INTERVIU David Nykl, actorul memorabil în rolul doctorului Zelenka din Stargate. „Chiar mi-a deschis filmul o poartă către lumi diferite“

David Nykl, actorul canadian de origine cehă care a devenit celebru după ce a jucat rolurile lui Radek Zelenka din Stargate Atlantis sau Anatoli Knyazev - KGBeast din Arrow, participă în aceste zile la Transylvania Comic Con, la Cluj. Actorul se află pentru prima dată în România, ceea ce înseamnă pentru el cel mai estic punct al Europei în care a ajuns vreodată.

Cu ocazia Transylvania Comic Con, Nykl a discutat cu fanii, cărora le-a răspuns chiar la câteva întrebări şi a dat sute de autografe. Printre toate acestea, canadianul a acordat un interviu pentru „Adevărul”, într-un cadru cât se poate de relaxat.

Natural şi jovial, canadianul a povestit despre drama copilăriei sale, despre rolurile principale şi despre ceea ce apreciază cel mai mult, dar şi despre România şi despre cele văzute şi întâlnite aici, pe parcursul celor două zile de când se află în ţară.

- Adevărul: V-aţi născut în fosta Cehoslovacie, cu un an înainte de Primăvară de la Praga, iar apoi aţi emigrat în Canada împreună cu familia. Aţi rămas cu ceva amintiri din acea perioadă tulbure sau eraţi prea mic?

- David Nykl: Da, de fapt părinţii mei au fost cei care au decis să emigrăm, eu aveam încă o vârstă foarte fragedă. M-am născut în 1967, iar în 1968, mama a deschis fereastra apartamentului din Praga şi a văzut tancuri pe străzi. În acel moment a decis că nu vrea să îşi crească aici copiii, aşa că a hotărât să emigrăm.

- Şi a fost complicat? 

- Ne-a ajutat cineva de la ambasada Canadei care era dintr-un mic orăşel pe nume Victoria. În 1968 am ajuns într-o pădure ploioasă de pe coasta de vest, în cel mai îndepărtat loc posibil. Nu a fost unul uşor, pe atunci era un întreg val de oameni care voia să plece, iar sovieticii aveau grijă să pună obstacole pentru a-i împiedica să fugă din ţară. A fost o dramă, familiile erau separate, chiar şi noi am fost separaţi câteva luni de zile. 

„Credeam că acasă foloseşti o limbă, iar în exterior alta”

- Cum v-aţi simţit în primii ani ca ceh în Canada?

- E o poveste tipică pentru Canada, care este o ţară formată în mare parte din oameni sosiţi din întreagă lume. Pentru mine, pe măsură ce creşteam, a fi ceh însemna că acasă vorbeam în limba cehă cu familia mea, iar în afară vorbeam engleză. Când eram copil credeam că asta se aplică tuturor, că acasă vorbeşti o limba, iar în exterior, alta.

- Şi când aţi revăzut Cehia natală?

- Nu m-am mai întors în Cehia decât după Revoluţia din 1989. În acelaşi an când a avut loc o revoluţie şi la voi, doar că a noastră a avut loc puţin mai devreme şi nu a fost atât de violentă. De fapt, s-a şi numit „Revoluţia de Catifea”. Chiar atunci îmi terminam studiile la UBC, am studiat actoria, regia şi literatura engleză şi aveam o piesă de teatru, „Asteptând-l pe Godot”. Aveam o iubită care mi-a zis că ar trebui să mă duc la Praga cu piesa respectivă. A fost grozav să fiu absolvent de facultate, aveam 23 de ani, şi să mă întorc într-o ţară a cărei limbă o vorbesc fluent, însă în care nu am fost niciodată. Era ca şi cum ai avea un handicap social. Mama, de exemplu, nu m-a învăţat acasă cum să înjur în limba cehă. Vorbeam ca şi cum aş fi fost un copil de 12 ani prins într-un corp de 23. A fost o experienţă nebună!

Fascinat de Salina Turda

- Acum vă aflaţi aici, la Cluj, în România. Aţi ajuns pentru prima dată în România sau aţi mai fost aici?

- Este prima dată când vin în România, din păcate am avut doar două zile la dispoziţie pentru a explora împrejurimile. Am fost la Salina Turda, una dintre cele mai spectaculoase atracţii turistice pe care le-am văzut vreodată! Nu am mai văzut o roată de parc de distracţii într-o salină. Am folosit scările pentru că la lift era o coadă considerabilă. Pentru noi, ca turişti, e ok, până la urmă, că mergi doar o dată pe an sau mai rar, dar pentru cei care lucrează acolo cred că e o adevărată provocare. A fost fascinant, nu am ştiut că sarea are o asemenea formă. Dar este singura parte a României pe care am reuşit să o vizitez, din cauza timpului limitat. Am mai văzut satele din maşină, dar doar atât.

-Cum găsiţi Transylvania Comic Con în comparaţie cu alte evenimente similare din întreaga lume la cate aţi luat parte?

David Nykl la Transylvania Comic Con

- Îmi place foarte mult! Locaţia este foarte frumoasă, iar oamenii sunt minunaţi. Se vede că totul este gândit şi planificat cu atenţie, îmi place foarte mult asta. Iar oamenii mi s-au părut mai educaţi şi mai grijulii, în comparaţie cu cei prezenţi  la alte evenimente similare la care am participat în toată lumea. Şi n-aş spune asta dacă nu ar fi adevărat.

Totul începe cu doctor Zelenka

- Să trecem la activitatea dumneavoastră artistică. Aţi avut roluri importante, roluri mari cu care aţi rămas în atenţia fanilor. Care dintre acestea v-a plăcut cel mai mult?

- Sunt mai multe astfel de roluri, dar cred că rolul lui doctor Zelenka din Stargate Atlantis a fost cel care m-a făcut cunoscut şi care mi-a arătat cât de extraordinar este genul science fiction. În Stargate, ideea era că intri pe o uşă şi ieşi într-o cu totul altă lume. Desigur, nu se întâmpla în realitate, era doar o recuzită de pe platourile de filmare. Însă, de fapt, Stargate chiar a avut această putere: iată-mă aici, după 10 ani, în România! Şi am fost în întreaga lume, până în Nouă Zeelandă, în Australia... Chiar mi-a deschis o poartă către lumi diferite. Este un fenomen incredibil, acela de a intra în casele oamenilor din toată lumea prin prisma serialului. De asemenea, un personaj care mi-a plăcut este cel din noul serial HBO, The Sleepers, care urmează să apară.

- Dar cel mai dificil rol?

- Anatoly a fost un rol dificil pentru că filmările durau foarte mult, am pierdut multe nopţi. Multă acţiune, multe cascadorii şi multe episoade, 23 la număr. Iar noi petreceam, în medie, 16-17 ore per episod. A fost obositor, însă munca în sine e minunată şi suntem norocoşi că putem face asta.

- În ce relaţii vă aflaţi cu „rivalul” din Stargate, David Hewlett, cel care vă făcea viaţa grea în serial

- Pe David Hewlett l-am văzut chiar luna trecută (râde). Trăim în aceeaşi ţară, însă la 7.000 de kilometri distanţă. El stă în Toronto şi eu în Vancouver, deci nu prea ne vedem atât de des. Însă fenomenul social media ne ajută, eu urmăresc ce postează pe Facebook sau Instagram, el mă urmăreşte la fel şi cred că aşa s-ar rezuma prietenia în noul context social. 

Nykl (stânga) şi Hewlett, în rolurile a doi savanţi geniali care se contraziceau mereu. 

Dar, de fiecare dată când ajung în Los Angeles sau Toronto, încerc să dau de prietenii mei şi să ne întâlnim. Cu David ne-am întâlnit cu ocazia Toronto Film Festival şi am reuşit să bem o cafea şi să povestim despre cât de nebună e viaţă în Toronto.  De regulă, ne mai întâlnim la convenţii, de asemenea.

-Preferaţi rolurile negative sau pe cele pozitive?

-Nu există personaj negativ prin excelenţă, ci suma deciziilor pe care le iei. Un personaj e un personaj, ia decizii bune uneori, decizii proaste alteori, mai împuşcă pe cineva (râde). Dar se întâmplă să facă şi lucruri bune.. Există o fascinaţie pentru personajele negative, uite, de exemplu, în Faust, pentru că trăsăturile sunt la limita între bine şi rău. Iar oamenii sunt fascinaţi de dramă.

Un nou rol în „The Sleepers”, pe HBO

-Spuneaţi că vă place mult şi ultimul rol, cel din The Sleepers. Despre ce e este vorba în acest film şi când o să apară?

-HBO făcut o treaba fantastică angajând unul dintre cei mai buni regizori din Praga. Nu exagerez, este fantastic, calm şi abordabil. Numele sau este Ivan Zacharias. A mai regizat Wasteland şi multe reclame bune. Este prima dată când o dramă cu spioni este setată în 1989, chiar înainte de Revoluţie. Deci, totul este retro, am avut o Skoda veche, Trabant şi toate maşinile vechi din vremea respectivă. A fost greu să găseşti locuri vechi din Praga, nu s-au păstrat atât de bine. Oraşul seamănă cu Disneyland acum, s-a modernizat şi s-a înfrumuseţat pentru turişti.

Serialul ne prezintă vremurile întunecate de atunci. Este un thriller cu spioni, e un gen de film care nu s-a mai făcut în Cehia. Nu este o dramă socială, nu este nici comedie. A fost foarte interesant de făcut, eu joc un personaj ceho-englez.

- Dacă vi s-ar cere trei motive pentru care merită urmărit acest serial, la ce v-aţi gândi prima dată?

- Aş spune că serialul merită urmărit pentru a învaţa despre istoria recentă a Europei de Est. S-a întâmplat acum 30 de ani, iar oamenii trebuie să ştie ce însemna să fii afiliat la partid, ce sacrificii trebuia să faci şi cum  erai nevoit să iei decizii care nu te făceau deloc să te simţi în largul tău. Plus că serialul se bucură de unul dintre cele mai bune scenarii pe care le-am citit vreodată şi nu glumesc. Este o poveste minunată.

- Sunteţi implicat şi în alte proiecte acum, pe final de 2019?

 -Da, aş putea să mai menţionez şi un alt proiect în care am fost implicat, Carnival Road, o serie Amazon care se filmează în acest moment în Praga. Este un proiect mare care o să apară curând.

Nu există personaj negativ prin excelenţă, ci suma deciziilor pe care le iei. Un personaj e un personaj, ia decizii bune uneori, decizii proaste alteori, mai împuşcă pe cineva. Dar se întâmplă să facă şi lucruri bune, deci nu poate fi un antagonist adevărat pentru că acela este foarte, foarte rău.  David Nykl