FOTO VIDEO Omul care nu vede, nu aude şi nu vorbeşte şi-a lansat, la Cluj, prima carte autobiografică
0
Clujeanul Vasile Adamescu (68 de ani), singurul român care poate să comunice deşi este orb, surd şi mut (demutizat) de la vârsta de 2 ani, şi-a lansat joi, 17 ianuarie, la Biblioteca Judeţeană din Cluj-Napoca prima sa carte. Volumul este unul biografic. Adamescu s-a exprimat, cu ajutorul unui traducător, că va urma şi al doilea tom şi că are de gând la vârsta sa să facă şi doctoratul.
Omul care are „ochii şi urechile“ în palmă. Şi o voinţă de fier şi o poftă de viaţă incredibilă. La cei 68 de ani, Vasile Adamescu uimeşte prin energia şi zâmbetul care i se citeşte de pe faţă.
Dacă nu ar fi ochelarii de soare şi o persoană care să îl ţină de mână, nu ca să nu se piardă, ci ca să îi scrie în palmă ce vorbesc oamenii, ai spune că Vasile Adamescu e un om ca oricare altul.
Însă deficienţele sale nu l-au doborât, ci l-au făcut unic. Vasile Adamescu sau Vasilică, cum îi zic prietenii, este primul român demutizat, adică primul om orb şi surd care a reuşit să înveţe să comunice. A învăţat să scrie şi să citească cu ajutorul profesorilor săi, adică a învăţat ceea ce pentru oamenii obişnuiţi este ceva uşor.
Primul caz de demutizare
Vasile Adamescu reprezintă primul caz de demutizare al Şcolii pentru Nevăzători din Cluj-Napoca, Şcoală Specială pentru Orbi se numea mai demult, dar şi din România. Pe glob există numai 20 de astfel de cazuri.
Când spunea cuvântul “apă”, educatoarea Florica Sandu de la Şcoala pentru Nevăzători din Cluj-Napoca îi băga mâinile în apă pentru ca vasilică să înţeleagă ce e apa. Iar ca să cunoască semnificaţia cuvântului „cadavru”, Adamescu a fost dus la morgă să atingă un cadavru şi aşa a aflat că un cadavru este ceva rece şi inert.
Ploaia ucigaşă
Vasile Adamescu s-a născut pe 5 septembrie 1944, în satul Borcea, judeţul Călăraşi. Era un băiat care vedea şi auzea. La 2 ani a făcut meningită din cauza unei ploi torenţiale şi aşa şi-a pierdut văzuş şi auzul.
Până la 11 ani, Vasilică nu ştia să vorbească, să scrie sau să citească. Comunica prin atingeri. Tot la 11 ani a fost adus la Cluj, la Şcoala de Nevăzători, unde a învăţat carte şi am fost demutizat de profesoara Florica Sandu.
După ce a terminat liceul, s-a înscris la facultatea, la secţia de psihopedagogie mai precis. A absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei cu media 9,75 şi a devenit profesor la Şcoala de Nevăzători, unde a lucrat cu copii cu surdocecitate.
Cum avea înclinaţie specială pentru activităţile manuale, Adamescu sculptează. Are un atelier unde creează statuete şi busturi pe care le face cadou. A fost căsătorit de două ori, însă acum este singur.
La cei 68 de ani îşi doreşte să scrie al doilea volum din autobiografia sa şi să facă doctoratul.
Vrea să mai scrie ca să-i ajute pe cei ca el
„Mă bucur că am reuşit să scriu această carte, <<Înfruntând viaţa>> din care cititorii îmi pot afla viaţa, munca mea, zbaterile mele de ani de zile. Prin această carte sper să-i motivez pe cei care îşi pierd unul dintre simţuri în timpul vieţii, şi să îi fac să meargă mai departe. De 10 ani lucrez la această carte, scrisă în alfabetul <<Braille>>, după care a fost transcrisă pe calculator şi tipărită pentru publicul larg”, este declaraţia lui Vasile Adamescu şi tradusă de unul dintre cei prezenţi la lansare.
Cartea care spune „mulţumesc“
„Înfruntând viaţa“ este un omagiu adresat tuturor celor care l-au avut în grijă şi l-au învăţat pe Vasile Adamescu să scrie şi să citească.
În acest prim volum, Adamescu povesteşte copilăria din satul natal, Borcea, întâmplări cu colegi, învăţători şi profesori, redă anii de şcoală, până la admiterea la facultate.
„Am scris această carte ca un omagiu adus profesorilor mei pe care nu am să-i uit niciodată, ca mărturie pentru întregul sistemul educaţional românesc şi nu în ultimul rând, din dorinţa de a fi folosită ca material pentru profesorii de astăzi şi pentru orice om care doreşte să-mi cunoască viaţa.
Am încercat să-mi amintesc toate trăirile pe care le-am avut din dorinţa de a-i face pe oameni să înţeleagă prin ce am trecut.
Priceperea celor care m-au educat a făcut ca eu să trec de la beznă şi tăcere la lumină.
Încă din anii de şcoală am adunat în jurnale nenumărate materiale şi articole pe care le-am inclus în acest volum. Am început lucrul la cel de-al doilea volum care va avea o întindere mai mare”, a fost o altă declaraţie de-a lui Vasile Adamescu, tradusă de unul dintre cei prezenţi la lansare.
Peste ocean
Autorul, care stăpâneşti cinci limbi străine, a anunţat că „Înfruntând viaţa“ va fi tradusă şi engleză şi va ajunge şi în America.
„Dorinţa mea este să reuşim să traducem cartea şi în alte limbi şi s-o distribuim de asemenea în multe alte ţări. De asemenea, doresc să fie imprimată astfel încât să fie accesibilă şi nevăzătorilor.
Sper ca în acest an să merg în multe oraşe din ţară şi să lansez cartea. În februarie voi fi la Târgu Mureş.
Mi-ar plăcea să comunic prin intermediul internetului pe care l-am descoperit de curând cu fiecare dintre dumneavoastră din dorinţa de a vă cunoaşte şi de a lega noi prietenii”, a transmis Adamescu publicului prezent la lansare, tot cu ajutorul unui traducător.
Prieten de o viaţă
La lansarea cărţii lui Adamescu, care poartă un titlu sugestiv, „Înfruntând viaţa“, a venit şi prietenul său, Laurenţiu Crişan.
Acesta a povestit că e surprins de pofta de viaţă a lui Vasilică. „L-am cunosc pe Vasilică la începutul lunii ianuarie 1956. Chiar azi am auzit la televizor o ştire despre doi surdo-muţi în vârstă de 30 de ani care au decis să fie eutanasiaţi pentru că urmau să-şi piardă vederea.
Mă gândesc la Vasilică, cât entuziasm are el pentru viaţă. Într-o zi, venind amândoi de la cimitir, l-am întrebat unde ar vrea să fie înmormântat şi el m-a luat la rost spunându-mi <<cum îmi pui această întrebare, cum te gândeşti că vreau să mor>>”, mărturiseşte Laurenţiu Crişan.
Cartea poate fi achiziţionată contra sumei de 30 de lei din librării, iar în curând se va putea cumpăra şi de pe internet.
Atac la ministru
Unul dintre invitaţii la eveniment, profesorul Vasile Preda, de la catedra de Psihopedagogie Specială a UBB, cel care a semnat prefaţa cărţii, a atacat Ministerul Educaţiei şi clasa politică acuzându-i că nu sprijină cum ar trebui persoanele cu dizabilităţi.
„Cartea e un mesaj pentru pentru toţi oamenii care, după ce o vor citi, îşi vor reconsidera optica în ceea ce priveşte persoanele cu dizabilităţi. Sper ca această carte să ne dea un imbold spre cunoaştere, spre autodevenire, spre împlinirea năzuinţelor.
Totul se leagă de sentimentul optimismului care trebuie să ne călăuzească pe toţi. Vasile Adamescu a putut să devină ce a devenit şi datorită faptului că au fost câteva minţi luminate în vechiul minister care au aprobat finanţarea unei clase cu un singur elev. Mai mergeţi la vreun ministru acuma, dacă mai alocă fonduri şi dacă va aproba finanţarea unei clase nu cu un singur elev, ci a unei clase cu 15-20 de elevi”, a declarat Preda.
Se încarcă comentariile...
