INTERVIU Theo Trandafirescu, medic român din New York: „Meciul de box dintre populaţie şi virus continuă. Nimeni nu e KO“

Doctorul Theo Trandafirescu s-a aflat în prima linie a luptei cu Covid-19 în cel mai afectat oraş american

Reputatul medic român Theo Trandafirescu vorbeşte despre lupta cu pandemia de COVID-19 din postura specialistului aflat pe baricade în New York, cel mai afectat oraş american.

Dr. Theo Trandafirescu este profesor universitar la Facultatea de Medicină a Universităţii Mount Sinai din New York şi doctor la Queens Hospital Center, având triplă specializare – Medicină Internă, Pneumologie şi Terapie Intensivă.

Cu o experienţă de 25 de ani peste Ocean, dr. Trandafirescu a vorbit într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“ despre consecinţele grave ale infectării cu SARS-CoV-2 asupra organismului, despre progresele făcute în tratarea bolii şi în domolirea răspândirii virusului, dar şi despre cursa contracronometru de a produce un vaccin şi despre cât de important este ca oamenii să aibă încredere în el şi să accepte imunizarea.

Medicul a comentat şi informaţiile contradictorii lansate de unii experţi din domeniu şi a oferit o serie de sfaturi pentru a ne apăra de virus.

„Weekend Adevărul“: Domnule Trandafirescu, vă desfăşuraţi activitatea la New York, una dintre metropolele cel mai afectate de virusul SARS-CoV-2. Care este situaţia acum şi care sunt perspectivele?

Dr. Theo Trandafirescu: La New York avem, momentan, un volum mai mic de infectări şi de spitalizări, cu o rată a mortalităţii mai scăzută comparativ cu lunile anterioare. Dar suferinţa oamenilor şi a societăţii nu se măsoară numai în cifre. Avem consecinţe medicale, psihologice şi sociale la cei care au supravieţuit bolii. Ne aflăm în faţa unor noi provocări, pentru că trebuie să facem absolut tot ce este posibil pentru a-i ajuta pe aceşti oameni.

- În România, numărul infectărilor este pe o pantă ascendentă. În acelaşi timp, însă, există specialişti care spun că e normal ca numărul cazurilor să crească fiindcă acum se fac mai multe teste. Este corect să ne raportăm în acest fel la situaţie? 

Nu trebuie să ne uităm la un număr sau la un raport, ci la evoluţia în timp a acestor numere şi să aplicăm datele statistice şi de localizare pentru limitarea focarelor de infecţie şi a răspândirii virale. Meciul de box dintre populaţie şi virus continuă şi nimeni nu este KO. Încă se dau şi se primesc lovituri, nu avem un învingător. Haideţi să câştigam acest meci important şi să ne pregătim pentru meciurile viitoare!

Trandafirescu predă la Facultatea de Medicină a Universităţii Mount Sinai Sursa arhiva personală

- La ce vă referiţi când spuneţi „meciurile viitoare“?

La faptul că, în prezent, există peste 1.000 de vectori patogeni în lume, iar aceştia pot declanşa oricând infecţiozitate.

- Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, Raed Arafat, declara recent că până pe 1 septembrie nu mai puţin de un milion de români vor fi infectaţi. Aţi vedea posibilă traspunerea în realitate a unui astfel de scenariu?

Îmbolnăvirea populaţiei depinde de mai mulţi factori, printre care transmiterea şi virulenţa virală, imunitatea individuală, activitatea şi responsabilitatea socială. În funcţie de aceste variabile vom avea mai multe sau mai puţine infecţii. Unii factori de risc pot fi controlaţi sau diminuaţi, dar alţii nu. Cu certitudine, însă, respectarea normelor sociale şi medicale va scădea numărul de îmbolnăviri.

Ce organe atacă SARS-CoV-2

- Din experienţa dumneavoastră, cum acţionează SARS-CoV-2 şi care sunt cele mai expuse organe în faţa atacurilor sale?

