Ignaz von Born, savantul ardelean imortalizat de Mozart. A descoperit două minerale ce îi poartă numele

Ignaz von Born  FOTO: wikipedia.org

Ignaz von Born a fost un om de ştiinţă din secolul al XVIII-lea, născut în Ardeal, la Alba Iulia. Mineralog, metalurgist, scriitor şi francmason. Două dintre mineralele descoperite de el îi poartă numele: bornina şi bornitul.

Ignaz von Born s-a născut la 26 decembrie 1742, la Alba Iulia, fiul lui Ludwig von Born, un ofiţer de artilerie aflat în Ardeal ca „Grübenpächter” (arendaş de mine). Până la vârsta de şase ani îşi petrece copilăria la Alba Iulia. După moartea tatălui său se mută cu familia la Sibiu.

Studiază la Colegiul Iezuit din Viena. După absolvire intră în ordinul iezuiţilor, dar îl părăseşte după 16 luni, ca „anticlerical convins”.

Pleacă la Praga pentru a studia dreptul. Apoi călătoreşte prin Germania, Ţările de Jos, Franţa, Spania. Întors la Praga şi începe studiilor şi cercetărilor din domeniul ştiinţelor naturale (geologie, mineralogie, chimie), care vor rămâne principala sa preocupare tot restul vieţii.

Se remarcă aici ca unul dintre principalii animatori ai vieţii ştiinţifice, lucrările sale fiind apreciate şi peste hotare. Societăţi ştiinţifice şi academii din Suedia, Italia, Anglia şi din alte ţări îl aleg membru al lor, relatează banaterra.eu.

Aflat într-o călătorie de studii prin Banat, Transilvania şi Ungaria, în vara anului 1770, Born trimite scrisori către prietenul său, geologul german Johann Jakob Ferber (1743-1792), relatând în amănunt cele văzute, începând cu peisajul şi bogăţiile naturale din locurile vizitate şi încheind cu observaţii de mare interes privind limba, obiceiurile, cultura românilor, maghiarilor, sârbilor.

Cartea a fost tradusă în engleză, în italiană şi franceză cunoscând un mare succes printre specialişti.
Din călătorie se va întoarce însă suferind pe viaţă, datorită unei puternice intoxicaţii cu gaze în timpul coborârii într-o mină.

Minerale ce îi poartă numele

Două dintre mineralele descoperite de el îi poartă numele: bornina şi bornitul.

Bornina este o tellurură de bismut, substanţă minerală foarte rară, în formă de romboedru ascuţit, cu densitatea 7,5 şi duritate 1,5.
Cea mai interesantă variantă este bornina argintiferă, cunoscută şi sub numele de „argint molibdic“. A fost numită după numele lui Born de către renumitul mineralog francez François Sulpice Beudant (1787-1850), descoperitorul legii cristalizării substanţelor minerale.

Bornitul este o sulfură naturală de cupru şi fier, care se găseşte în formă de cristale cubice, de culoare roşie-arămie, cu luciu metalic; numele i-a fost dat, ca omagiu adus lui Born, de către Wilhelm Haidinger, un celebru mineralog austriac din secolul al XIX-lea, director al Institutului Imperial de geologie din Viena.

Ordonează colecţiile de minerale ale Mariei Tereza

În 1776 Maria Tereza îl cheamă la Viena pentru a ordona şi descrie colecţiile de minerale din cabinetul imperial de ştiinţe naturale, numindu-l totodată consilier aulic la Departamentul geologic-numismatic. După numai doi ani, rezultatul muncii sale se vede în Index rerum naturalium Musei Caesarei Vindobonensis (Viena, 1778) şi îi aduce consacrarea în lumea ştiinţifică vieneză.

Cel mai mare merit al său este punerea la punct a unei metode de „extragere a metalelor perfecte din minerale şi alte substanţe, prin amalgamare cu mercur“ (Über der Anquicken der gold - und silberhältigen Erze, Rohrsteine, Schwarzkupfer und Huttenspeise, Wien, 1786); metoda mai fusese experimentată de spanioli în minele mexicane, dar Born o perfecţionează prin aplicaţii practice în minele din Ungaria, dând o sinteză a tuturor acestor cercetări în manualul său de mineralogie (Bergbaukunde, 2 vol., Leipzig, 1789-1790).

Pamflet celebru în care călugării sunt animale

Ignaz von Born n-a fost numai un pasionat om de ştiinţă. El a rămas în istoria culturii europene a secolului al XVIII-lea şi ca scriitor satiric.

Încă în 1773, pe când abia se făcuse cunoscut în domeniul ştiinţelor geologice, Born compune prima sa scriere satirică, pamfletul Die Staatsperücke (Peruca oficială), apărut fără indicarea numelui autorului. Numeroasele invective la adresa nobilimii parvenite, mereu în goană după privilegii şi onoruri - puse în gura perucii vorbitoare care-şi povesteşte aventurile, făcând portretul decăderii morale a celor pe capul cărora i-a fost dat să treacă pe rând - au stârnit furtuni de proteste din partea celor vizaţi, care se împotriveau din răsputeri politicii iosefiniste de promovare a adevăratelor valori.

O capodoperă a literaturii satirice anticlericale a secolului al XVIII-lea, nu numai în Austria, ci şi în întreaga Europă, este pamfletul Specimen Monachologiae methodo Linneana, tabulis tribus aeneis illustratum (1782), în care, sub pseudonimul „Joannes Phisiophilus“.

Born pune cunoştinţele sale ştiinţifice în slujba artei literare, clasificându-i pe călugării diferitelor ordine ca pe nişte animale, după metoda naturalistului suedez Linné.

Scris din inspiraţia şi cu încurajarea împăratului însuşi, care, prin patentul asupra toleranţei religioase (1781) stârnise nemulţumirea papalităţii, scrierea aceasta, publicată în 1000 de exemplare (neobişnuit tiraj pentru acea vreme), însoţită şi de tabele şi ilustraţii, înfăţişând diferitele specii de călugări (dominicani, carmeliţi, franciscani, benedictini etc.), ca masculi, cu femelele lor, călugăriţele, inclusiv părţi ale corpului şi îmbrăcăminţii etc. - a făcut deliciul publicului vienez.

Anul următor, Born publică o nouă ediţie în care călugărul apare ca o specie de mamifer, intermediar între om şi maimuţă, având patru burţi, totdeauna pline de mâncare, cu rinichii obosiţi de băutură etc.

Pamfletul lui Born a avut o răspândire neaşteptată, fiind tradus imediat în germană, franceză şi polonă. În secolul al XIX-lea a cunoscut alte ediţii şi traduceri, ultima apărând la Paris acum vreo 25 de ani.

Promotor al francmasoneriei

Ignaz von Born a fost şi el unul dintre principalii promotori ai francmasoneriei austriece. În 1781 a înfiinţat loja „Zur wahren Eintracht“ (Adevărata Concordie), devenită curând cea mai influentă, datorită organului ei trimestrial „Journal für Freymaurer“ (apărut între anii 1784-1787).

În paginile acestuia se promova - prin disertaţii ştiinţifice şi scrieri literare - tendinţa raţionalistă, deistă, anticlericală; şirul de disertaţii despre „misteriile“ vechilor indieni, egipteni, etrusci, iudei, persani, greci (unele aparţinând lui Born însuşi) erau departe de a exacerba latura mistică, ocultă a vechilor religii, ele punând în evidenţă mai degrabă dualismul lor permanent, lupta între bine şi rău, triumful binelui, al raţiunii.

Born s-a stins din viaţă la 24 iulie 1791, după ce, într-o lucrare rămasă în manuscris, intitulată Fasti Leopoldini, demascase fără reţinere noul regim de restituţii instituit de Leopold al II-lea, urmaşul lui Iosif al II-lea.