Oana Popescu Zamfir, analist politic: „Problemele din Washington şi Bruxelles sunt prilejul ideal pentru populişti“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Străzile din SUA au devenit teatre de confruntări între protestari şi forţele de ordine. FOTO EPA-EFE
Străzile din SUA au devenit teatre de confruntări între protestari şi forţele de ordine. FOTO EPA-EFE

Analistul politic Oana Popescu Zamfir atrage atenţia că situaţia explozivă din SUA şi problemele cauzate de lipsa unui consens deplin între ţările Uniunii Europene ar putea influenţa negativ România.

Protestele violente din SUA, criza economică şi tensiunile între ţările Uniunii Europene reprezintă veşti proaste pentru România, fără a fi însă dramatice. Situaţia internaţională actuală poate avea repercusiuni şi asupra ţării noastre, asigurându-le muniţie politică populiştilor şi oportuniştilor, care ar putea defila cu discursul antioccidental. „Există riscul ca agenda noastră internă, modul nostru de a ne comporta intern să semene din ce în ce mai mult cu cel al Rusiei. Nu e nevoie să fim aliaţi pe hârtie“, spune Oana Popescu Zamfir, într-un interviu acordat cotidianului „Adevărul“. 

Analist politic şi expert în politică internaţională, Oana Popescu Zamfir are studii şi specializări la două dintre cele mai presigioase universităţi americane, Yale şi Harvard. A fost director de Programe al Institutului Aspen România şi senior editor al ediţiei române a Foreign Policy, iar la începutul carierei a fost jurnalist de politică externă şi europeană şi a lucrat din Afganistan, Kosovo sau Orientul Mijlociu până în SUA şi Bruxelles, unde a acoperit aderarea României la NATO, respectiv la UE. În prezent, Oana Popescu Zamfir este director şi fondator al unui think-tank de politică externă şi analiză strategică, dar şi consultant în proiecte internaţionale, lector, cercetător şi autor în domeniu.

Adevărul: În ce măsură ar putea fi influenţată România de ceea ce se petrece în acest moment la Washington şi Bruxelles?

Oana Popescu Zamfir: Pentru noi e problematic, pentru că dacă ne uităm pe hartă, România este şi geografic, şi a fost şi de-a lungul istoriei ei, o ţară mai degrabă periferică în raport cu Europa Occidentală, cu modelul occidental. Noi suntem pe falie, suntem undeva între est şi vest, iar faptul că s-a făcut o opţiune pro-occidentală fermă înainte ca noi să intrăm în UE şi în NATO spune multe despre noi. Şi tocmai asta este important de reţinut, opţiunea noastră a fost pro-euro-atlantică, nu doar pro-Europa sau doar pro-SUA.
 

Opţiunea noastră a fost de mutare definitivă a României în spaţiul de valori occidental. Noi, în momentul când am făcut această opţiune, am făcut-o prin raportare la trăsăturile fundamentale ale acestui model. Ori, aşa cum spuneam, cei la care ne uităm noi încercând să-i imităm avem nevoie să rămână acolo, să putem să ne uităm şi mâine şi poimâine la ei şi să-i imităm în continuare, pentru că transformarea noastră într-o societate pur occidentală este un proces de decenii, nu e nici măcar de ani de zile. Modelul în sine a început să se blureze, a început să ne confuzeze pentru că este din ce în ce mai puţin în concordanţă cu coordonatele lui teoretice sau ideale.
 

Pentru noi reprezintă o problemă asta pentru că avem o mulţime de populişti, o mulţime de oportunişti în politică şi în societate, care se vor grăbi să folosească orice prilej oferit atât de Europa cât şi de America pentru a ne spune: «Iată cum Europa şi America eşuează, iată cum nu îşi ţin promisiunile, iată cum nu se comportă în concordanţă cu propriile principii. De ce să ascultăm ce ni se spune de la Berlin, Paris, Londra şi Washington? Ei să-şi pună ordine la ei acasă şi după aia să ne mai spună nouă ce să facem». Acest narativ este prezent deja de ani de zile în societatea românească. Sunt grupuri de interese clar decelabile deja, care au tot interesul să accentueze acest discurs. 

În acest context, ar fi posibil ca România să se apropie de Rusia, aşa cum a făcut, de exemplu, Ungaria?

Nu înseamă că se caută în mod simplist o trecere din barca pro-europeană şi pro-americană în barca Rusiei. Este cu siguranţă un drum lung până ca România să dea mâna cu Rusia.

Oana Popescu Zamfir FOTO Facebook

Oana Popescu Zamfir atrage atenţia asupra existenţei unor riscuri pentru România. FOTO Facebook

Dar vedeţi posibil un astfel de scenariu pe termen mediu sau lung, undeva în 10-15 ani?

Riscul principal care există, şi care de fapt există imediat, nu peste 10-15 ani, este ca agenda noastră internă, modul nostru de a ne comporta intern, să semene din ce în ce mai mult cu cea a Rusiei. Nu este nevoie să fim aliaţi pe hârtie.

Şi care ar fi cel mai negru scenariu? Ar putea România să devină o a doua Ungarie?

Cred că riscul pentru România e să o luăm pe urmele Poloniei. Şi cred că asta am testat oarecum în anii guvernării Dragnea, Dragnea şi Dăncilă, zic eu. Nu cred că o vom lua foarte repede pe urmele Ungariei, cu un autoritarism realmente apropiat de o dictatură.
 

Cred că riscăm s-o luăm pe urmele Poloniei. Adică, în acelaşi timp în care ţara este din ce în ce mai integrată economic şi social cu Europa, pentru că depenenţele sunt foarte mari, suntem fundamental dependenţi de piaţa europeană şi de investiţiile occidentale, ne putem îndepărta de la modelul democratic occidental. Mentalul nostru colectiv, zestrea noastră culturală va fi de sorginte europeană, nu va fi de sorginte orientală. Dar, în acelaşi timp, am putea avea guvern care să fie din ce în ce mai autoritar, din ce în ce mai corupt. Riscăm să avem un guvern care îndepărtează ţara din ce în ce mai mult de principiile democraţiei occidentale. 

„Uniunea Europeană s-a mobilizat remarcabil“

Cercetările de piaţă arată totuşi că românii sunt printre cei mai pro-occidentali dintre est-europeni. Prezintă aceste realităţi garanţii că România va continua să fie o ţară pro-europeană?

Cred că am demonstrat că suntem mai rezilienţi decât ţările din Grupul de la Vişegrad în faţa unei ameninţări de genul ăsta. Poate tocmai din cauza spaimei noastre de Rusia şi dorinţei de ancorare în Occident sunt pro-occidentali. Dar cu cât modelul european şi american va fi mai slab, cu atât va fi mai dificil şi pentru oamenii politici responsabili, şi care vor dori să continue opţiunea strategică a occidentalizării României, să fie convingători în a pleda pentru necesitatea acestui proces.

Cum vi s-a părut reacţia Uniunii Europene în contextul pandemiei de coronavirus? 

Cred că e o greşeală să ne uităm doar la întârzierea cu care a răspuns Uniunea Europeană. Uniunea Europeană este un mecanism lent, nu unul de răspuns la criză. Uniunea Europeană e un mecanism care se uită la chestiuni structurale, negociem în 28, acum în 27 de membri.
 

Orice durează. Uniunea Europeană se ocupă de chestiuni structurale, întotdeauna pe termen mediu sau lung, nu e făcută să răspundă unor nevoi de moment. De aici întârzierea răspunsului. Dar după aceea, faptul că s-a mobilizat totuşi în decurs de câteva săptămâni, faptul că s-au deblocat planuri atât de importante pentru tot ce înseamnă planul de intervenţie în criză, iar apoi de recuperare economică, toate astea înseamnă mult.
 

Eu nu cred că lumea îşi dă seama cât de mult înseamnă pentru un mecanism care nu a fost conceput pentru aşa ceva. Mie mi se pare că s-a reacţionat incredibil de rapid, de ferm, de unitar până la urmă, pentru o instituţie care nu avea niciun pic de experienţă în acest sens. Mă aştept ca în următoarea perioadă să se ajungă la un acord în privinţa detaliilor unui plan de intervenţie economică, şi chiar dacă vor mai exista de-a lungul timpului probleme, eu cred că Uniunea Europeană are suficiente argumente pentru a se consolida şi pentru a rezista în timp. 

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite