INTERVIU Cătălin Tolontan: „După cinci ani de la Colectiv, oamenii nu simt că beneficiază de condiţii mai bune în spitale“
0
Triplarea salariilor medicilor şi investiţiile care s-au făcut în sistemul medical la cinci ani de la tragedia de la Colectiv nu au determinat schimbări importante în ceea ce priveşte condiţiile din spitale, este de părere jurnalistul Cătălin Tolontan, într-un interviu acordat „Weekend Adevărul”.
Pe 30 octombrie 2015, România era în stare de şoc după incendiul din clubul Colectiv în care şi-au pierdut viaţa 64 de persoane, iar altele au fost grav rănite. Starea de şoc s-a accentuat în lunile care au urmat, odată cu dezvăluirile presei privind dimensiunile uriaşe ale corupţiei din sistemul de sănătate românesc.
Timp de zece ani, 340 de spitale din ţară au folosit biocide diluate, procurate de compania Hexi Pharma. Munca de investigaţie a jurnaliştilor de la „Gazeta Sporturilor“ a devenit subiectul documentarului „colectiv“, regizat de Alexander Nanau, lansat în 2020 şi proiectat la festivaluri din întreaga lume.
Cu ocazia proiecţiei din cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania, Cătălin Tolontan a acordat un interviu în care a explicat cum vede evoluţia sistemului medical românesc din ultimii cinci ani şi a discutat despre marile întrebări rămase fără răspuns din dosarul Hexi Pharma.
„Weekend Adevărul“: Cât de multe s-au schimbat în sistemul medical la cinci ani de la Colectiv?
Cătălin Tolontan: Acum şase luni, când a început proiecţia filmului în România, răspunsul meu la această întrebare a fost: „Da, s-au schimbat multe. S-au triplat salariile personalului medical, s-au făcut investiţii în anumite spitale, şpaga nu se mai dă la fel – oamenii au din ce în ce mai multe rezerve în a da plicul, iar medicii au rezerve în a lua plicul“. De cealaltă parte, colegii mei, Mirela şi Răzvan, spuneau că s-au schimbat prea puţine lucruri sau poate nimic.
Aşadar, ţi-ai schimbat părerea în ultimele şase luni.
Da, în contextul pandemiei de COVID-19, mi-a dispărut şi mie ceva din optimism, dar nu neapărat din credinţa că lucrurile se pot schimba. Cred că, din nou, Mirela şi Răzvan (Mirela Neag şi Răzvan Luţac - jurnaliştii care au lucrat alături de Cătălin Tolontan la ancheta Hexi Pharma-nr), şi nu eu, şi din nou publicul, şi nu eu, au avut dreptate, în sensul că dacă ne uităm la manifestările favorabile corpului medical în această perioadă, de peste tot din lume, vedem că au fost foarte diverse. Îmi povestea cineva din Statele Unite, şi mi s-a părut foarte frumos, că oamenii din cartiere, ştiind că cei care lucrează în spitale nu au timp să-şi facă pachete, pentru că veneau acasă târziu şi plecau devreme, lăsau pe pervazul propriei case pachete făcute în fiecare dimineaţă pentru cadrele medicale. La noi nu a existat chestia asta sau a existat foarte puţin. Dacă te uiţi la mesajele care au venit în toată perioada asta în redacţii, vezi că au fost în genul: „Bine, mă, las’ că ştiu eu cum e cu medicii, nu-i chiar aşa, adică degeaba încercaţi voi să-i lăudaţi, nu e aşa. Credeţi-ne că ştim noi mai bine, pentru că avem contact direct cu ei şi se poartă rău, şi infirmierele nu ştiu ce fac, şi managerii nu fac curat, şi e la fel de mare şpaga“. OK, atitudinea asta este cauzată şi de o iritabilitate naţională care la noi este foarte ridicată. Iar asta se aplică la modul general, oamenii sunt furioşi şi pe presă – şi nu-i judec, doar constat. Totuşi, în privinţa spitalelor şi a sistemului medical, mie mi se pare că este mai mult decât atât, adică e o ostilitate chiar mai mare decât atât, pe care eu nu am intuit-o.
De ce te aşteptai la schimbări importante?
Pentru că s-a triplat salariul. Adică mi se pare un argument foarte puternic. Acele schimbări despre care eu vorbeam, şi în care credeam foarte mult – schimbarea de comportament, tehnologie, proceduri în anumite cazuri, nişte medici care n-au mai plecat în străinătate –, fie nu au ajuns la oameni şi publicul nu le percepe, fie chiar nu s-au întâmplat în proporţia pe care eu o intuisem. Cert este că, după cinci ani de la Colectiv, oamenii nu simt că beneficiază de condiţii sensibil mai bune în spitale, cum eu am crezut că totuşi s-a întâmplat, că ar fi una dintre schimbările vizibile. Cred că m-am păcălit şi spun asta în timpul pandemiei. Această neîncredere s-a vărsat mai departe, inclusiv în ce se întâmplă astăzi, cu măsurile acestea de siguranţă medicală. O bună parte din neîncrederea oamenilor vine exact ca urmare a acestor chestiuni.
Razvan Luţac, Vlad Voiculescu, Mirela Neag, Tedy Ursuleanu, regizorul Alexander Nanau and Cătălin Tolontan la Festivalul de Film de la Veneţia.
Ancheta Hexi Pharma a devenit celebră în toată lumea odată cu documentarul „colectiv“. Au fost episoade inedite ale anchetei jurnalistice care n-au apărut în film şi despre care nu s-a discutat?
A fost impresionant felul în care ne căuta lumea atunci. De exemplu, Camelia Roiu, medicul de la Spitalul de Arşi care a dezvăluit condiţiile monstruoase de acolo, mi-a dat un mesaj pe care nu l-am reprodus niciodată ca atare, pentru că nu ştiam în momentul respectiv dacă va dori să apară ca sursă. În mesaj spunea ceva de genul: „Nu mă interesează cine sunteţi, nu dau doi bani pe voi, nu am încredere în voi şi nu mai am încredere în nimeni“ – nu a folosit aceste cuvinte, dar restul mesajului este aproape citat –, apoi a continuat: „Sunt absolut epuizată şi obosită şi nu mai am nicio speranţă, dar dacă vreţi să vă spun mai multe lucruri despre soarta răniţilor de la Colectiv, căutaţi-mă“. Acesta a fost primul contact cu ea. De obicei, oamenii când ne caută spun chiar mai multe decât ştiu sau se arată disponibili să coopereze. Primul lucru pe care ni l-a spus Camelia Roiu a fost că nu dă doi bani pe noi şi nu are încredere în noi.
Ai aflat de unde venea această atitudine?
Înţeleg că mai avusese nişte încercări de a contacta jurnalişti, numai că în momentul acela presa avea atât de multe semnale, încât erau foarte greu de procesat toate informaţiile. Marele avantaj a fost că eu răspundeam în ordine la toate mesajele. S-a întâmplat ca într-adevăr Camelia să aibă super informaţii chiar din interiorul spitalului. S-a dovedit mai târziu că de la acest mesaj s-a ajuns la dezvăluiri care aveau să dea titlurile inclusiv în presa internaţională, şi asta cu mult înainte de film. Cei de la „Frankfurter Allgemeine Zeitung“, un mare ziar european, au dat titlul: „Au scăpat dintr-o bombă de foc şi au murit într-o bombă de germeni“ – asta a fost expresia Cameliei Roiu.
„SRI nu era nicidecum străin de poveste”
Există un episod de genul acesta legat de interacţiunea cu Dan Condrea, patronul Hexi Pharma?
Un alt episod despre care am vorbit, dar care nu a fost relatat niciodată, a fost episodul de dinainte de a ne întâlni cu Condrea. Noi aveam scrise primele două sau trei episoade din dosarul Hexi Pharma. Îl contactasem la telefon şi a acceptat să ne vedem. Asta se întâmpla sâmbătă, urma să ne întâlnim duminică, iar noi publicam luni. M-am întâlnit cu Mirela Neag seara şi i-am spus: „Ce dracu’ facem? Se poate întâmpla absolut orice. Omul ăsta poate să ardă documentele, să fugă din ţară“. Ne-am gândit dacă să apelăm la SRI sau la cineva – nu ştiam nici noi la cine –, astfel încât să fie urmărit cumva. Ne simţeam prost că ne punem întrebarea asta, că nu e jurnalistic să gândeşti aşa, numai că eram foarte presaţi psihic şi ştiam că se poate întâmpla orice, pentru că puneam nişte dovezi înrobitoare în mâna unui om despre care aflasem de ceva vreme că e în stare de orice. Am convenit că nu e cazul să anunţăm pe nimeni, pentru că nu am făcut-o niciodată şi nu e treaba noastră să cooperăm cu magistraţii sau cu altcineva.
Ce a urmat?
Realitatea a arătat două lucruri, de unul am aflat imediat după acea întâlnire, împreună cu tot publicul din România, şi anume că SRI nu era nicidecum străin de poveste, dovadă că sediul Hexi Pharma era într-un bloc de-al lor şi dovadă sunt multe alte lucruri care apar mai bine structurate în documentar decât am reuşit noi să le structurăm la momentul respectiv. Al doilea lucru l-am aflat şi noi acum, de câteva săptămâni, la ultimul termen al dosarului Hexi Pharma. Colegul meu Răzvan Luţac a fost acolo şi a auzit când directorul de producţie a spus că, înainte de întâlnirea noastră, Condrea i-a dat dispoziţie să distrugă o parte din documentele de producţie. Noi n-am ştiut chestia asta.
Tragedia de la Colectiv a determinat ample mişcări de protest. FOTO: Inquam Photos/ Adriana Neagoe
O moarte convenabilă
La aproape cinci ani de la primele articole publicate, crezi că s-au lămurit toate problemele legate de acest caz, de exemplu, moartea lui Condrea?
Au fost multe speculaţii, dar eu cred în versiunea oficială. Sigur că e bine ca orice jurnalist să se întrebe dacă este adevărat sau nu ceea ce comunică oficialităţile. Cred că în asta constă meseria noastră. Totuşi, după ce vezi ce spun autorităţile şi începi să sapi şi tu, şi ai mai multe surse, şi nu apar informaţii care să contrazică versiunea oficială, atunci accepţi raţional descrierea oficială a întâmplării. În cazul ăsta, am văzut inclusiv la dosar cum au stat lucrurile, cum au făcut analizele. Ei au făcut analize pe ADN luat de la copil şi au comparat ADN-ul băiatului cu ADN-ul din ţesuturile cadavrului găsit la locul accidentului. Aceasta a fost modalitatea prin care s-a determinat că ADN-ul găsit la locul accidentului aparţine tatălui copilului lui Condrea. Practic, mai mult de atât nu se poate face.
Dosarul Hexi Pharma s-a finalizat şi au fost condamnaţi doar doi oameni, directorul general şi şeful de producţie. Crezi că moartea lui Condrea a fost convenabilă?
Da, a fost convenabilă şi pentru cei care au rămas în companie, şi pentru autorităţi.
Aţi dezvăluit că Hexi Pharma distribuia biocide la peste 340 de spitale, avea milioane de euro în conturi offshore. Putea să facă Condrea aceste lucruri singur, fără alte legături în sistem?
Nu, nu putea. Toţi oamenii din sistemul medical cu care am vorbit spun că nimeni n-ar fi putut să facă o astfel de reţea, să distribuie totuşi ceva atât de important, precum biocidele, dacă nu avea un alt tip de sprijin undeva în sistem. În 2016, DNA era o instituţie care ancheta nişte lucruri foarte tari, inclusiv pe Elena Udrea, deci putea intra oriunde dorea. Presiunea era uriaşă în favoarea aflării adevărului din sistemul sanitar. Or, DNA, care a făcut partea de potenţială corupţie la atribuirea contractelor sau la licitaţii şi la tot ce a fost acolo, n-a făcut nimic cu cazul ăla. Ei n-au dus cazul în instanţă, dar din informaţiile pe care le avem, s-au refugiat în zona de offshore-uri cumva, adică lucrurile din interiorul firmei, spălare de bani. OK, lucrurile astea le-au făcut cei de la Parchetul General într-un fel, plus povestea de nonconformitate, de diluare a biocidelor, dar nu, nu cred că ar fi reuşit singur.
„Nu înţelegem de ce DNA s-a oprit“
Deci zecile de directori de spitale care au primit aceste biocide trebuie să fi ştiut că sunt diluate?
Nu ştiu dacă ştiau că e diluată substanţa, dar ştiau că trebuie să ia substanţa aia, iar dacă ştii că trebuie să iei substanţa aia, în aproape toate cazurile iei şi tu nişte bani. Dacă tot te-au obligat aşa, îţi mai tragi şi tu nişte bani. Au luat nişte bani. A fost ceva de genul: „Mă, dacă m-au silit să iau, înseamnă că are «el» un interes. Oricine ar fi «el» – nu contează că e directorul, că e politicianul, că e ăla de la serviciile secrete –, lasă că-mi trag şi eu nişte bani“. În toate dosarele găseşti chestia asta – banii pe care şi-i opresc ăştia care sunt mandataţi să rezolve nişte chestii într-un „interes superior“. Ei ştiu că de fapt nu e niciun „interes superior“, ci doar o oportunitate de a mai face nişte bani. Or, să nu te duci la ăştia care şi-au tras bani tocmai ca să vezi, eventual, cine le-a comandat să ia substanţele în forma asta, mi se pare clar că aici nu s-a dorit să se meargă mai departe.
Dar în spitale nu există epidemiologi care să verifice substanţele?
Ba da, dar epidemiologii erau doar câteva zeci. Unii dintre ei ştiau, există nişte semne că au avut epidemiologii de partea lor, adică ştiau că sunt probleme cu biocidele, dar nu cred că ştiau exact cum sunt diluate în fabrică, întregul proces.
Dar directorul nu-şi pune anumite semne de întrebare dacă vede că există un număr mare de infecţii nosocomiale?
Nu ştiu dacă şi-au pus nişte semne de întrebare. Aici cred că a fost un eşec al analizei, al competenţelor. Probabil că erau atâtea probleme încât asta era ultima dintre priorităţi, deşi conform legii din România, primul element care trebuie verificat când apar infecţii nosocomiale sunt dezinfectanţii. Primul! Noi nici nu ne-am dus la lege, pentru că nu am ştiut asta, era atât de monstruos ce apărea în documente... Sigur că atunci când ei sunt puşi cu spatele la zid, ridiculizează şi legea: „Stai, domnule, că mai sunt încă 20 de elemente“. Da, domnule, sunt 20 de elemente, dar conform legii, ăsta este primul unde trebuie să vă asiguraţi că lucrurile se întâmplă corect.
Mai lucraţi la o continuare a dosarului Hexi Pharma?
Aş vrea să spun doar atât: nu înţelegem de ce DNA s-a oprit.
Vă mai recomandăm şi
Se încarcă comentariile...
