Dispreţul statului pentru prima femeie paraşutist a României. Cum a ajuns eroina Smaranda Brăescu să nu aibă după moarte nici măcar cruce la căpătâi

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Smaranda Brăescu, prima femeie paraşutist din România şi printre primele din lume, numită de presa internaţională „Regina Aerului” după ce a doborât recordul mondial la săritura cu paraşuta, decorată în al Doilea Război Mondial pentru activitatea ei în „Escadrila albă”, îşi doarme somnul de veci în cimitirul central din Cluj fără o cruce la căpătâi. Comisia zonală a refuzat, miercuri, să avizeze un monument funerar pentru Măndiţa.

“Se deschide ori nu se deschide? Două alternative: moartea sau viaţa. Secundele mi se par ceasuri. Inima îmi stă în loc. În sfârşit, simt o scuturătură puternică. Paraşuta s-a deschis! (…) La 100 metri deasupra pământului, trec prin al doilea sbucium. Simt că vin prea repede. S-ar putea să cad sdrobită în ţărână. Nu mi-e teamă de moarte, m-ar durea o invaliditate, dar m-ar chinui mai greu insuccesul…”, mărturisea Smaranda Brăescu, în 1930, reporterilor de la “Realitatea Ilustrată”, după ce a devenit cunoscută în România pentru o săritură cu paraşuta de la 200 de metri. Succesul a venit repede, după numai doi ani, când presa din toată lumea vorbea despre ea ca despre „Regina Aerului” după ce a doborât recordul mondial, sărind cu paraşuta de la 7.233 de metri. Însă chiar lucrul de care nu se temea Smaranda, moartea, avea să aducă lacrimi în ochii familiei şi o pată neagră pe obrazul unei ţări care nu-şi respectă valorile. 

Eroina fără cruce 

Anul acesta se împlinesc 39 de ani de când curajoasa moldoveancă, care a ajuns să se ascundă de Securitate la o mănăstire din Cluj, nu mai are cruce la căpătâi. Semnătura ei pe un memoriu în care se atrăgea atenţia asupra falsificării alegerilor din noiembrie 1946 i-a atras o condamndare la închisoare de doi ani, transformând-o într-o fugară care încerca să scape de un aparat de opresiune diabolic. Bolnavă de cancer, Smaranda Brăescu a ajuns să fie înmormântată sub numele Maria Popescu în cimitirul central din Cluj-Napoca, cu ajutorul călugăriţelor greco-catolice care i-au oferit adăpost. Nici după moarte, însă nu avea să-şi găsească liniştea. În 1977, administraţia cimitirului a decis să aloce locul de veci unei alte persoane, Szas Gerone, întrucât concesiunea nu fusese plătită, nici nu avea cum să fie plătită, deoarece familia nu ştia ce s-a întâmplat cu Măndiţa, aşa cum era alintată, iar congregaţia de măicuţe care a găzduit-o fusese desfiinţată de comunişti. 

În gaura neagră a Istoriei

Smaranda Brăescu a fost înghiţită într-o gaură neagră a istoriei şi părea că acolo va rămâne o eternitate. Asta până în anii 2000, când generalul în rezervă Staicu Neculai, consătean din Buciumeni şi biograf al Smarandei Brăescu, a făcut o descoperire epocală. A găsit călugăriţele care au fost în ultimele clipe alături de „Regina Aerului” şi care au confirmat cu acte că Maria Popescu este Smaranda Brăescu. Atât generalul Staicu Neculai cât şi urmaşii Mădinţei,  Tudor şi Ana Sireteanu, au făcut numeroase demersuri, începând cu 2007, în care solicitau reparaţia acestei mari nedreptăţi: măcar o cruce pentru Smaranda în locul unde îşi doarme somnul veşnic. Răspunsul Primăriei suna de fiecare dată, ca o placă stricată, “nu s-a dovedit că Maria Popescu este Smaranda Brăescu”. Lucrurile au rămas încremenite până anul trecut, când Asociaţa Română Pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii (ARPIA) a reuşit să convingă autorităţile că lucrurile trebuie să se schimbe. Nu se putea obţine dreptul de a amplasa o cruce pe mormântul unde se aflau osemintele Smarandei, întrucât familia Szasz, deţinătoarea concesiunii, a refuzat, dar s-a găsit un compromis: s-a obţinut un certificat de urbanism pentru amplsarea unui monument funerar în zona de la intrarea în cimitir , unde acum este un mic spaţiu unde se află o jardinieră dărăpănată şi trei băncuţe.  