Virusul pătrunde în organism la nivelul tractului respirator, ajunge la celulele pulmonare, apoi pe receptorii ECA2 (n.r. – enzima de conversie a angiotensinei 2, care are efecte directe asupra funcţiei cardiace 

şi este predominantă în celulele endoteliale vasculare ale inimii şi rinichilor). Dar este posibil să ajungă la orice alt organ intern care are receptori ECA2. Poate produce tromboze la orice vas de sânge arterial sau venos. De asemenea, proteina serică transmembranară 2  facilitează intrarea la nivel celular prin proteina S. 

SARS-CoV-2 poate invada sistemul nervos direct prin placa cribriformă (n.r. – o extensie poroasă care separă cavitatea nazală) sau prin vasele de sânge, producând epilepsii, encefalite şi alte afecţiuni neurologice. Poate invada ochii – conjunctivite; nasul – anosmia; plămânii – pneumonii, embolii, sindrom de detresă respiratorie acută; inima – şoc cardiogenic, aritmie, infarct; şi ficatul. Nu în ultimul rând, poate invada rinichii, pielea – 

urticarie, peteşii – şi sistemul hematopoietic – limfopenie, trombocitopenie, tromboze.

Doctorul Theo Trandafirescu alături de medicii militari americani care şi-au adus contribuţia la lupta pentru stoparea epidemiei în New York

- Care sunt cele mai grave urmări ale COVID-19?

Avem pacienţi cu insuficienţă respiratorie dependenţi de ventilatoare, pacienţi cu insuficienţă renală dependenţi de dializă, dar şi pacienţi cu alte afecţiuni vasculare şi neurologice. Sunt cazuri de pacienţi cu fibroze pulmonare care necesită transplant şi anticoagulante. Ca să nu mai vorbim de traumele psihice şi emoţionale, precum şi de disfuncţiile cognitive serioase, care necesită tratamente medicale specializate şi reabilitare fizică şi psihică. Şi aceşti pacienţi sunt ai noştri şi este datoria noastră să le asigurăm un tratament multidisciplinar adecvat. În opinia mea, e important să tragem un semnal de alarmă, pentru ca oamenii să afle cât de important e să se ferească de această boală. Cred că este mai uşor şi mai inteligent să prevenim bolile decât să avem de-a face cu consecinţele lor. Iar cei care sunt tineri şi puternici ar trebui să se gândească şi la părinţi, bunici, rude, vecini, la cei mai vulnerabili din jurul lor. Nu este vorba numai de cifre şi comparaţii, ci şi despre calitatea vieţii trăite de fiecare dintre noi. 

„Tratamentele au redus semnificativ severitatea bolii“

- Celebrul doctor italian Alberto Zangrillo a declarat că noul coronavirus a suferit unele mutaţii şi nu mai este atât de agresiv, motiv pentru care şi cazurile grave ar fi mai rare. Dumneavoastră cum vedeţi lucrurile?

Încă tratăm şi vom mai trata această infecţie, iar efectele virusului pot fi şi tardive. Timpul şi răspunsul la tratamente ne vor spune dacă domnul Zangrillo a avut sau nu dreptate. Totuşi, se pare că mutaţiile virologice recente sunt mai contagioase, dar mai puţin virulente. Momentan, mortalitatea cred că este sub 9%. Însă mortalitatea mai scăzută poate fi explicată de vârsta mai mică a celor infectaţi, de testarea globală, de posibilitatea unor efecte tardive ale infecţiei şi de creşterea calităţii şi eficienţei serviciilor medicale. Manifestările clinice şi morbiditatea depind de procesul de invazie a organelor interne şi a vaselor sangvine. Un lucru e cert: tratamentele aplicate în ultimele luni au scăzut rata mortalităţii şi au redus semnificativ severitatea bolii. 

- Ce progrese s-au înregistrat în ceea ce priveşte tratarea acestei boli şi care sunt cele mai eficiente scheme de tratament? 

În ultimele cinci luni am avut o explozie de informaţie medicală cu caracter  ştiinţific, pseudoştiinţific şi anecdotic. S-au experimentat şi promovat medicamente mai vechi şi mai noi cu rezultate mai bune sau mai puţin bune. În stadiul în care mai multe organe interne sunt afectate, principiile de tratament multidiciplinar se bazează pe suprimarea virusului şi a replicării virale, pe creşterea imunităţii organismului şi pe tratarea furtunii inflamatorii dată de citokine (n.r. – o moleculă pe care organismul o poate elibera pentru a activa inflamaţia, în încercarea de a inhiba şi elimina un virus) şi de coagulopatia asociată.

