„Libertatea“, fabrica de mobilă care a rezistat celor două Războaie Mondiale şi încă mai funcţionează. Cum a răzbit atât prin fascism, cât şi prin comunism

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Fabrica de mobilă „Libertatea“ din Cluj este una dintre puţinele din ţară care se pot lăuda că au rezistat celor două Războaie Mondiale, comuniştilor şi provocărilor de după Revoluţie. Lumea o ştie azi sub un alt nume: Liberty Technology Park, primul parc tehnologic din România.

„Liberty Technology Park este un loc pe care colegii mei de la Academie îl numesc, în mod simbolic, micul Harvard al Clujului. E un spaţiu revoluţionar care îţi dă şansa să construieşti, să te formezi“, crede Varga Attila din Cluj-Napoca, un istoric care a cuprins într-o carte cei 146 de ani vechime ai fabricii de mobilă „Libertatea“. Volumul se numeşte „De la sunet de pian la Hi-Tech. Fabrica de mobilă Libertatea din Cluj (1870-2016)“, iar la lansarea acestuia, în spatele istoricului a stat, nebăgat în seamă, un pian, ca un simbol al începuturilor.

Povestea fabricii începe într-o toamnă, cu un faimos „antreprenor“ al anilor 1870, venit taman din capitala Imperiului Austro-Ungar ca să prospere şi la Cluj. Clujul era atunci un oraş care abia însuma vreo 25.000 de locuitori, un pic mai mult decât are azi cea mai mare comună din România. Franz Triska era numele „antreprenorului“.

image

Imagine din cartea istoricului Varga Attila, „De la sunet de pian la Hi-Tech. Fabrica de mobilă Libertatea din Cluj (1870-2016)“

Servicii de calitate în comerţul cu piane

Citind presa vremii, istoricul Varga Attila a descoperit că despre industriaşul Triska s-a scris prima dată pe 1 octombrie 1870, în ziarul „Magyar Polgar“: „Un ziar local anunţa faptul că renumitul meşter vienez locuieşte pe strada Podului nr. 315, unde îşi oferă serviciile de calitate în ceea ce priveşte comercializarea pianelor fabricate de el sau aduse din străinătate“.

Strada Podului, azi Regele Ferdinand, însemna un loc foarte bun pentru comerţ şi se afla la doi paşi de inima oraşului. Micul business a crescut, depozitul lui Triska din strada Podului s-a mărit, iar după doi ani, a început să investească în afaceri cu lemne. A deschis o fabrică de cherestea şi a înfiinţat la Năsăud, oraş din judeţului Bistriţa-Năsăud, o fabrică de prelucrare a lemnului. Nu i-a luat mult până când să-şi mute afacerea în centrul Clujului, pe strada Matei Corvin, şi să devină cunoscut în toată Transilvania.

În 1878 se căsătoreşte cu Jozefina Stadler, născută într-o familie din lumea bună a Clujului. Va uita de fabrica din Năsăud, iar soţia va prelua frâiele fabricii cu piane de la Cluj pentru că el va fi nevoit să se întoarcă la Viena, la afacerea-mamă. Jozefina va avea grijă ca lumea să fie la curent cu toate noutăţile privind comerţul cu piane prin reclamele din presă şi va construi un nou sediu care să facă faţă comenzilor cu nemiluita. Fabrica va funcţiona după sloganul „noblesse oblige“ (în traducere, „nobleţea obligă“) şi se va impune drept cea mai bună în fabricarea de instrumente muzicale din zonă.