image

Monumentul Smarandei ar înlocui această jardinieră. FOTO: Remus Florescu

Un monument pentru Smaranda

Pentru a primi autorizaţie de construire, ARPIA a cerut avizul Comisiei Zonale a Monumentelor. La ultima şedinţă, care a avut loc joia trecută, preşedintele ARPIA Cluj şi iniţiatorul proiectului, capitanului comandor în rezervă Laurenţiu Buzenchi, a încercat să-i  convingă pe arhitecţii din comisia prezidată de Guttmann Szabolcs de necesitatea unui monument funerar dedicat Smarandei Brăescu. Răspunsul Comisei, care a venit ieri, a fost identic cu cel dat la prima şedinţă de consultare, care a avut loc în urmă cu o lună: nu e oportună amplasarea monumentului funerar la intrarea în cimitirul central al oraşului. Arhitecţii nici nu s-au uitat la monumentul funerar: un soclu dreptunghic, cu un basorelief, de 1,80 metri înălţime, alături de care să fie o pală în poziţie verticală, pe care apare tricolorul.

”Nu e ceva ostentativ, nu obturează nimic şi nu deranjează pe nimeni, mai ales că imediat deasupra sunt amplasate trei obeliscuri de câte 4 metri. În plus, ne-am luat ngajamentul să şi aranjăm micul spaţiu, băncile şi zona imediat adiacentă”, a explicat Buzenchi. El a reuit să convingă 40.000 de studenţi şi personalităţi precum Dumitru Prunariu, primul român care a ajuns în cosmos, sau rectorul UBB, Ioan- Aurel Pop, să sprijine proiectul.

Interzisă în cimitirul cu 390 de monumente 

 Arhitecţii din Comisia Zonală a Monumentelor sunt de altă părere. „Ne-am dori cu toţii să existe un astfel monument la Cluj al Smarandei Brăescu, dar să fie amplasat într-un loc legat de meseria acestei personalităţi: în aeroportul internaţional sau în sensul giratoriu de la intrarea în aeroport”, a explicat Guttman pentru “Adevărul”. 

Întrebat de ce nu se doreşte amplasarea în cimitir a monumentului, preşedintele Comisiei a susţinut: ”În cimitirul istoric există 390 de monumente şi se mai doresc 150. Zona e deja suprasaturată de monumente şi nu e oportun să se construiască altele. Din păcate la nivel de primărie nu exisăt o echipă care să gestioneze proiectele de patrimoniu, atât la cimitir cât şi peste tot în oraş”. Guttman e de acord să se amplaseze doar o plăcuţă memorială undeva pe o alee adiacentă , care să indice că osemintele Smarandei Brăescu sunt îngropate în mormântul pe care scrie Szasz Gerone. Locul dorit de ARPIA, Guttman vrea să-l păstreze liber. El mai susţine că e nevoie de un studiu pentru a se stabili o modalitate de indicare a mormintelor personalităţilor înmormântate în cimitirul central. 

O mare personalitate a României şi a Clujului

De cealaltă parte, Buzenchi susţine că locul potrivit pentru monumentul funerar este în zona de la intrarea în cimitir pentru că: “e o mare personalitate a României şi a Clujului şi merită un loc vizibil, în plus, acolo avem aprobarea primăriei, care e administratorul domeniului public al cimitirului. În plus, am aflat că sunt 12 monumente funerare în cimitir ale unor persoane care nu sunt înmormântate aici, e un motiv în plus să facem un monument pentru Smaranda Brăescu, care este înmormântată aici”. El susţine că la aeroport se va face un monument închinat tuturor aviatorilor care au căzut la datorie, iar un sens giratoriu este nepotrivit pentru că se obturează vizibilitatea şoferilor, iar  accesul celor care vor să depună o coroană de flori se face foarte greu. 

image

Cimitirul central al Clujului nu poate găzdui un monument al Smarandei Brăescu, dar găzduieşte astfel de cavouri cu aspect de garaje, ale căror intrări sunt pavate cu gresie. (foto dreapta). FOTO: Remus Florescu

Cimitir istoric 

Cimitirul central, care se întinde pe 14 hectare, este unul din cele mai vechi cimitire din Cluj, înfiinţat în secolul al XVI-lea odată cu devenirea neîncăpătoare a cimitirului care a funcţionat în jurul Bisericii Sf. Mihail, fiind clasat ca monument istoric în lista monumentelor istorice din 2015. A fost înfiinţat după epidemia de ciumă din anul 1585. În cimitir sunt îngropate foarte multe personalităţi, români, dar şi etnici maghiari, saşi şi evrei precum Ion Agârbiceanu, János Apáczai Csere, Sámuel Brassai, Constantin Daicoviciu, Gheorghe Dima, Jenő Janovics, Iuliu Haţieganu, László Kőváry, Adrian Marino, Imre Mikó, Emil Racoviţă şi alţii. Laurenţiu Buzenchi crede că unul dintre motivele pentru care se refuză monumentul Smarandei Brăescu este că “probabil se doreşte păstrarea unui anumit procent etnic în cimitirul central din Cluj”. Buzenchi va face recurs la Comisia Naţională a Monumentelor. 

Cine a fost Smaranda Brăescu 

Smaranda Brăescu (n. 21 mai 1897, Hănţeşti, Buciumeni - 2 februarie 1948, Cluj) a fost prima femeie paraşutist din România şi printre primele din lume. În 1931 a efectuat un salt de la 6.000 m cu care a doborât recordul feminin mondial, iar în 1932, cu saltul de la 7.233 m, a bătut recordul mondial deţinut de un american.
 

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost activă ca pilot în „Escadrila Albă” de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit şi apoi pe frontul de Vest, în cadrul escadrilei nr. 13, în Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia, fiind decorată cu crucea „Regina Maria”, clasa III, în 1943. Escadrila aducea răniţii din prima linie.  Protestează împotriva falsificării alegerilor din noiembrie 1946, semnând, alături de alte personalităţi, un memoriu prezentat Comisiei Aliate de Control. Acesta ajunge în posesia delegaţiei sovietice, iar Smaranda Brăescu este condamnată, în contumacie, la doi ani de închisoare. Fusese acuzată că nu „a demascat” grupările opozante regimului comunist (Haiducii lui Avram Iancu, Mişcarea pentru Libertate şi Sumanele Negre) şi că a semnat, alături de alte 11 personalităţi, memoriul prin care dezvăluia falsificarea alegerilor.
 

S-a ascuns într-o mănăstire Greco-calolică din Jucu, sub numele de Maria Popescu. S-a îmbolnăvit de cancer mamar şi a fost operată de profesorul Fălcoianu şi internată pe ascuns la Clinica Universitară din Cluj-Napoca. A fost îngropată în Cimitirul Central de măcuţele de la Congregaţia Maicii Domnului sub un nume fals, Maria Popescu. 

Memoriul familei Sireteanu

Ana şi Tudor Sireteanu, doi strănepoţi ai Smarandei Brăescu, au înaintat în 2010 următorul memoriu către Primăria Cluj-Napoca:

“Suntem frate şi soră,descendenţi pe linie maternă ai celebrei aviatoare şi paraşutiste Smaranda Brăescu, performeră naţională şi mondială,campioană europeană în 1931,campioană mondială absolută la salt cu paraşuta în 1932, în America, decorată cu cele mai înalte distincţii precum Crucea de aur a Virtuţii Aeronautice,declarată sportiva nr.1 a lumii,cea despre care presa interbelică  a scris că a adus mai multă glorie României decât toţi ambasadorii ţării la un loc.  Această adevărată eroină şi-a închinat  toate excepţionalele performanţe, în paraşutism şi aviaţie, României,în fapte şi prin cuvinte care au făcut înconjurul lumii: ”Întreaga viaţă o dedic ţării mele, dar nu oricum,ci frumoasă şi încărcată de glorie”.      