Momentan, steroizii, anticoagulantele, Remdesivirul, plasma, anticorpii neutralizanţi, medicamentele Anti-IL-6 – nu neapărat în această ordine – pot face diferenţa în tratarea bolii. Tratamentul cu oxigen este cel mai important şi se poate distribui pe cale noninvazivă sau invazivă, prin ventilatoare. Ventilatoarele salvează vieţi şi sunt parte importantă în tratamentul insuficienţei respiratorii. 

- Există, însă, vreun tratament care să funcţioneze 100%? 

Intuiţia clinică, bazată pe educaţie şi pe experienţa medicală, îmi spune că probabil niciunul dintre aceste tratamente nu este 100% eficient pentru infecţiile critice şi severe. Dar aceste tratamente pot fi mai eficiente în stadiile incipiente şi pot reduce simptomatologia şi durata bolii. Alt principiu de terapie pentru orice infecţie, virală sau bacteriană, este creşterea imunităţii organismului. Cred că, în afară de medicamente, un rol important îl are stilul de viaţă sănătos, bazat pe o alimentaţie bogată în fructe, vegetale şi vitamine, pe sport, pe reducerea stresului şi pe odihnă.

Confuzia creată de OMS are o explicaţie

- Molnar Geza, unul dintre cei mai importanţi epidemiologi români, a spus că, în realitate, COVID-19 ar fi doar o viroză, una grea, dar în niciun caz atât de gravă precum ni se prezintă. Cum comentaţi?

Încă nu avem datele complete despre etiologia, patofiziologia, manifestările clinice variate şi varaiabile, evoluţia şi răspunsul pacienţilor la tratamentul pentru această boală complexă. Este o infecţie virală cu manifestări multiple şi surprinzătore, pe care o studiem de aproape cinci luni. Virulenţa şi patogenitatea sunt încă în desfăşurare. 

- Şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a transmis numeroase informaţii contradictorii despre COVID-19. Cum explicaţi că o organizaţie respectabilă a putut crea atât de multă confuzie? 

La început a existat o lipsă de transparenţă la nivel internaţional în ceea ce priveşte procesul viral. Societăţile şi organizaţiile internaţionale, dar şi persoanele publice şi medicii  au transmis mesaje mixte despre infecţiozitatea şi virulenţa virusului, iar acestea au contribuit la apariţia neîncrederii şi la confuzia populaţiei. Dar greşelile de abordare terapeutică de la începuturile bolii nu au fost maliţioase şi nu au fost făcute cu intenţie. Doar atât s-a ştiut la momentul res-pectiv şi s-a abordat boala având cunoştinţele medicale de la acel moment. Dacă ne uităm în trecut vedem că se administra heroină pentru tuse şi se făcea lobotomie pentru afecţiunile mintale – toate astea pentru că atât se ştia la acel moment. Ştiinţa este dinamică, iar acum procesul de învăţare este mai accelerat şi mai eficient. Acum ştim mai multe despre această boală şi despre tratarea ei decât ştiam cu cinci luni în urmă, şi a fost un efort colectiv de implicare ştiinţifică şi socială. Acum avem cunoştinţe şi tratamente mai bune. 

Medicii militari americani au ajutat la stoparea epidemiei în New York Sursa arhiva personală

- Sunt încă foarte mulţi oameni care refuză să poarte mască şi să respecte distanţarea socială. 

Cred că prea multă lume a dezvoltat alergie anafilactică la mască, cu intenţie sau fără, în principal din cauza expunerii la politica anumitor ideologii şi gândiri. Dar să nu uităm că educaţia este sufletul societăţii şi că, deşi este scumpă, în realitate e mai ieftină decât ignoranţa. Trioul mască-distanţare-sanitarizare este eficient, indicat şi simplu de aplicat. Virusul are ca poartă de intrare în organism ochii, nasul şi gura, aşa că orice protecţie la acest nivel este recomandată.

„Chiar şi un vaccin mai puţin eficient poate fi salvator“

- Au existat multe opinii contradictorii din partea specialişilor, însă asupra unui lucru se pare că au căzut de acord: pandemia va fi stopată doar de apariţia unui vaccin. Cât credeţi că va mai dura până îl vom avea?

Momentan, dispunând de cooperarea sectorului public şi privat şi de infuzia paralelă de capital, sperăm să avem un vaccin sigur într-un interval de patru luni-un an. În mod normal, producţia unui vaccin durează în jur de zece ani. Competiţia paralelă pentru un vaccin este în plin proces şi este sponsorizată la nivel guvernamental şi privat. De exemplu, administraţia americană a lansat Operation Warp Speed (OWS), un parteneriat între Ministerul Sănătăţii, Ministerul Apărării, organizaţii şi agenţii private medicale care ar trebui să producă 300 de milioane de vaccinuri până în ianuarie 2021. Această cursă contracronometru poate decide şi următorul preşedinte al Statelor Unite.

- Au existat voci care au afirmat că şi un vaccin mai puţin eficient ar putea să ajute. Este adevărat?

Eficienţa vaccinului este variabilă în funcţie de virus şi de mutaţii. De exemplu, vaccinul antigripal a fost eficient în proporţie de 50% împotriva virusurilor gripale B şi într-o proporţie de 37% împotriva gripei A. La vaccinul MMR (rujeolă-oreion-rubeolă) raportul eficienţei este de 93%-97%. Însă, în mod cert, vaccinul rămâne cel mai bun mod de a preveni infecţiile virale şi complicaţiile sale. Chiar şi un vaccin mai puţin eficient poate fi salvator. Este posibil ca un vaccin eficient în proporţie de 50% să nu ne ferească de boală, însă administrându-l vom face o formă mult mai uşoară, iar rata mortalităţii se va reduce enorm. În plus, încrederea populaţiei în vaccin este esenţială. Momentan, 50% dintre americani spun că se vor vaccina, dar aproape 20% spun că vor refuza. Chiar dacă vaccinul are o eficienţă de doar 50% şi se administrează la 50% din populaţie, tot va face o diferenţă imensă.

Creşterea capacităţii de testare, obligatorie

- Ce părere aveţi de vaccinul anunţat de Vladimir Putin? 

Până acum n-au apărut suficiente date în ceea ce priveşte siguranţa şi eficacitatea acestui vaccin, aşa că nu mă pot pronunţa.

- Profesorul Isaac Ben-Israel, unul dintre experţii de top din Israel în domeniul securităţii spaţiale, cibernetice şi tehnologice, susţine că pandemia de COVID-19 se stinge în 70 de zile, indiferent de cum am aborda-o, şi că, la finalul crizei, pierderile economice cauzate de carantină vor fi mai mari decât cele umane. Sunteţi de acord?

Principiul de stingere a epidemiei în zece săptămâni se bazează pe abordarea: „Striveşte curba epidemiologică şi nu o aplana“. Cu suficiente informaţii despre acest virus – cât de repede se mişcă, unde este cel mai ameninţător şi care sunt vulnerabilităţile virale – putem redeschide economia fără a pune în pericol viaţa oamenilor. Este indicat un comandament unificat, care să aibă întreaga putere pentru mobilizarea resurselor civile şi militare necesare. Relocarea şi distribuirea resurselor umane şi materiale este imperativă. De asemenea, e obligatorie creşterea capacităţii de testare. Deciziile medicale administrative se bazează pe o evaluare medicală solidă şi pe testare. Este necesară asigurarea echipamentului de protecţie pentru spitale şi medici: lucrătorii din domeniul sănătăţii, din primele linii, îl merită din plin. 

Citeşte şi

Adrian Lobonţiu, chirurgul român care a scris pagini de istorie în istoria medicinei la nivel mondial. „Am colaborat cu specialişti NASA pentru robotul Da Vinci“

Medic român la spitalul COVID-19 din Detroit: „Am întâlnit accidente vasculare cerebrale chiar la unii pacienţi tineri“