image

Reclamă din ziar la fabrica lui Franz Triska  FOTO: Ziarul Magyar Polgár  

Furnizor de schiuri al Armatei Române

Aceeaşi direcţie o va păstra afacerea cu piane a familiei lui Triska în Primul Război Mondial şi în perioada interbelică. Mai târziu, povesteşte Attila, fiica lui Triska va cumpăra utilaje şi va schimba total profilul businessului: de la piane a trecut la gramofoane, rechizite, articole sportive, trabucuri. Asta ca să scape fabrica de ghearele falimentului în care o băgase marea criză din 1929-1933. Însă urmaşii lui Triska nu se abat definitiv de la îndeletnicirea de la început a fabricii şi păstrează un mic atelier doar pentru piane.  Nepotul cel mic al vienezului, Ervin Baatz, un inginer electronist cu un dezvoltat simţ al afacerilor, face prima rebrand-uire a întreprinderii, care din acel moment se va numi „Baering – Fabrica de Articole de Sport“. Aşa a început să producă şi să comercializeze rachete de tenis, tălpi şi beţe pentru schi, instrumente pentru hochei. Gestul său a fost un succes pentru că produsele aveau cerere şi în străinătate, nu doar în Ardeal. În 1938 şi 1939, fabrica a fost furnizorul de schiuri, tălpici şi suporturi de mitralieră al Armatei Române.

Topoare şi lăzi de armament pentru Hitler

Tot în perioada interbelică, nepotul lui Triska s-a asociat cu doi români: un fabricant de parchete şi altul de brânzeturi, dar planurile i-au fost năruite de război. La sfârşitul lui aprilie 1941, numele fabricii devine „Ervin Baats – ERBA“.

Sub acest nume a început aventura producerii de comenzi pentru armata hitleristă: topoare, cozi de lopeţi, lăzi de armament, mese şi scaune de tablă, găleţi.

Au făcut bani frumoşi, însă lucrurile s-au schimbat după Dictatul de la Viena, când Ervin a fost încorporat în armată şi nevoit să lase fabrica pe mâna unor oameni de încredere care să nu permită ca întreprinderea să fie demontată bucată cu bucată şi dusă în Germania. Oamenii au făcut ce au putut, au ascuns utilajele în pământ. Dar avioanele nemţeşti au bombardat clădirea fabricii în vara lui ’44.

Garnitura „Sambo“, celebră în ţările scandinave

Odată cu venirea comuniştilor, ERBA devenea întreprindere de stat şi îşi schimba numele în „Libertatea“. Istoricul Varga Attila ne povesteşte că la vechea fabrică a industriaşului Triska se făceau jucării, articole sportive, rechizite şcolare, tejghele de tâmplărie, parchete, furnir. Primii directori ai fabricii nu s-au remarcat prin abilităţi manageriale, dimpotrivă. În rapoartele despre activitatea acestora, păstrate în Fondul Comitetului PMR Cluj, se spunea că aceştia erau superficiali şi încrezuţi din pricina slabei pregătiri, iar munca lor lăsa de dorit. Întreprinderea avea în subordine patru secţii de producţie: două în Cluj, una în Bucea (unde azi se fac scaune curbate exportate în Japonia), iar ultima, în Huedin.

image

Cum arăta fabrica Libertatea în comunism FOTO: Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Cluj 

Apoi a venit naţionalizarea, iar fabrica avea nevoie de un nou spaţiu. În 1951 s-a luat decizia construirii unei noi clădiri, cea de azi de pe strada Gării, unde e Liberty Technology Park. În 1954, construcţia şi mutarea se finalizează, iar producţia merge la export în proporţie de 94,6%. Cele mai cunoscute tipuri de mobilier exportat erau: „Garnitura de Cluj“ – dulap cu trei uşi, pat pentru două persoane, toaletă cu oglindă, „Sufrageria – E-040“ – bufet, vitrină, masă extensibilă, măsuţă de radio, canapea extensibilă, masă, fotoliu, „Garnitura Bonanza“ – bibliotecă, comodă, mese fixe şi extensibile, canapea de colţ, pat pentru o persoană.

Aşa se face că, în anii ’50, mobila făcută în Cluj-Napoca ajungea până-n ţările scandinave, „prin celebra sa garnitură «Sambo», graţie căreia brandul «Libertatea» a devenit celebru pe pieţele ţărilor scandinave“, cum scrie Attila în carte. Putea fi văzută şi la diverse târguri internaţionale din Vest, la Londra, Köln, Bruxelles, Frankfurt, Madrid, dar şi la Moscova, Tripoli (Libia) şi Damasc. Această reuşită se datorează şi noilor maşini folosite în producerea mobilei. 

image

Muncitori şi mobilă la Libertatea. Comunism FOTO: Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Cluj 

Cum a luat naştere „micul Harvard“

După Revoluţie, fabrica „Libertatea“ a supravieţuit cu greu, iar în 1994 a devenit proprietatea omului de afaceri clujean Sorin Dan. Până-n 2010, producea mobilă, dar departe de ritmul ameţitor din anii ’70, anii de apogeu ai fabricii. Apoi, în 2010, s-a închis. Asta după 140 de ani de continuă producţie. Ultimii muncitori au fost disponibilizaţi. Totuşi, şansa a făcut ca, spre deosebire de alte fabrici ajunse în paragină în democraţie, „Libertatea“ să nu rămână închisă mult timp.

Un concept diferit: trei hectare de spaţii comune

Fostul premier al Republicii Moldova, Ion Sturdza (foto mai jos, credi foto: fribourgcapital.com), se decide să investească în acest spaţiu de pe strada Gării prin Fondul Fribourg Capital. Din vara lui 2012, au început lucrările propriu-zise de reconversie, care au durat aproximativ trei ani. Clădirile întunecoase, cu pereţi scorojiţi, geamuri sparte sau lipsă au primit o haină nouă, modernă, cu iz occidental şi eficienţă energetică de clasă A.

„Primul lucru pe care l-am sesizat aici, venind în Cluj, a fost că clădirile – cel puţin din partea din faţă – au un farmec aparte. Exact în perioada aceea, în care am descoperit oportunitatea de a intra în posesia vechii fabrici, am primit un album de arhitectură interbelică de la un prieten de-ai mei“, povestea Sturdza la evenimentul de lansare a cărţii despre parcul tehnologic. A făcut un studiu de fezabilitate care să-i spună în ce măsură poate fi reanimată fabrica de mobilă, iar apoi şi-a invitat un amic din Italia, mare producător de mobilă, să vadă cum arată fabrica şi să-i asculte părerea. Sturdza povesteşte că l-a plimbat chiar prin hala unde a avut loc lansarea cărţii, sala care acum le aparţine celor de la Impact Hub.

image
„Erau nişte utilaje, unele cumpărate chiar de puţin timp, cu bani de la Guvern. Vă daţi seama ce fel de utilaje! Şi după 40 de minute de plimbări prin hală, italianul îmi spune: «O să te ajut!».“ Şi aşa a început investiţia.

Conceptul este, însă, total diferit faţă de cel de acum 146 de ani, adaptat vremurilor pe care le trăim. „Actualul concept s-a născut din mersul pe jos în Silicon Valley, unde am mers împreună cu Nina şi alţi colegi de-ai noştri şi am văzut cum arată un ecosistem tehnologic, care înseamnă foarte mult spaţiu comun. Sunt trei hectare de spaţii comune, din patru câte sunt de toate. Arhitecţii locali ne-au desenat câteva turnuri cu 16-18 etaje, dar ambiţia şi nebunia noastră a fost să facem un ecosistem pentru o economie de cercetare, dezvoltare, din economia digitală. Iar într-un astfel de ecosistem, e foarte important să existe cât mai multe spaţii comune – cum spunea Steve Jobs – pentru ca oamenii să se întâlnească şi din aceste întâlniri să se nască idei“, a explicat milionarul moldovean.

image

Lansarea cărţii despre primul parc tehnologic din România FOTO: Florina Pop

Ce este un parc tehnologic

Istoricul clujean Varga Attila (foto mai jos, credit foto: arhivă personală)  se declară fascinat de povestea fabricii prin felul în care se împacă moştenirea trecutului cu inovaţia viitorului. Colegii săi de la filiala clujeană a Academiei Române compară acest spaţiu cu „micul Harvard“. Attila ne-a explicat de ce:

„Universitatea Harvard este, azi, una din cele mai importante şi mai mari universităţi ale lumii. Şi acela este un spaţiu revoluţionar în care se pune mare accent pe inovaţie, progres, performanţă, aplicabilitate şi excelenţă atât în predare, cât şi în cercetare. Liberty Technology Park Cluj a fost gândit şi construit pe aceiaşi piloni. În inima Transilvaniei, la «micul Harvard», vii să faci proiecte de anvergură, care nu rămân doar la faza teoretică, tocmai pentru că, la finalizarea lor, ele îşi găsesc tot timpul o largă aplicabilitate în sfera ştiinţei şi a comunităţii deopotrivă“.

