Obicei neobişnuit de Anul Nou: furatul porţilor de la casele cu fete de măritat sau de la prietenii neatenţi

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Unul din obiceiurile insolite întâlnite în mai multe părţi din ţară în noaptea de Anul Nou este „furatul porţilor”.

Porţile erau ascunse destul de bine, încât nu le erau foarte la îndemână gazdelor să le găsească, arată etnograful Ioan Toşa, de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei.

În unele zone, precum în Maramureş, cete de flăcăi furau porţile caselor unde locuiau fete mândre, de măritat. Părinţii acestora începeau apoi căutarea porţilor şi încercau să îi ademenească pe feciori cu mâncare şi băutură, sau chiar cu bani, pentru a afla unde au fost ascunse. Gestul flăcăilor era un îndemn de a deschide porţile pentru peţitori. 

În zonele de câmpie din Beclean-Ciceu, din judeţul Bistriţa-Năsăud, în tradiţie flăcăii satului schimbau porţile familiilor despre care se ştia că ar putea deveni cuscri, fiind puşi în contact în prima dimineaţă din an, arată Menunţ Maximinian şi Vasile V. Filip, în cartea „Sărbătorile ciclului social şi calendaristic sau Munci şi zile în Ţinutul Bistriţei şi Năsăudului”, apărută la Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015. Ulterior această practică s-a pierdut, porţile fiind duse uneori la câteva case depărtare, sau chiar mai departe.

Chiar dacă avertizează că în prezent practica ar putea reprezenta un abuz, autorii amintiţi interpretează obiceiul furatului porţilor, în forma sa tradiţională, ca încadrat într-o credinţă arhaică, potrivit căreia până la anul nou „se traversează acum un timp haotic, în care vechile reguli şi delimitări spaţiale sunt abolite, spre a fi refăcute în dimineaţa primei zile din an”. „Astfel, este normal - cel puţin în acest orizont al mentalităţii arhaice - ca aceste simboluri esenţiale ale spaţiului ordonat să fie contestate, abolite, ca moment dialectic al unei noi şi mai viguroase aşezări”, arată cei doi autori.

Glume între prieteni

„Furatul porţilor” era întâlnit în prima jumătate a secoului XX şi în zone din judeţul Mureş, fiind însoţit şi de obiceiul împrăştierii paielor sau a tuleilor în ogradă. Bătrâni din sate din zona Luduşului vorbesc despre faptul că tradiţia era practicată între prieteni, singurul scop fiind de a le testa vigilienţa camarazilor şi de a-i lua în râs pe moment. Erau vizate şi porţile cu case unde erau fete de măritat, însă nu era nepărat regula de bază. Până la instaurarea regimului comunist şi la industrializare doar câţiva tineri părăseau satul pentru a merge la şcoli superioare în oraş, astfel că grupul de tineri din sat era mult mai unit şi legăturile mai strânse, ceea ce permitea un grad de familiaritate sporit, care nu isca supărări.

La date diferite

Deşi în cele mai multe părţi este pomenit în Ajun de Anul Nou sau în prima zi a noului an, există şi locuri unde obiceiul furatului porţilor are loc de Paşti – în sate cu comunităţi maghiare din zona de nord a judeţului Mureş, de Sfântul Andrei – în Bucovina sau de Bobotează – în Maramureş.

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite