Elizabeta Popa, specialistă în oncologie gastrointestinală la New York: „În România lipseşte respectul faţă de actul medical“

Elizabeta Popa a fost inclusă pe lista celor mai buni medici din New York. FOTO: Arhivă personală

Elizabeta Popa este doctor specialist în oncologie gastrointestinală la două spitale din New York şi predă la facultatea de medicină a Universităţii Cornell, Weill Medical College. Inclusă de „New York Magazine“ pe lista celor mai buni medici din metropolă în ultimii patru ani, Elizabeta Popa oferă, de curând, consultaţii şi pacienţilor români, prin intermediul platformei Intermedicas.

Elizabeta Cristina Popa (46 de ani) s-a născut în Bucureşti, într-o familie cu tradiţie în medicină, dar a plecat în Statele Unite încă de când avea 5 ani. Nepoata lui Nicolae Popa, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în ORL din Bucureşti înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, Elizabeta a urmat, la rândul ei, studii în biologie şi medicină, la Universitatea Columbia, la New York Medical College şi la New York University, specializându-se în oncologia gastrointestinală.

În prezent, predă oncologia şi hematologia în cadrul secţiei de Medicină Internă la facultatea Weill Medical College din cadrul Universităţii Cornell. În plus, este specialist consultant în hematologie-oncologie la Hospital for Special Surgery şi la New York Presbyterian Hospital,  cele mai bune spitale din New York. Primul dintre ele este renumit în ortopedie, iar al doilea este cotat ca fiind al cincilea cel mai bun spital la nivel naţional din Statele Unite.

Principalele sale activităţi clinice şi de cercetare sunt în domeniul cancerului de sistem digestiv şi are un interes deosebit în tratarea tumorilor rare. Are o vastă experienţă în tratamentul afecţiunilor maligne obişnuite, cum ar fi cancerul orofaringian, precum şi a cancerului hepatobiliar.

„Weekend Adevărul“: Când aţi plecat din ţară cu familia, eraţi doar un copil. Ce amintiri aveţi din perioada aceea şi care au fost motivele pentru care familia a ales să emigreze în SUA?

Elizabeta Popa: Când familia mea a plecat din ţară, a făcut-o din cauza comuniştilor. Eu provin dintr-o familie de doctori, meseriaşi şi profesionişti din Bucureşti, care îşi iubeau ţara profund. Acest profil nu era pe placul comuniştilor care stăpâneau România atunci. Ai mei au refuzat cu îndârjire să facă compromisuri cu nomenclaturiştii. A venit însă şi reversul. Treptat, fie că era vorba de ateliere, cabinete sau cariere universitare, totul a fost încet, dar sigur, zdrobit. Părinţii mei se simţeau din ce în ce mai limitaţi în ceea ce priveşte libertatea şi bunăstarea şi se punea problema viitorului meu în ţară, în condiţiile în care ei se confruntau cu tot mai multe piedici. Aşa că am plecat cu părinţii în Statele Unite. Dar nu am plecat de bine, ci siliţi şi am făcut-o cu foarte mult regret. Eu chiar am întrebat-o pe mama: „Dar de ce plecăm de la noi de acasă?“. Simţeam şi la 5 ani acest lucru...

Deşi sunteţi plecată de la 5 ani din România, vă consideraţi în continuare româncă.

Bineînţeles! Eu am crescut cu România în frunte. Am fost crescută să fiu mândră de cine sunt şi de unde vin. În educaţia mea, istoria familiei şi a ţării mele a fost întodeauna prezentă, deşi mă aflam la mii de kilometri.

Proveniţi dintr-o familie de medici. Cine v-a inspirat să urmaţi medicina?

Bunica a fost una dintre primele femei-doctor din România, iar bunicul şi tatăl meu au fost amândoi chirurgi. Bunicul Nicolae Popa a fost, de altfel, unul dintre pionierii ORL în România. Pe de altă parte, tatăl meu a iubit foarte mult medicina, era pătruns de misiunea meseriei de doctor. Tata era un umanist fără egal, el a fost cel care m-a inspirat să urmez şi eu această cale, cu convingerea că medicina este una din cele mai nobile arte, căreia i se poate dedica o viaţă întreagă.

V-aţi dorit din copilărie să urmaţi tradiţia familiei sau aţi avut alte opţiuni la început?

Iniţial, am fost atrasă de literatură şi de pictură – de la cealaltă latură a familiei –, dar cu trecerea timpului am început să fiu atrasă de medicină ca fiind tot o formă de artă ce stă în spatele ştiintei biologice. Apoi, asta am făcut: am studiat cele două discipline. Am urmat studii în biologie şi medicină, la Columbia University, la New York Medical College şi la New York University, urmând să mă specializez în oncologia tubului digestiv şi tumori rare, după ce luasem în considerare şi alte discipline de mare nevoie precum cardiologia. În prezent, predau oncologie şi hematologie în cadrul secţiei de Medicină Internă la facultatea Weill Cornell Medical College.

Există o competiţie acerbă între ţări în toate domeniile şi medicina nu face excepţie. În majoritatea cazurilor, se ajunge la tratamente făcute în afara ţării cu nimic superioare, ci doar mai scumpe decât cele din ţară. Astfel, sistemul de sănătate din România pierde sume de bani importante, însă nimeni nu spune nimic despre asta. Întodeauna le aduc aminte oamenilor cu care vorbesc în România că doctorii sunt mai importanţi decât zidurile spitalelor, cu toate că, evident, în medicina modernă şi echipamentul şi aparatura sunt foarte importante. Dar nu sunt şi suficiente Elizabeta Popa - doctor

Aveţi şi o activitate spitalicească sau v-aţi dedicat exclusiv activităţii didactice?

În paralel cu activitatea didactică sunt şi specialist consultant în hematologie-oncologie la Hospital for Special Surgery şi la New York Presbyterian Hospital, respectiv cele mai bune spitale din New York – primul fiind renumit în ortopedie, iar cel de-al doilea fiind cotat ca cel mai bun în metropolă şi al cincilea cel mai bun la nivel naţional. 

„În străinătate, se ştie că doctorii români sunt printre cei mai buni“

În România există încă percepţia că americanul de rând, dacă nu are bani sau dacă asigurarea nu acoperă actul medical, este lăsat efectiv să moară. În ce măsură poate fi adevărat?

Este total incorect să spunem că în America au acces la sistemul de sănătate doar cei cu bani. De fapt, în Statele Unite ale Americii toată lumea are acces la îngrijirea medicală. Dar se mai şi plăteşte pentru actul medical – imaginaţi-vă! – şi poţi să te alegi cu datorii dacă nu ai asigurare suficientă. În orice caz, în Statele Unite se preţuieşte medicina şi, în general, se înţelege că este un privilegiu care trebuie susţinut financiar.

Care consideraţi că sunt principalele calităţi ale sistemului american de sănătate?

Aş aminti, în primul rând, învăţământul de specializare, care este foarte performant, dar şi mentalitatea de lucru cu pacienţii. Sistemul american îmbină respectul faţă de pacient, care participă activ cu doctorul în a lua decizii privind sănătatea sa, cu pragmatismul şi cu eficienţa.

Cum vedeţi din SUA sistemul românesc de sănătate? Aţi putea să comparaţi cele două sisteme?

Nu am lucrat în România, aşa că nu pot face comparaţii. Din păcate, când vin în Romania mi se spune de rău. Mă doare, mai ales când aud că doctorii noştri sunt prost văzuţi aici, la ei acasă. În străinătate, însă, culmea, se ştie că doctorii români sunt printre cei mai buni şi sunt căutaţi peste tot. 

„Doctorii sunt mai importanţi decât zidurile spitalelor“

De ce mulţi dintre românii cu bani aleg să se trateze în străinătate?

Este clar că se fuge spre tratamente în străinătate. Asta se întâmplă şi din obişnuinţă, încă „de pe timpuri“, dar şi fiindcă există o propagandă în acest sens. Există o competiţie acerbă între ţări în toate domeniile şi medicina nu face excepţie. În majoritatea cazurilor, se ajunge la tratamente făcute în afara ţării cu nimic superioare, ci doar mai scumpe decât cele din ţară. Astfel, sistemul de sănătate din România pierde sume de bani importante, însă nimeni nu spune nimic despre asta. Întodeauna le aduc aminte oamenilor cu care vorbesc în România că doctorii sunt mai importanţi decât zidurile spitalelor, cu toate că, evident, în medicina modernă şi echipamentul şi aparatura sunt foarte importante. Dar nu sunt şi suficiente.

Din ce cauze credeţi că a ajuns sistemul medical românesc în această stare şi ce ar trebui făcut pentru ca statul să investească în modernizarea lui?

În primul rând, în România lipseşte respectul faţă de actul medical, iar asta duce la neîncredere şi dispreţ, în ambele direcţii. Există şi o propagandă care denigrează medicina din România. Este „la modă“ să se dea de pământ cu tot ce este românesc. Orice caz de malpraxis şi de corupţie care apare în presă se răspândeşte imediat şi există tendinţa de a se generaliza că „toţi doctorii sunt la fel“. Dacă ar exista un minim de respect în faţa sacrificiilor şi dedicaţiei necesare doctorilor pentru a face o profesie de care, din toate timpurile, societatea nu s-a putut lipsi – fiind vorba chiar de viaţă – populaţia le-ar cere guvernanţilor condiţii adecvate. Nu ar cere-o cu jumătate de gură, ci ar face-o cu aceeaşi fervoare ca atunci când se iese în stradă pentru alte cauze. Automat, guvernanţii ar fi obligaţi până la urmă să asculte şi să dea curs cererilor. 

Va da consultaţii online pentru pacienţii din România

De curând aţi pus bazele unei colaborări cu Intermedicas, prin care veţi da consultaţii online şi în România. Cum aţi ajuns să luaţi această decizie?

Am auzit de programul Repatriot la ştiri. Părea interesantă ideea să contribuim şi noi, cei plecaţi, la îmbunătăţirea condiţiilor existente în România. I-am cunoscut apoi pe cei de la Intermedicas, o platformă care mi se pare similară cu cea din SUA, specializată în second opinion. Asta înseamnă consultaţii online date prin internet celor care vor să audă o a doua opinie, după ce au fost mai întâi la un alt medic. Aşa am ajuns să colaborăm deja prin intermediul internetului, aşa cum se face şi în SUA.

Orice pacient din România vă poate căuta şi vă poate cere un sfat sau un diagnostic? Cum decurge o consultaţie şi cum puteţi fi contactată de cei care ar dori o consultaţie?

Recomandările medicale pot să fie, de multe ori, nuanţate sau este posibil să existe mai multe opţiuni de tratament. Chiar dacă mai mulţi medici au aceeaşi opinie, pacientul beneficiază de o explicaţie adiţio-

nală şi înţelege mai multe despre boala sa. Este mai uşor să faci faţă unei probleme când eşti informat. Orice pacient poate să obţină a doua opinie, oricând în cursul tratamentului, începând din primul moment în care i se dă diagnosticul. În momentul de faţă, am stabilit ca firma Intermedicas să coordoneze cererile pacienţilor din România şi să intermedieze contactele. Eu vreau să nu mai fie neînţelegeri sau mistificări despre „medicina din afară“, iar pacienţii români să beneficieze de informaţii, să capete încredere şi să se îngrijească în ţară, fără a întâmpina atât de multe obstacole.

Dacă ar exista un minim de respect în faţa sacrificiilor şi dedicaţiei necesare doctorilor pentru a face o profesie de care, din toate timpurile, societatea nu s-a putut lipsi – fiind vorba chiar de viaţă – populaţia le-ar cere guvernanţilor condiţii adecvate. Nu ar cere-o cu jumătate de gură, ci ar face-o cu aceeaşi fervoare ca atunci când se iese în stradă pentru alte cauze. Automat, guvernanţii ar fi obligaţi până la urmă să asculte şi să dea curs cererilor. Elizabeta Popa - doctor