Lecţia de viaţă a lui Cărtărescu: „Oricine face un lucru în care se arată frumuseţea trecătoare a lumii e un mare poet, fie că face pahare sau Cina cea de taină”
0
Mircea Cărtărescu, poet, prozator, eseist, critic literar, publicist şi profesor în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, este de astăzi Doctor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai. În cadrul ceremoniei, poetul a vorbit despre lecturile care l-au influenţat, despre viziunea sa asupra poeziei şi despre principiul care i-a ghidat viaţa.
„Oricine face un lucru bun în care se arată frumuseţea trecătoare a lumii este un mare poet în faţa căruia trebuie să te închini chiar dacă el face pahare sau „Cina cea de taină”. Eu cred că acest lucru este lucrul care mi-a ghidat într-un fel viaţa”, a susţinut Mircea Cărtărescu la ceremonia care a avut loc, joi, de la 11, în Aula Magna a Universităţii Babeş-Bolyai (UBB).
Dacă în laudatio rostit de prof. univ. dr. Ioana Bican, prodecan al Facultăţii de Litere a UBB, s-a pus accentul pe opera sa „ce redefineşte umanitatea prin puterea onirică a imaginaţiei, înrădăcinează scriitorul în dimensiunea etică a prezentului şi deschide reflecţia asupra artei cuvântului către orizonturile viitoare ale lumii”, Cărtărescu a susţinut că a fost influenţat foarte mult de lecturile sale ştiinţtifice, fiind pasionat de fizica cuantică, de biologie, zoologie, fiind interesat de „nenumăratele minuni care arată poezia uriaşă a lumii.”
„Întotdeauna m-au interesat foarte multe lucruri. Dacă mă deosebeşte ceva de cei mai mulţi autori de literatură e faptul că eu citesc mult mai puţină literatură. Eu sunt un cititor omnivor şi mă definesc ca fiind un cititor neobosit. Mă surprind citind tot felul de etichete, odată m-am surprins citind o carte de tabele de logaritmi. Sunt cititor, acesta e poate lucrul cel mai interior pe care pot să-l spun despre mine. Doar un sfert din ceea ce citesc este literatură. Sunt extrem de pasionat de literatura ştiinţifică şi am drept hobby-uri fizica cuantică, biologia, o anumită latură a zoologiei. Am citit foarte multă matematică fără să fiu în stare să citesc o ecuaţie, am citit despre spiritul matematic, cărţi care încercau să expliciteze modul de gândire al marilor matematicieni.”
„Un tratat de topologie a revoluţionat lumea mea interioară”
„Solomon Marcus, la un moment-dat mi-a dat un tratat de Topologie, care a revoluţionat lumea mea interioară. L-am citit cu o pasiune cu care nu am citit Divina Comedie. Mi s-a părut uluitor şi ulterior şi-a arătat umbra asupra a tot ceea ce am scris. Asta se întâmpla în 1991-1992.
În adolesecenţă, am avut şansa sau neşansa, cum vreţi să-i spuneţi, să pun mâna pe un tratat de Parazitologie. Făceam practică agricolă undeva la nişte orezării de pe Dunăre, iar inginerul agronom la care stăteam în gazdă avea mai multe cărţi printre care un tratat de Parazitologie. Vreau să vă spun că Infern lui Dante pare blând şi oarecum benefic în comparaţie cu lumea paraziţilor, paraziţii care trăiesc în noi, care trăiesc în laringe, care transformă insectele în zombies, care pătrund în creierul insectelor şi le fac să urmeze drumurile pe care le vor ei şi nenumărate astfel de minuni care arată poezia uriaşă a lumii. Eu am încercat să înţeleg această gândire fantastică de poet vizionar al lui Dumnezeu”, a mai povestit Cărtărescu.
Lucrul care i-a ghidat viaţa
Cărtărescu şi-a continuat discursul cu o meditaţie pe tema poetului şi a poeziei. „Tot ce facem noi mai bine în lume, de la săritura cu prăjina, până la scrisul de poezii, scrisul de filosoife, până la gândire despre Dumnezeu, tot ce facem noi mai bine, tot ce ce facem noi deasupra aşteptărilor acelei zone a cunoaşterii, este până la urmă vârful incandescent de poezie al tuturor lucrurilor. (...) Eu nu citesc romane clasice, romane realiste decât pentru poezia din ele. Nu citesc „Război şi pace” ca pe o epopee gigantică. M-am bucurat, însă extraordinar de tare la câteva sclipiri, la câteva străluciri de poezie care sunt acolo, sclipiri de poezie pură şi înaltă la nivelul celor mai mari poeţi ai lumii. Pentru asta merită să-l citeşti pe Tolstoi, Tolstoi nu este un mare prozator, este un mare poet şi aş spune eu că orice mare prozator este un mare poet, orice pictor este un mare poet, orice sculptor este un mare poet, oricine face un lucru bun în care se arată frumuseţea trecătoare a lumii este un mare poet în faţa căruia trebuie să te închini chiar dacă el face pahare sau „Cina cea de taină”. Eu cred că acest lucru este lucrul care mi-a ghidat într-un fel viaţa.”
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
