FOTO Meşteşugarii care aduc şezătoarea în mileniul trei. Ucenic la 10 ani
0
În satul Dezmir, din Cluj, copii şi oameni în toată firea, îndrăgostiţi de meşteşugurile tradiţionale, învaţă, cu sprijinul unei fundaţii, cum să fie antreprenori şi să-şi vândă produsele online.
Ioana Ioncu are 10 ani şi lucrează la războiul de ţesut un covoraş verde din care crede că îi iese mai degrabă o trăistuţă numai bună de purtat. Mica ţesătoare are bunici în satul Dezmir, din comuna clujeană Apahida, şi spune că e atrasă de această maşinărie de lemn pe ştie să o mânuiască bine.
Îmbrăcată cochet, într-o fustiţă gri, cu ciorapi gri, o bluziţă subţire pe gât şi, evident, gri peste care are un jerseu alb făcut de mână, Ioana povesteşte că vrea să devină designer vestimentar, iar hainele sale „să se poarte în lume“.
O sursă de inspiraţie ar fi motivele tradiţionale locale. Spune că se gândeşte serios la această profesie pentru că îi place şi pentru că „e de viitor“.
Ioana Ioncu şi mama sa, Claudia Ioncu, lângă un mic război de ţesut din atelierul de meşteşuguri din Dezmir FOTO: Florina Pop
„Atelierul de meşteşuguri“, proiect susţinut de Fundaţia World Vision România, în sătucul Dezmir, este locul perfect unde micuţa Ioana poate să înveţe trucurile bunicilor ca să facă haine moderne.
„Vreau să-mi fac propriile haine şi să-mi creez propriul stil vestimentar. Pot îmbina modele tradiţionale în hainele de zi de zi. Vreau ca hainele mele să se poarte în lume. De mică voiam să fac haine pentru oameni, doar nu ştiam că i se spune design vestimentar“, spune cu importanţă Ioana.
Fetiţa este în clasa a IV-a la o şcoală din Cluj-Napoca şi ştie exact ce vrea să facă în viaţă. Ioana ştie să tricoteze şi merge la cursuri de design vestimentar la Palatul Copiilor Cluj-Napoca.
Şcoala de „cochetism“
La Dezmir vine împreună cu mama sa, pentru a-şi desăvârşi calea spre visul său de a deveni designer.
„A fost dorinţa ei să vină la acest atelier. Mă bucur pentru că partea de atelier îi stimulează creativitatea. Am văzut că îi place ţesutul şi pictura pe lemn. Făcea haine păpuşilor, iar visul ei e să deschidă o «şcoală de cochetism». Adică de haine (zâmbeşte). Nu ştia că se numeşte design vestimentar şi ea i-a zis «cochetism»“, mărturiseşte Claudia Ioncu (41 de ani), mama Ioanei, economist de profesie.
Şi ea ştie să ţeasă, să coasă şi îşi aduce aminte cum o ducea bunica – a cărei vestă populară o poartă şi la „Atelierul de meşteşuguri“ – pe la şezători, la vecine. Îi plăceau meşteşugul în sine, dar şi poveştile.
„Se cântau şi se spuneau poveşti ştiute, prin viu grai, de la bunici. O lume minunată, de basm“, adaugă clujeanca, membru al Asociaţiei pentru Sprijinirea Dezvoltării Rurale (ASDR) Dezmir, asociaţie care, în 2012, în parteneriat cu Fundaţia World Vision, a pus bazele „Atelierului pentru meşteşuguri“.
„Am făcut şi în cadrul atelierului de la Dezmir şezători, ca pe vremuri. Vrem să reînviem obiceiul“, completează Claudia Ioncu.
Vopsele din ouă şi brânză
La atelier vine şi Ana Kelemen, o femeie de 56 de ani din satul clujean Mera, sat puţin cunoscut, deşi acolo există singurul muzeul al bivolului din ţară. La ea acasă nu este colţ de mobilă care să nu fie pictat cu motive tradiţionale. A avut comenzi nenumărate de la rude, prieteni sau de la vecini.
Toţi o ştiu drept tanti Nuşi. Povesteşte, în timp ce pictează o cutie de bijuterii, că a învăţat meserie de la 16 ani şi crede cu tărie că tradiţia trebuie dusă mai departe. Îşi aminteşte că prima sa mobilă a făcut-o acum 30-40 de ani pentru sora sa. „Lalelele în două culori, în roşu şi alb ori în roşu şi verde, sunt motivele tradiţionale pe care le pictez pe mobilă“, explică Ana.
Maistru şi ucenic. Kelemen Ana pictează o cutie. În spate, Ioana Ioncu FOTO: Florina Pop
Ea îşi face propriile vopsele folosind ca pigmenţi ce are pe lângă casă: ouă, brânză de vaci, frunze de prun, nuc şi chiar fierea de animale. Spre exemplu, femeia spune că brânza de vaci o pune în var stins, o amestecă şi aşa obţine culoarea albă.
De la ea vrea şi Ioana Ioncu să „fure“ câteva secrete. Fata urmăreşte cu privirea, minute în şir, mâna femeii care vopseşte cu spor cutiile de lemn.
Papuci de casă şi coşuri din papură
O altă mână care ajută la pictat este şi cea a meşterului Szilagyi Ileana, din satul bistriţean Tonciu. Femeia face împletituri din papură. O culege, o curăţă şi o pune la uscat. Apoi o împleteşte şi îi dă felurite forme: de la coşuri pentru pâine, coşuri pentru cumpărături şi picnic până la papuci de casă şi „învelitori“ pentru sticle.
„La un coş mare lucrez şi şase ore. E o muncă destul de migăloasă“, spune femeia, care a învăţat meserie de la părinţii săi.
Aici, în atelier, oamenii sunt bucuroşi că pot face în voie ceea ce ştiu mai bine fără să aibă grija gospodăriei.;
Şezătoare în şcoală
Cum sunt puţini copiii care învaţă la Dezmir, „Atelierul de meşteşuguri“ şi-a făcut casă în şcoala din localitate (foto). La intrare, este amplasată o bancă pictată cu motive tradiţionale. Cele trei încăperi ale atelierului au fiecare meşteşugarii lor: unii ţes, alţii pictează ori cos mărgele.
Peste tot, mesele sunt pline de vopsele, cutii de lemn, mărgele felurite, suluri de aţă de toate culorile. Încăperea cu războaiele de ţesut este un adevărat colţ rustic din care nu lipsesc un coş cu porumb, o cuvertură mare, roşie, o „bătrână“ moştenire de familie, care ascunde ţeava de gaz alături de alte ştergare, un pat cu perne din pene de găină, fotografii vechi şi mai multe războaie de ţesut.
Unul are peste 100 de ani, e deja piesă de muzeu şi stă cuminte lângă masa plină de bucate ţărăneşti: brânză tăiată felii, slănină, ceapă roşie, pâine de casă şi plăcinte cu brânză făcute de mâna gospodinelor venite la şezătoarea-incubator. Tot exponat e un război de ţesut de mărimea unui calculator. Alături, este un război puţin mai mare şi mai modern la care ţese Ioana Ioncu.
Decor: război de ţesut cât un calculator FOTO: Florina Pop
Singurul muzeul al bivolului
Din 1890, când opt bivoliţe au fost aduse cu trenul din Ţara Făgăraşului, iar oamenii din satul Mera (comuna Baciu) au crezut că le-a intrat dracul în sat, viaţa acelor săteni s-a schimbat. Toţi şi-au cumpărat bivoliţe şi, pe la mijlocul secolului trecut, în fiecare curte din sat se puteau număra cel puţin patru bivoliţe.
Recunoscători că prezenţa bivoliţelor în sat i-a scos din sărăcie, locuitorii din Mera au amenajat unicul muzeu de acest gen din ţară.
Catalog online cu produse ţărăneşti
Prin proiectul „Atelierul de meşteşuguri“ s-au făcut cursuri pentru războiul de ţesut şi cursuri de antreprenoriat, iar cei instruiţi care vor să caute noi proiecte ca să-şi dezvolte mica afacere au la dispoziţie un centru de informare la Cluj-Napoca.
Proiectul a fost gândit să ajute persoanele din rural – fie ele şomere, aflate în căutarea unui loc de muncă, ori casnice şi chiar meşteşugari pentru a dobândi abilităţi noi.
„Degeaba facem programe pentru copiii din rural dacă nu ajutăm şi familiile. Fundaţia World Vision România doreşte să transmită prin proiect mesajul că este posibil pentru copiii din satele României să primească aceleaşi şanse la educaţie şi dezvoltare precum cei de la oraş, în condiţiile în care familiile lor sunt sprijinite să găsească soluţii de creştere a veniturilor pe resursele şi valorile locale. Am oferit ardelenilor pasionaţi de meşteşugurile tradiţionale o alternativă la muncile agricole, punându-le la dispoziţie gratuit instruire în ţesut la război şi antreprenoriat, dar şi finanţare pentru deschiderea sau renovarea unui atelier de lucru şi promovarea în catalogul online «Târgul de la sat»“, afirmă Claudia Tokacs, reprezentant al Fundaţiei World Vision.
Expoziţie în pensiuni
Aproape 170 de persoane au învăţat la cursul de antreprenoriat cum se scrie un plan de afaceri, cum să-şi promoveze produsele, dar şi ce formă juridică potrivită să-şi aleagă dacă în atelierul lor de meşteşug au şi ucenici.
Cutii din lemn, pictate cu motive tradiţionale FOTO: Florina Pop
Aproape o treime din ele au depus acele planuri de afaceri, iar 30 au obţinut, în septembrie, un premiu de 6.000 de lei care să le ajute fie să-şi încropească un atelier unde să lucreze, fie să-şi dezvolte o altă idee.
Toate produsele făcute de mâna acestor meşteri – obiecte din lemn, lut, sticlă şi piele, ii, costume populare, ţesături, obiecte tricotate, icoane, mobilier pictat, măşti tradiţionale – sunt deja expuse în zece pensiuni rurale din judeţele Transilvaniei. Şi vor rămâne expuse până la primăvară, când se termină proiectul.
Comandă de 100 de trăistuţe
Claudia Tokacs spune că deşi catalogul online s-a deschis abia pe 9 octombrie sunt deja câteva comenzi. Cel mai bine se vând iile, iar cea mai mare comandă este una de 100 de trăistuţe, pentru un minister din Bucureşti, care vor lua drumul străinătăţii, şi alta de câteva covoare ţărăneşti pentru o firmă din Cisnădie.
„Aducerea artei populare în mediul online este una dintre ţintele proiectului, deoarece meşterii deplâng cel mai adesea lipsa promovării, iar vânzarea pe internet reduce, totodată, costurile asociate. Cei mai mulţi dintre meşteşugari merg rareori la târguri, deoarece sumele cheltuite cu deplasarea echivalează cu profitul obţinut, nefiind deci rentabil să participe decât în situaţia în care o instituţie suportă aceste cheltuieli“, susţine Tokacs.
Prin acest „Târg de la sat“, www.targuldelasat.ro, se creează o punte între meşterul de la sat, până acum mai greu de găsit, şi iubitorii de artă populară de la oraş. Catalogul online, deşi e încă la început, îi face pe meşteşugari să fie mai vizibili, îi ajută să aibă un trai decent din ceea ce ştiu ei să facă mai bine: tradiţiile locului. ;
„Atelierul de meşteşuguri“, proiect european
„Atelierul de meşteşuguri“ a prins formă în aprilie 2012 datorită proiectului iniţiat de Fundaţia World Vision România în parteneriat cu Asociaţia pentru Sprijinirea Dezvoltarii Rurale - ASDR Dezmir. Valoarea proiectului este de circa 500.000 de euro, cofinanţat din bani europeni şi pus în practică pentru a-i ajuta pe meşterii populari din această parte a ţării.
„«Atelierul de meşteşuguri» este un program cofinanţat de Fondul Social European prin POSDRU, care se desfăşoară în perioada aprilie 2012 - martie 2014. Pe termen lung, beneficiarii proiectului vor fi susţinuţi prin crearea unor structuri locale menite să sprijine dezvoltarea meşteşugurilor populare şi să asigure promovarea pentru meşterii din nord-vestul ţării. La Dezmir s-a inaugurat un atelier-pilot de meşteşuguri, iar în oraşul Cluj un centru de servicii suport care va acorda asistenţă profesională celor interesaţi să-şi dezvolte o afacere în domeniu“, spune Claudia Tokacs.
Fiii satului Dezmir
Asociaţia Sprijinirea Dezvoltării Rurale – ASDR s-a creat în urmă cu opt ani ca o adunare a fiilor satului, o mână de oameni care se încăpăţânează să păstreze tradiţiile locului, să le lase moştenire copiilor lor. „Lansarea asociaţiei a avut loc de Crăciun, când, în faţa altarului din biserică, după slujba din ziua de Crăciun, s-a jucat Viflaimul, după un text cules din Dezmir“, povesteşte Viorica Rusu, preşedintele Asociaţiei pentru Sprijinirea Dezvoltării Rurale - ASDR Dezmir.
Membrii asociaţiei au accesat mai multe proiecte europene, atât ca iniţiatori, cât şi ca parteneri, prin care îi ajută pe săteni să aibă o calificare şi să ducă un trai decent.
Mai puteţi citi:
FOTO Fluturi unici în lume aduc bani fermierilor clujeni
Se încarcă comentariile...