Attila ne-a mărturisit că a petrecut luni bune în arhiva Liberty pentru documentare şi discutând cu cei care au pus în practică proiectul. „Am realizat că acest spaţiu revoluţionar este, de fapt, o mare comunitate în care oricine este binevenit, mai ales dacă are idei originale de împărtăşit. Liberty este deja o veritabilă comunitate care reuneşte oameni diverşi, de profesii variate, de vârste diferite, care se întâlnesc în acest loc tocmai pentru că aici, interdisciplinaritatea este la ea acasă“, consideră istoricul.

Parcul tehnologic a păstrat moştenirea lui Triska – producerea de obiecte din lemn – prin asocierea făcută cu brandul local Salice. Făbricuţa se află în comuna Baciu, la câţiva kilometri de Cluj-Napoca. Acolo au ajuns echipamentele de la „Libertatea“, împreună cu cele mai frumoase modele după care se făceau piese de mobilier.

„Găsind pe cineva care ştie să facă mobilă şi are o piaţă s-a făcut o asociere cu un brand local, Salice, pentru că aveau deja o cotă pe mobilier la comandă“, explică Nina Moldovan, CEO Liberty.

Cine produce în primul parc tehnologic din ţară

Numeroase firme din IT au spaţii închirate în primul parc tehnologic din România: Siemens, Halcyon Mobile, Spherik Accelerator, Recall Information Services, KPMG, Makronetz, Ecuson Studio, Regal Beloit Romania, Liberty Fitness, Luminos Software, Voquz, Impact Hub, SmartUp, Altran Romania şi Arvato Bertelsmann, GTS Telekom. Acolo activează şi start-up-uri precum Planable, SuppOffice, Primul Medic.

Totul a început cu un pian FOTO Florina Pop

image

Mai puteţi citi:

FOTO VIDEO Parc tehnologic, 100% românesc, inaugurat de doi foşti premieri. Sturdza: „Vom avea la Cluj un orăşel tehnologic care va schimba lumea“

La Cluj s-a inaugurat, joi, 5 decembrie 2013, Parcul tehnologic Liberty, realizat de ex-premierul Republicii Moldova, Ion Sturza, prin transformarea unei vechi fabrici de mobilă cu o investiţie de 25 de milioane de euro. S-au dat în folosinţă primele 2 din cele 8 clădiri din plan.

GALERIE FOTO Gumuţeasca, „limba de sticlă“ din satul lui Boc. Ultimii geamgii din Mărgău care mai vorbesc gumuţeasca

Geamgiii din zona comunei clujene Mărgău, comuna natală a fostului premier Emil Boc, au colindat ţara-n lung şi-n lat ca să-şi câştige existenţa. Ca să se poată înţelege între ei fără ca alţii să priceapă ce vorbesc, aceştia au inventat un limbaj cu totul aparte care azi este singurul argou profesional rural din România: gumuţeasca.

FOTO Scaunele dintr-un sat clujean ajung pe toate continentele

Pe drumul care leagă Clujul de Oradea, în satul Bucea, dincolo de calea ferată, se văd mai multe clădiri în paragină şi o uşă albastră cu un paznic care nu le permite curioşilor să-şi bage nasul. Acolo este fabrica de scaune curbate care a fost odinioară mândria acestui sat. Are 133 de ani şi a rezistat cu încăpăţânare tuturor regimurilor care s-au perindat prin România secolului al XX-lea. Şi, spre uimirea multora, încă exportă pentru ţări de la capătul lumii: Japonia, Australia, Africa de Sud, Italia, Franţa, Germania, Portugalia, Marea Britanie şi SUA.

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite