FOTO Povestea din spatele vizitei lui Ceauşescu la Gherla în 1983: „Toate pregătirile şi vizita m-au îmbătrânit cu 10 ani“
0
Fostul director al Combinatului de Prelucrare a Lemnului din Gherla, inginerul Dan Rusu, povesteşte cum a fost anunţat cu abia o săptămână înainte de vizita lui Nicolae Ceauşeşcu în fabrică şi cât de mult l-au afectat pregătirile pentru a-l primi pe „iubitul Conducător“.
La sfârşitul verii din 1983, Gherla primea vizita lui Nicolae Ceauşescu. Dan Rusu, fost director al Combinatului de Prelucrare a Lemnului din Gherla între anii 1975 şi 1999, îşi aduce aminte cum
în după-masa acelei zile de vizită, 14 septembrie, la televizor urma să înceapă un meci de fotbal (Universitatea Craiova-Hajduk Split), relatează www.gherlainfo.ro.
Dan Rusu povesteşte acel episod şi cât de mult l-au afectat pregătirile acelei vizite de 25 de minute:
„În 1983, la o şedinţă a Comitetului Judeţean de Partid Cluj, se făcuse o informare privind o vizită a preşedintelui României în judeţul Cluj. Abia cu 7-8 zile înainte de vizită am fost anunţat că tovarăşul va vizita Gherla, pe 14 septembrie.
A fost groaznic!
În săptămâna premergătoare vizitei, au venit şefii, nu mai ştiai care de unde sunt: un ministru adjunct de la industria lemnului, un director din centrala de prelucrare a lemnului Bucureşti, o droaie de alţi miniştri adjuncţi, oameni de la securitate. În fiecare zi trecea prin unitate câte un secretar de partid de la Comitetul Judeţean de partid să vadă cum merg pregătirile.
În momentul când mi s-a spus că întreprinderea va fi vizitată, au apărut nişte tipi, pe care securistul de la Gherla, Hurlui, mi i-a prezentat: "Tovarăşii sunt de la Bucureşti". Mi-a fost prezentat un tip, mic de statură, care mi-a spus: “De acum înainte, eu ştiu totul: unde mergi, unde te culci, ce mănânci, ce vorbeşti în casă, la birou. Ştiu tot!”.
Acasă i-am spus soţiei: ”Fii atentă, sunt urmărit pas cu pas!”.
Acel om a fost tot timpul în spatele meu, pe toata perioada pregătirilor pentru vizita şi până la terminarea acesteia.
Ceauşescu ar fi trebuit să viziteze de fapt fabrica de chibrituri, construită cu utilaje aduse din China, în schimbul unor mărfuri exportate de România, însă fabrica nu era înca pusă în funcţiune la acea dată, astfel că s-a hotărât traseul pentru o vizită prin celelalte puncte din Combinat.
Totul trebuia zugrăvit, vopsit, adunat, curăţat, stivuit, aranjat depozitul, măturată curtea. Am marcat culoarele cu alb, după lege. Abia după aceea, mi s-a spus că tovarăşei nu-i plac culoarele vopsite alb, cum prevedea protecţia muncii, aşa că am pus angajaţii din fabrica de scaune să umble peste ele, încoace şi încolo, ca să pară vechi, să nu avem probleme.
La fabrica de PAL s-au schimbat geamurile de sticlă. A venit un şef mare: “Nu vedeţi că geamurile sunt pline de motorină?” Într-adevăr era o sticlă ondulată, de calitate slabă, care arată rău. S-a spart toată sticla de pe o faţadă de câteva sute de metri pătraţi şi s-a înlocuit.
În curtea unităţii erau mai multe linii de cale ferată, iar un ofiţer de securitate ne-a obligat să punem la trecerile peste acestea, între şină şi contraşina, scândură decupată, rîndeluită la nivel, pentru că tovarăşa îşi prinsese odata tocul într-un loc ca acesta. Mai mult, s-a turnat bitum pentru nivelare completă, să nu se întample ceva.
Am pus o condiţie celor de la securitate când s-a stabilit vizita în fabrică, şi care ar fi dorit ca utilajele să fie în funcţiune în momentul vizitei:
“Dacă dumneavoastră vreţi să meargă maşinile, să vă asumaţi răspunderea!” Aveam scule placate, cu pânze de circular vidia, lungi de 100 şi ceva de metri. Dacă ar fi sărit o bucată de lemn, la 17.000 de rotaţii, cine ştie ce s-ar fi putut întâmpla. Ar fi început să tragă cu puşca în noi. Spun asta pentru că a fost cazul când am avut accident mortal: o plăcuţă vidia a zburat şi a strapuns inima unui muncitor, care a decedat în scurt timp.
Timp de o săptămână am făcut pregătiri de dimineaţa până seara târziu, când ne adunam toţi responsabilii, pentru a face planul de acţiune pentru a doua zi ca să fie totul gata la timp. Nici un detaliu nu a fost lasat la întâmplare, inclusiv toaleta fiind dezinfectată, capacul, colacul şi trăgătorul au fost învelite cu tifon, s-a pus prosop şi săpun nou, pentru situaţia în care cineva din delegaţia oficială ar fi avut nevoie. Toaleta a fost păzită de cineva pe tot timpul vizitei.
Făceam la acea vreme mobilier de grădina pentru export în Franţa. Noi făceam partea de lemn şi cea de feronerie, iar francezii ne trimiteau vopseaua şi diluantul, materiale de calitate, care confereau rezistenţă mobilei la soare, ploaie sau îngheţ.
Însă marea chimistă prinsese din zbor ideea că pigmenţii pentru vopseaua albă se obţin cel mai greu şi sunt cei mai scumpi. Degeaba explicai că era dat cu var sau alt colorant. Pentru ea, dacă era alb, era scump. La finalul vizitei, Elena se răţoia la ministrul Dinca, luându-l la întrebări despre câţi dolari se obţin pe acele produse.
Pe tot parcursul vizitei, reporterii de la ziare, radio şi televiziune care îi însoţeau pe înalţii oaspeţi, se călcau pe picioare, mergeau cu spatele, chiar şi printre şinele de cale ferată, să nu piardă nimic din vizită. Mă mir că n-a căzut niciunul!
Ceauşescu a ţinut un scurt discurs la plecare, la microfon, în faţa gărzii, după care a urcat în ARO-ul gri prin spate. Înainte de a urca, a dat mâna cu mine şi mi-a spus, cu aceeaşi voce miloagă: ”Te rog frumos, recuperează timpul pe care l-ai pierdut cu pregătirea vizitei”. M-a dărâmat!“.
Se încarcă comentariile...
