apeleze la ce are ea mai important, la mijloacele creştine. Doar că Europa s-a lepădat de creştinism". 

Citeşte şi:

„Frumuseţea uitată a vieţii“, prin ochii lui Andrei Pleşu

 

Chipuri ale spiritului critic

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite