Cluj-Napoca

articolul anterior articolul urmator

Jurnal de TIFF: elefanţii nemişcaţi şi străinii ciudaţi

8
6 Jun 2019 09:52:32
Lavinia Bălulescu
Scenă din filmul "Elefantul nemişcat" FOTO: IMDB
Scenă din filmul "Elefantul nemişcat" FOTO: IMDB

Merg la „Transilvania International Film Festival“ (TIFF) de câţiva ani şi a fost pentru prima dată când am stat doar trei zile. Dar chiar şi aşa, tot am avut timp să văd câteva filme excelente. Unele încă mai rulează în Cluj, pentru că TIFF-ul se încheie abia duminică.

Dintre toate, cel mai mult mi-a plăcut „Elefantul nemişcat“ („An Elephant Sitting Still“, China, 2018), în regia lui Hu Bo, film care a luat şi premiul FIPRESCI anul trecut, la festivalul de la Berlin. Este povestea unei singure zile din viaţa mai multor personaje, aparent fără prea multe legături între ele, care au parte de cele mai proaste ore ale existenţei lor. Printre ele se numără un pensionar care e anunţat de fiul său că va fi trimis la azil şi un elev care, într-o încercare de a se apăra, îl împinge pe scări din greşeală pe derbedeul şcolii, dar şi un tânăr care asistă la o sinucidere sau o elevă care are probleme mai grave decât pare.

Întâmplător sau nu, toate personajele aud despre un oraş din nordul Chinei, Manzhouli, unde se află un elefant nemişcat, un elefant care pur şi simplu stă toată ziua şi ignoră tot ce se întâmplă în jurul lui. Visul călătoriei spre Manzhouli va fi una dintre puternicele legături dintre personaje. „Elefantul nemişcat“ se leagă de un deznodământ dramatic: regizorul Hu Bo s-a sinucis în anul 2017, la vârsta de 29 de ani, la puţin timp după terminarea filmului. Filmul durează patru ore şi la TIFF a rulat în două calupuri, cu o pauză de zece minute între ele.

Tot în cele trei zile de TIFF am văzut şi „Poveştile oraşelor-fantomă“ („Répertoire des villes disparues“, Canada, 2019 ), în regia lui Denis Côté. Acţiunea se petrece într-un orăşel care are doar vreo 200 de locuitori şi debutează cu un accident de maşină în care îşi pierde viaţa unul dintre localnici. Este momentul în care soarta micii comunităţi începe să se schimbe: vecinii evită să discute circumstanţele trageidiei, dar nu pot să nu remarce că tot mai mulţi străini ciudaţi îşi fac apariţia pe străzile lor, în miez de iarnă. Explicaţia apariţiilor nu e uşor de acceptat.

Pun pe listă şi „Trei surori“ („Kız Kardeşler“, Turcia, 2019), regizat de Emin Alper, povestea a trei surori care au trăit o vreme la oraş, în asistenţă parentală, dar diverse circumstanţe le obligă să se întoarcă toate la ţară, într-un sătuc de munte, în casa sărăcăcioasă a tatălui lor.

Adaug şi „Copilul-problemă“ („Systemsprenger“, Germania, 2019), regizat de Nora Fingscheidt, premiat cu Trofeul Alfred Bauer anul acesta la Berlin. Personajul principal al filmului este Benni, o fetiţă de nouă ani căreia nici un asistent social nu mai reuşeşte să-i facă faţă. Lucrurile par însă să se schimbe în momentul apariţiei lui Micha, un psiholog care este specializat în cazurile de copii extrem de agresivi. Urmează o excursie pe munte, în sălbăticie, în care Micha încearcă să o ajute pe Benni.

Dacă sunteţi în weekend la TIFF, nu uitaţi că puteţi urmări mai multe dintre peliculele lui Michel Gondry şi mai ales nu rataţi „Zilelor filmului românesc“. A, şi amintiţi-vă să puneţi umbrela în geantă, pentru că TIFF-ul, Clujul şi ploaia sunt cei mai buni prieteni!

Pregătiri de TIFF - cum să faci o cerere de concediu pentru lumea filmelor 

Jurnal de TIFF: când ploaia din filme te vânează în realitate 

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Lavinia Bălulescu

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri. 

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

8 Comentarii

Sârbul Vasile
6.06.2019, 12:50:05

O întrebare rămasă de rândul trecut: s- a ridicat boborul să aplaude vreo producție?

0 (2 voturi)
pathfinder
6.06.2019, 16:55:35

Boboru' "nem tudom" a ramas pe cal cu carnea sub sa. Boborul dac a ridicat lupul dacic in vant si a aplaudat zgomotos. Nu s-a ridicat nimeni.

0 (2 voturi)
Iliana Bruckner
6.06.2019, 14:58:36

Va trebui sa vad "Elefantul nemiscat" Am sa va vorbesc si eu despre un film,dar mai intai o patanie ,intr-o seara tarzie de toamna spre iarna. Butonam programele la TV,fara prea mare chef si oricum tare obosita. Dau intamplator de un film chinezesc,Na,grozav,imi spun!-sa ma uit totusi cateva minute.L-am vazut pana la final,lung,foarte lung.Imadiat s-a dat reluarea.L-am revazut,se facuse dimineata aproape si daca se mai dadea o reluare,m-as mai fi uitat. Si asa ajung la filmul despre care ma gandeam sa va povestesc. Ca inceput,despre regizor,Wong Kar Wai,nascut in Shanghai si apoi ,la 5 anisori,mutat cu familia in Hongkong.Filmul se numeste In the Mood for Love.Muzica din film (Shigero Umebayashi,cu acelasi titlu) este ceva atat de inspirat,de obsedant chiar,incat nu te poti opri sa o asculti la nesfarsit. Filmul se desfasoara incet,aproape timpul nu curge,iar imaginile par ireale prin perfectiune,prin lumini si umbre,prin frumusetea actorilor si jocul retinut,aproape timid. Incorsetat in morala. Nu-l povestesc,dar voi aminti legenda care este firul nevazut al filmului: Cica,pe vremuri,daca aveai o taina a sufletului,urcai pe un munte,cautai un copac si incredintai trunchiului taina,un biletel pe care apoi il ascundeai bine,cu frunze,cu pamant. Ma gandesc si eu,daca peste timp te-ai intoarce la acel loc,cu taina bine pastrata,tu,cel de acum.mai esti acela care a ingropat o taina? PS Din pacate,filmul nu prea a avut ecou,se poate ca nimeni nu are timp de actiuni lente,visare si amintire. Ca tare ne mai tine viata intr-un iures nebun.

+5 (5 voturi)
pathfinder
6.06.2019, 16:36:48

Frumos. Mai frumos decat articolul Laviniei. Hmmm.....

+2 (2 voturi)
Nirolf
6.06.2019, 19:58:37

Iliana Bruckner Incantator comentariu .

+2 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (8)

Modifică Setările