image

                                                                             

    A dovedit cu prisosinţă acest crez al vieţii şi în al 2-lea război mondial, luptând  pentru ţara sa pe pe front,prin fapte de exemplară dăruire,iar pentru devotamentul  faţă de cauza Armatei Române a fost decorată cu Crucea Regina Maria.                                                           

    În anii instaurării regimului comunist , a fost condamnată la închisoare în contumacie pentru  vina de a fi semnat un apel contra alegerilor trucate din 1946, alături de multe personalităţi din elita intelectuală a ţării şi a fost silită să ia  drumul pribegiei, vânată de sinistra securitate.                                                                                     

     Mama noastră, Maria –Tarola (Sireteanu), şi bunica noastră Constantina-Vlădina Brăescu (Zamfiroiu), ne-au vorbit deseori cu dragoste şi admiraţie despre mătuşa şi respectiv sora mai mică,exprimându-şi durerea de a nu mai şti nimic,decenii întregi, după 1946, despre soarta Măndiţei, cum i se spunea în familie.                                                        

    Maria Tarola a fost  preocupată de-a lungul anilor, de orice referire la mătuşa ei, marea eroina dispărută,iar după 1960 când a început treptat, timid la început, să se scrie despre performanţele temerarei campioane, aduna extrase din presă, intenţiona să scrie o carte despre viaţa ei legendară,la rându-ne noi, fiică şi fiu, ne-am documentat inclusiv la Biblioteca Academiei în acest sens.

     

   Între anii 1985-90 am fost vizitaţi de câteva ori de domnul colonel pe atunci , scriitorul Neculai I.Staicu Buciumeni, căruia mama i-a pus la dispoziţie date, mărturii  şi documente, pentru cartea pe care acesta dorea să i-o dedice marii campioane, carte care a şi apărut în 1998, sub titlul “Anii de glorie ai Smarandei Brăescu”. Mama  nu a mai apucat să o citească, dar a avut marea bucurie, ca alături de noi să  participe  la manifestarea  de răsunet organizată în luna mai 1997,de mai multe foruri naţionale , printre care şi Asociaţia Naţională a Paraşutiştilor din România, la Muzeul Militar Central din Bucureşti, manifestare dedicată împlinirii a 100 de ani de la naşterea Smarandei Brăesu şi omagierii excepţionalei ei vieţi şi personalităţi.Maria Tarola Sireteanu a murit câteva luni mai apoi,în noi.1997, cu regretul în suflet de a nu şti unde a dispărut Smaranda Brăescu şi  dacă a avut o înmormântare creştinească,tocmai ea, o fiinţă profund religioasă,de o moralitate exemplară, de un patriotism covârşitor.                

   Domnul Neculai Staicu a continuat investigaţiile şi a publicat în anii din urmă  noi referiri, pe baza unor cercetări documentate,  pe mărturii autentificate notarial, în legătură cu data decesului şi locul unde a fost înmormântată Smaranda Brăescu şi anume la 2 FEBRUARIE 1948, în CIMITIRUL CENTRAL DIN CLUJ, PARCELA II B, NR.1550, SUB NUMELE DE MARIA POPESCU.                                                

   Locul de mai sus a aparţinut până în 1949 Congregaţiei Maicii Domnului din Cluj, ale căror maici-surori, Suzana şi Tatiana,respectiv Cotoi Simina şi Ana Maria Cârlig au declarat ,cu documente înregistrate de către domnul Staicu la NOTARIAT că MARIA POPESCU ESTE ACEEAŞI PERSOANĂ CU SMARANDA BRĂESCU, care a murit în suferinţe greu de imaginat după operaţia de cancer mamar,luând acest nume,pentru a nu fi prinsă de   securitate.  După 1949 Congregaţia s-a desfiinţat, locul din cimitir a fost concesionat familiei Szasz, care a reamenajat locul funerar, iar soarta rămăşiţelor pământeşti ale Smarandei Brăescu este derizorie, în fapt necunoscută.            

image

                              

   Domnul general Staicu, cu care am discutat telefonic, întrucât dorim, eu şi fratele meu, să iniţiem şi să ne implicăm într-o nouă manifestare dedicată omagierii memoriei Smarandei Brăescu,  mi-a spus recent, că posedă multe şi documentate dovezi  într-un voluminos dosar, inclusiv copii şi numerele de înregistrare pentru memoriile adresate PRIMĂRIEI CLUJ-NAPOCA în perioada 1995-2009, circa 20 de MEMORII, pentru realizarea unui monument funerar acestei EROINE a României, precum şi că  locul II B, parcela 1550 este concesionat familiei Szasz doar  PÂNĂ ÎN 2010.

     În consecinţă eu şi fratele meu,ca descendenţi ai Smarandei Brăescu vă rugăm să dispuneţi cele necesare , PRIN  AUTORITATEA  FUNCŢIEI DVS.,spre cinstea Municipiului pe care îl reprezentaţi, pentru  alocarea unui mormânt creştinesc, cu cruce ortodoxă, ACESTEI EROINE A NEAMULUI ROMÂNESC, TRAGIC DISPĂRUTĂ. E o datorie de onoare să i se facă apoi o ceremonie RELIGIOASĂ, CU ONORURI MILITARE,  ca o REPARAŢIE MORALĂ POSTUMĂ,ca o dovadă a preţuirii curajului şi modului exemplar în care SMARANDA BRĂESCU a servit cu onoare patria sa pe FRONTUL DE RĂZBOI atât în ESCADRILA ALBĂ,celebra escadrilă sanitară de femei, cât şi cu alte împrejurări, de exemplu pe FRONTUL DE VEST ÎN ANII 1944-45 ,după cum am mai amintit mai sus prezentând şi alte argumente în continuare.                                   

   Anton Marcu, în cartea sa “Aripi în furtună” consemnează participarea voluntară,pe front la Lucenec, a “renumitei noastre paraşutiste”, cum o numea pe Smaranda Brăescu comandorul Anton Mărăşescu-Mache, care făcuse o inspecţie în calitate deŞef al Statului Major al Corpului Aerian Român.                                                                      

image

Smaranda Brăescu obişnuia să poarte costume tradiţionale la evenimentele aviatice. FOTO: Arhiva familiei Sireteanu.

 În conformitate cu cele publicate de N.Staicu în “Revista de istorie militară”,nr,2,din anul 1997 Smaranda  Brăescu a fost comandanta unui pluton de voluntare ,încadrat în detaşamentul VII Corneşti care a participat la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. În acelaşi articol  se arată că, încă din campania din Transilvania, eroina paraşutistă a făcut parte din Escadrila Albă,în cadrul căreia a executat numeroase misiuni de transport de răniţi,personal medical, medicamente, TRAVERSÂND DE MULTE ORI LINIA FRONTULUI PENTRU A SALVA RĂNIŢI.Sunt citate în acest sens mărturiile Martei Cuibuş, din articolul scris în 1955, republicat în 1982 în revista”La Roumanie d’aujourd’hui”, nr.7-1982.                                                                            

      Sunt doar câteva mărturii consemnate pe bază de documente care atestă FAPTELE DE EROISM PE FRONT ALE SMARNADEI BRĂESCU ÎN AL II-LEA RĂZBOI MONDIAL,pentru care, alăturate excepţionalelor performanţe în paraşutism şi aviaţie, se cuvine cât mai grabnic actul de reparaţie morală şi creştină peste decenii, de respect şi onorare pe care îl solicităm în acest memoriu.”

Citeşte şi

Cluj: Începe topografierea a 300 de morminte din Cimitirul Central

„Panteonul Transilvaniei“, cimitirul clujean unde se întâlnesc şi capul de bour, şi blazonul nobiliar maghiar

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite