Dezvăluiri despre Prinţul Negru al Ţării Româneşti. Cine ar putea fi misteriosul bărbat îngropat în biserica domnească din Curtea de Argeş
0Cercetătorii Adrian Ioniţă, Alexandru Simon şi Beatrice Kelemen au scris cartea „AL WA. Prinţul Negru al Vlahiei şi vremurile sale“, în care vorbesc despre munca lor din ultimii ani: voievodul îngropat în mormântul 10 la Biserica Curtea de Argeş, căruia ei i-au spus „Prinţul Negru al Ţării Româneşti“, ar putea fi Alexandru, fiul lui Basarab I. Până acum s-a crezut că este un nepot de-al lui Basarab.
Despre Mormântul 10 de la Curtea de Argeş s-au făcut numeroase cercetări şi s-au scris o sumedenie de studii ştiinţifice. Iniţial, istoricii au crezut că acolo a fost îngropat unul dintre nepoţii lui Basarab I, domnitorul rămas în istorie drept cel care a întemeiat statul Ţara Românească.
Ulterior, în baza noilor cercetări s-a avansat ipoteza că acolo îşi doarme somnul de veci nu unul dintre nepoţii lui Basarab I - Vladislav I/Vlaicu Vodă (1364-c.1376) sau Radu I (c. 1376-c. 1383), ci probabil un fiul al acestuia.
Misteriosul personaj a fost „botezat“ de istorici Prinţul Negru al Ţării Româneşti din pricina unui inel descoperit în mormântul său, inel ce poartă inscripţia „AL WA“ şi ce are asemănări stilistice cu cel purtat de Eduard de Woodstock, Prinţ de Wales, supranumit „Prinţul Negru“.
În stânga e inelul descoperit în mormântul 10 de la Curtea de Argeş. Are în faţă o siluetă feminină. Inelul seamnă foarte mult cu cel purtat de Prinţul Negru al Angliei (inelul din dreapta) FOTO: Proiectul GENESIS
Această podoabă şi pomelnicul bisericii de la Câmpulung întăresc ipoteza cercetătorilor.
„Pe baza verificarii ultimelor date din pomelnicul Bisericii de la Câmpulung unde sunt trecuţi cei înmormântaţi acolo – „Io Basarab Voievod, Io Nicolae Voievod, Io Alexandru Voievod...“ , dar şi a inscripţiei de pe inelul găsit în mormântul 10, AL MA/AL VA/ AL WA. Voievodul înmormântat acolo ar putea fi Alexander Vayuoda/Wayuoda, adică Alexandru Voievod“, declara, în 2014, cercetătorul clujean, Alexandru Simon, unul dintre autorii cărţii.
Analizele cercetătorilor arată că bărbatul îngropat ar fi avut circa 40 de ani, în jur de 1,70 metri înălţime, ochi, păr şi ten de culoare închise. În plus, analiza ADN arată că dinspre mamă ar fi avut origini germanice sau nord-indiene şi nu cumane, cum susţin unii istorici români.
Cercetările fac parte dintr-un proiect numit GENESIS care a adus împreună împreună cercetători, istorici şi specialişti de la Academia Română, UBB Cluj-Napoca şi de la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi. Contractorul - Institutul de Biologie Bucureşti din cadrul Academiei Române, iar parteneri – UBB şi Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi.
Cartea „AL WA. Prinţul Negru al Vlahiei şi vremurile sale“ (copertya în dreapta, foto: Alexandru Simon) va fi lansată oficială săptămâna viitoare la Festivalul Internaţional de Carte Transilvania, de la Cluj. Un exemplar costă 50 de lei.
Alexandru Simon (foto mai jos, credit: Adevărul) spune, într-un scurt interviu pentru „Adevărul“, ideea de la care s-a plecat în scrierea cărţii şi mesajul pe care cercetătorii vor să-l transmită.
De unde ideea unei astfel de cărţi? Ştiu că există un studiu ştiinţific destul de amplu. Ce aduce nou cartea?
Un studiu arareori spune mai mult decât o singură poveste. Pe măsură ce am căutat, am văzut că datele nu erau – „neapărat” – necunoscute. Sigur nu măcar în parte. La fel de sigur, „nu puneam coada la cireaşă”. Spre exemplu, Mormântul 10, cel în discuţie, a fost cercetat cel puţin trei ori înaintea noastră unei epoci mai vechi.
Prima dată de către descoperitor: Virgil Drăghiceanu (1920). În 1923 şi-a schimbat opinia după ce i s-a prezentat un graffiti centrat privind moartea lui Basarab „de la Posada” la Câmpulung. Drăghiceanu a mai săpat la Câmpulung, locul oficial de odihnă al primilor domni ai Ţării Româneşti, inclusiv Basarab. Nu a găsit nimic la săpăturile din 1924. Drăghiceanu a publicat raportul abia în anul morţii sale, în 1964. Între timp devenise membru corespondent al Academiei Române.
A doua oară, Aurelian Sacedoţeanu a reluat discuţia în 1935. Nicolae Iorga a subscris atribuirii Mormântului 10 unei biserici mai vechi. Totul a durat până în anul morţii lui Iorga, în 1940. A răbufnit când – pentru prima dată – înscrisul de pe inelul defunctului a fost citit AL WA (Alexander Wayouda cum se ştie astăzi). Între timp, Sacerdoţeanu devenise directorul Arhivelor Statului ale României, funcţie păstrată în 1953. Ulterior, în anul liberalizării antisovietice a României (1968), săpăturile la Argeş au fost reluate de către Nicolae Constantinescu. A găsit biserica mai veche presupusă încă din perioada interbelică. A aşezat Mormântul 10 numai în aceasta. A revenit totuşi foarte repede asupra deciziei în 1971.
În definitiv, fiecare dintre cei trei a văzut şi spus ceva - cât se putea şi i se permitea să afirme la vremea sa. Toţi trei s-au oprit însă - cel mai puţin Sacerdoţeanu care a crezut până la moarte în ipoteza sa. În esenţă, noi am adăugat datările moderne – analizele de Carbon 14 - unor date documentare şi unor repere logice mai vechi. A rămas „povestea poveştii“.
Ce surse s-au folosit la documentarea cărţii?
Sursele sunt împrăştiate între arhivele şi bibliotecile - în ordine alfabetică - din: Budapesta, München, Paris, Roma (Vatican) sau Viena. Din păcate, Al II-lea Război Mondial ne-a costat arhivele din Napoli. Acolo era centrul Casei de Anjou care a ţinut Ungaria, şi temporar Polonia, în veacul formării statelor româneşti de la nordul Dunării. (...).
Sunt arhive şi biblioteci în care alţii mai vrednici pot găsi mai multe decât ne-a fost dat nouă - iar destule informaţii erau deja cunoscute, dar se pierdeau prin note şi ediţii vechi. De pildă: 1. La est de Carpaţii Meridionali am avut un Comitat Borkoth şi un principat al miliţiei secuilor condus de Dominic în vremea principelui catolic Basarab (1327); 2. La sud de Dunăre se formase de dinainte o „bandă“ statală şi ecleziastică românească (prin căsătorii) de la Preslav la Vidin de dinainte de 1365; 3. Cu trei ani înainte Mitropoliei Ungrovlahiei (1359), a apărut Episcopia naţiunii românilor (a valahilor în limbajul vremii) care nu mai voia să asculte de Buda (1356); 4. Doamna Clara a lui Alexandru Davila era Clara de Ungaria, adică din neamul regesc – angevin în cazul de faţă – al Ungariei, aşa cum se ştia la Tismana Sfântului Nicodim – inclusiv datorită „ghidului“ Nicolae Bălcescu – şi în Argeşul Meşterului Manole înainte de 1848.
Sunt, în fapt, izvoare pierdute împreună cu mândria reală datorită unor mândrii false.
Ce aţi urmărit prin această carte? De unde poate fi cumpărată cartea şi cât costă?
Istoria studierii Mormântului 10 este – poate – cel puţin la fel de importantă precum istoria celuia care a odihnit în ea. (...) Mormântul 10 de la Argeş a fost descoperit la o lună de la Pacea de la Trianon. Arăta mai curând a nobil ungar decât a ţăran român. (..) Era foarte greu să pretinzi de la oameni însemnaţi de gloanţe, pentru care „cartea“ însemna în cel mai bun caz că trecutul reprezentase altceva decât promisiunile din tranşee. Fie numai din acest motiv, „istoria unei istorii“ trebuia scrisă.
Două edituri clujene au avut curajul să o publice: Editura Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române şi Editura Argonaut. Nu este uşor să tipăreşti o istorie începută sub Ferdinand I (anii 1920), perpetuată sub Carol al II-lea (anii 1930), refăcută sub Nicolae Ceauşescu (anii 1960-1970) şi redisputată în anii 2000 şi mai ales în vara lui 2012. La un preţ de 50 de lei, trecutul – cred – că merită, indiferent de modul în care îl asumi.
Care e mesajul cărţii pentru omul de rând, care nu ştie multă istorie?
„Nu am fost fraieri”. Am avut şansa, chiar şansele noastre, am avut forţele noastre. „De ce nu a fost să fie” este o întrebare la care noi oferim câteva posibile răpunsuri. Cititorul poate să adauge altele, acceptând sau respingând deplin ceea ce am scris. Din acest motiv, lucrarea poate fi utilă, sigur parţial, pentru manuale şi perfect inutilă pentru aceleaşi manuale. Pentru a fi mai concret: ni se cere să ocupăm poziţii de tip Oarba de Mureş (n. r. locul unei bătălii din timpul celui de-Al II-lea Război Mondial) în numele unor ideologii din condei, în cel mai bun caz. (...) Răscolind vechi temeri, fundamentate deja de Pompiliu Eliade şi de Dumitru Drăghicescu, adevărurile, postulate ori teoreme, au împânzit întreaga istorie a românilor: „suntem proşti civilizaţi cu greu“; „suntem frumoşi prin nesupunere“; „suntem slabi genetic“; „suntem din piatră de când lumea”. Sunt sentinţe cu executare. Sau: suntem obligaţi să apărăm sau să cucerim poziţii greu de obţinut sau de păstrat. Într-un fel, repetăm Oarba de Mureş la nesfârşit, unde în toamna anului 1944 au murit peste 10.000 de soldaţi români pentru a cuceri o faleză absolut inutilă. Iar la Oarba de Mureş, ordinul de atac a venit din partea sovietică, nu de la noi. Oare, într-adevăr, istoria se repetă?
Vă mai recomandăm:
Cercetătorii români spun că voievodul îngropat în mormântul 10 la Biserica Curtea de Argeş, căruia ei i-au spus „Prinţul Negru al Ţării Româneşti“, ar putea fi Alexandru, fiul lui Basarab I. Însă nu vor putea absolut siguri de aceasta decât după ce vor vedea rezultatele testului ADN pe linie paternă.
Cercetătorii susţin că voievodul îngropat la Curtea de Argeş ar putea fi unul dintre fiii lui Basarab I. Ar fi murit la circa 40 de ani, între 1340-1350, ar fi avut ochii, părul şi tenul închise la culoare şi ar fi fost catolic. Rămân un mister de ce mormântul acestuia a fost atât de ascuns şi ce semnifică inscripţia de pe un inel găsit în mormântul său, inel similar ca aspect cu cel al Prinţului Negru al Angliei, contemporan cu domnitorul român.
FOTO Clujul va spune care domnitor român e îngropat la Curtea de Argeş. După analizele ADN
Cine este îngropat în mormântul de la Curtea de Argeş? Opiniile istoricilor diferă. Unii spun că acolo se odihneşte Negru Vodă, cel care a întemeiat dinastia Basarabilor în Ţara Românească. Aţii susţin că acolo este înhumat Vlaicu Vodă, urmaş al lui Negru-Vodă. Mai sunt voci care afirmă că acolo ar fi osemintele lui Radu I.
Se încarcă comentariile...
