Românul Cristian Bodnar, laureat al Premiului Nobel junior: „Studiez pentru plăcerea de a descoperi ceva nou“

Considerat un geniu în Marea Britanie, Cristian Bodnar crede că nu destinaţia este importantă, ci drumul pe care îl parcurgi, aşadar, pentru el, nu premiile sunt o satisfacţie – chiar dacă sunt unele dintre cele mai renumite –, ci munca de zi cu zi.

„Weekend Adevărul“: Cum erai ca elev? Genul care învăţa în permanenţă şi era de 10 la toate materiile sau te concentrai doar pe anumite domenii?

Cristian Bodnar: Îmi plăcea, la fel şi acum, să învăţ orice. Îmi plăcea în special să citesc cărţi despre lucrurile care nu se predau la şcoală şi să fac conexiuni. Nu mi-a plăcut niciodată modul foarte compartimentat şi izolat în care erau predate materiile. Citeam de la cărţi de literatură până la cărţi de fizică. Ştiinţele matematice m-au atras mai mult, dar nu m-am focusat exclusiv pe ele în perioada şcolii.

Mai târziu aveam să realizez că o mare parte din activitatea de cercetare asta presupune: să faci conexiuni care să te ajute să vezi lucrurile dintr-o perspectivă nouă. Aşa că nu e foarte surprinzător că am ajuns să fac asta mai târziu.

- Care a fost relaţia ta cu matematica? 

În clasele primare am obţinut nişte rezultate bune la olimpiada de matematică, dar în perioada gimnaziului m-am distanţat de ea, din păcate. Plăcerea de a face matematică mi-a redat-o profesorul Nicolae Sanda, în perioada liceului. Se vedea din modul în care o preda că iubea matematica şi mi-a transmis şi mie ceva din sentimentul acesta. Atunci am început să lucrez mai mult pe cont propriu şi să obţin rezultate. Din păcate, iubirea faţă de o materie, la vârsta respectivă, depinde foarte mult de persoana care o predă. Este frustrant că ceva atât de important e în mare parte la latitudinea şansei. Cunosc mulţi oameni care urăsc matematica, dar sunt sigur că ar fi fost nişte matematicieni excelenţi cu un profesor potrivit.  

Din Bistriţa la Cambridge

- Cum ai ajuns să studiezi în Marea Britanie?

A fost o decizie oarecum naturală să plec, ca şi când ar fi fost luată dintotdeauna. Nu îmi amintesc momentul când am luat-o exact sau dacă chiar a existat un astfel de moment. A fost însă cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată.

- Ţi-a fost greu să te adaptezi acolo sau a fost un proces natural şi facil?

Nu a fost foarte uşor în primul an. Nu am mai fost plecat atât de departe de casă înainte, aşa că, inevitabil, am simţit o diferenţă din toate punctele de vedere. M-am adaptat însă destul de repede şi beneficiile deciziei au venit cu timpul. Acum, Marea Britanie este a doua mea casă şi poate anul viitor, pe vremea asta, voi fi şi cetăţean britanic.

- Ai absolvit Informatica la Manchester, iar apoi ai continuat cu un master şi cu un doctorat la Cambridge. Unde te-ai simţit mai bine şi cu ce amintiri plăcute ai rămas din ambele?

Am amintiri frumoase din ambele locuri, fiecare specifice unui stadiu diferit din viaţă. Cred că amintirile din Manchester sunt ceva mai vii în memoria mea pentru că a fost o perioadă plină de schimbări şi de lucruri noi. Sunt anii în care am început să călătoresc şi să văd lumea despre care citisem atâtea din dormitorul meu, dintr-un orăşel mic din România. Din punct de vedere academic, categoric Cambridge. Nu doar pentru că este o universitate de top, dar şi activitatea mea s-a schimbat. Ca student la licenţă, am urât tot timpul examenele.

Făceam foarte bine la examene şi în fiecare an am terminat în primii cinci studenţi la Manchester, dar nu îmi plăcea să învăţ pentru ele. Examenele îţi pun nişte ziduri în ceea ce studiezi, iar constrângerile de timp te obligă de multe ori să alegi calea uşoară. La Cambridge am început în mod serios activitatea de cercetare cu masterul, şi mai apoi cu doctoratul. Cercetarea e total diferită. Nu studiezi ca să iei o notă bună la examen, ci pentru plăcerea de a descoperi ceva nou. Iar stilul de studiu este cu totul diferit. Întrebările pe care ţi le pui devin mai importante decât răspunsurile.  

- Ai mai avut colegi români la Manchester şi la Cambridge?

Da, sunt mulţi. Până şi în grupul meu de cercetare suntem trei-patru persoane din România – am şi scris lucrări de cercetare împreună cu unii dintre ei. Am foarte mulţi prieteni români cu care am fost coleg la Manchester şi cu care ţin legătura.

Giganţii online, pe urmele lui

- Companii uriaşe se înghesuie să obţină semnătura ta, dar tu ai ales recent Twitter. Ce vei face acolo?

Aşa este, voi începe un internship de cercetare la  Twitter la toamnă. Cred că este important să interacţionezi în timpul doctoratului cu problemele de cercetare cu care se confruntă companiile. Este o experienţă care poate să îţi ancoreze cercetarea şi mai mult în problemele reale şi concrete din anumite industrii. În ultimii doi ani, am făcut internshipuri de cercetare la Google X şi Google Brain, şi ambele m-au ajutat să îmi văd propria cercetare dintr-o altă perspectivă.  

Cristian Bodnar a fost invitat pe scenă şi la TEDx Bucureşti

- Şi după doctorat? Ai prefera să rămâi în cercetare sau te vezi mai degrabă la o companie?

Momentan nu am niciun plan concret după terminarea doctoratului. Sunt deschis la orice, de la a rămâne în cercetare – în mediul academic sau într-o companie – până la a începe un start-up cu un focus pe cercetare.

Integritatea academică în România, zero

- Eşti plecat de câţiva ani din ţară. Cât de des reuşeşti să mai vii pe aici şi cum vezi România de acolo?

În general, stau cam două luni pe an în România. Am rămas în contact cu prietenii de acasă şi ne vedem cu fiecare ocazie. Citesc ziarele online din România în fiecare zi, sunt la curent cu tot ce se întâmplă şi merg la vot de fiecare dată. Părinţii mei râd uneori de mine pentru că ştiu mai bine ce se întâmplă în România decât ştiu ei. Cum văd România? Cred că, încet-încet, lucrurile se schimbă în bine din multe aspecte. Însă, din păcate, progresul în zona problemelor structurale majore, cum ar fi regionalizarea, debirocratizarea administraţiei, subfinanţarea cercetării, integritatea academică, este aproape zero.

- Cei mai mulţi tineri care pleacă la studii în străinătate rămân acolo, dar unii dintre ei se întorc să ajute cu experienţa câştigată afară. Te-ai vedea întorcându-te definitiv acasă?

Nu este ceva ce exclud total, dar în momentul actual nu cred că în România aş putea să fac ceea ce îmi place, la nivelul la care îmi doresc. Din păcate, dacă vrei să faci cercetare la cel mai înalt nivel şi să publici la cele mai bune conferinţe, este mult mai dificil din ţară. 

„Premiile sunt datorate şi unei doze de noroc. Importantă e calitatea muncii“

- În 2018 câştigai marele premiu la categoria Computer Science din cadrul Undergraduate Awards. Cum te-ai simţit în momentul în care ai aflat că, practic, ai câştigat Premiul Nobel junior?

Am fost entuziasmat când l-am primit, apoi a urmat o perioadă în care premiul a primit foarte multă atenţie din partea universităţii şi a presei. A fost ceva nou pentru mine, însă, după scurt timp, trebuie să admit că abia am aşteptat să se termine toată agitaţia legată de premiu, ca să mă pot întoarce la ce îmi place să fac.

- Cum a fost ceremonia de decernare a premiului de la Dublin?

A fost frumos; îmi place Dublinul. Am cunoscut multă lume interesantă. Ceremonia a fost oarecum asemănătoare cu cinele formale de la colegiile din Cambridge: o clădire veche, tablouri uriaşe, tavan înalt, mese lungi, lumânări, cam asta mi-a rămas în minte. Îmi aduc aminte că am stat la masă lângă un profesor de literatură canadian şi am avut nişte discuţii interesante. Fiecare persoană pe care am întâlnit-o lucra în alt domeniu şi mi-a plăcut să învăţ despre activitatea fiecăruia.

- Ce aplicaţii are teza cu care ai câştigat premiul cel mare?

Este vorba despre un model matematic care generează imagini din descrieri textuale. Modelul este bazat pe reţele neuronale, un tip de model care e cvasi-inspirat din modul în care funcţionează creierul uman. În urmă cu câţiva ani, când lucram la teză, era doar perioada de început a acestei direcţii de cercetare. Foarte recent, companii precum OpenAI (n.r. – companie care investeşte în dezvoltarea inteligenţei artificiale) au creat modele mult mai complexe, cu rezultate foarte spectaculoase.

- Ai dedicat cuiva acest succes?

Da, fratelui meu, care este în clasa a X-a. Tocmai a participat la Olimpiada Naţională de Fizică în urmă cu câteva săptămâni, dar e interesat şi de informatică şi de matematică. E important să îşi urmeze propriul său

drum, indiferent dacă va fi în domeniul meu sau în altul.

Descoperirea, satisfacţia supremă

- Ai câştigat Premiul Nobel junior, care de multe ori anticipează câştigarea Premiului Nobel. Te gândeşti să-l câştigi cât mai curând?

Nu fac un scop din premii. Ştiu că, din exterior, toată lumea vede doar premiile. Dar în spatele premiilor e multă pasiune pentru ce fac zi de zi. Satisfacţia supremă pentru mine este să scriu o lucrare de cercetare bună, să descopăr ceva interesant sau să demonstrez un rezultat dificil. Cred că e ceva ce oamenii ar trebui să facă mai des: să-i aprecieze pe ceilalţi pentru munca pe care o fac zi de zi şi mai puţin pentru premiile ocazionale pe care le primesc sau nu. De multe ori, premiile sunt datorate şi unei mari doze de noroc. Importantă e calitatea muncii pe care o faci în fiecare zi.  

Cristian Bodnar (dreapta) la festivitatea de decernarea a Premiului Nobel JR. FOTO Arhivă personală

- Recent, alături de Fabrizio Frasca şi de Yu Guang Wang, ai avut un nou proiect de succes. În ce constă?

Este vorba de ultima mea lucrare de cercetare, care a fost rezultatul unei colaborări extinse. Am avut parte de o echipa fantastică formată din cercetători de la Twitter şi de la universităţi de pe trei continente. Lucrarea face parte dintr-o temă mai largă de cercetare pe care mă axez în timpul doctoratului. Problema este de a extrage informaţii din date care au o anumită structură relaţională.

Spre exemplu, moleculele au o astfel de structură pentru că atomii sunt conectaţi între ei prin legături. Având informaţii despre aceşti atomi şi despre legăturile dintre ei, suntem interesaţi de a prezice, spre exemplu, anumite proprietăţi ale moleculei. De fapt, ceea ce am descris este doar un exemplu a ceea ce în matematică se numeşte un graf, adică un obiect format din noduri conectate de muchii. Foarte multe alte lucruri pot fi modelate prin grafuri, nu doar moleculele, precum reţelele sociale sau reţelele de transport ale unui oraş. Însă, anumite lucruri nu pot fi exprimate prin grafuri, pentru că un graf descrie doar interacţiuni binare între noduri.

Multe aplicaţii implică interacţiuni între mai multe noduri. Spre exemplu, într-o reacţie chimică, trei reactanţi pot interacţiona concomitent. Ceea ce propunem în această lucrare este o categorie de modele care pot modela astfel de interacţiuni. Cred că va deschide foarte multe direcţii noi şi sunt curios să văd pentru ce aplicaţii va avea un impact. În câteva zile urmează să anunţăm o continuare a aceste lucrări, în care am obţinut rezultate

excelente în tipul de probleme chimico-moleculare descrise mai sus.

Trăim într-o lume aflată într-o continuă schimbare, iar descoperirile se succed ca niciodată. Care crezi că va fi următoarea mare descoperire care ar putea schimba viaţa omenirii?

Pe termen scurt şi mediu, zona în care activez, machine learning (n.r. – ramură a inteligenţei artificiale), va face o schimbare considerabilă. Deja este folosită într-o plajă largă de probleme – de la descoperirea de medicamente până la roboţi autonomi. Iar pe termen mediu şi lung, calculatoarele cuantice – o tehnologie care abia începe să găsească aplicaţii în industrie. Cred că va schimba foarte multe lucruri în zona ştiinţelor, dar şi a criptografiei sau a comunicaţiilor.      

Internship la Google şi Amazon

Cristian Bodnar

Născut în decembrie 1996, Bistriţa

După absolvirea Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu“ din Bistriţa, a fost admis la Universitatea din Manchester.

În 2019 a obţinut diploma de master la Universitatea Cambridge, la Advanced Computer Science. În prezent este doctorand în domeniul machine learning, la aceeaşi instituţie prestigioasă, unde îl are ca mentor pe cercetătorul Pietro Lio.

În timpul studenţiei a avut internshipuri la mai multe companii renumite, precum Google şi Amazon.

În 2018 a fost declarat Global Winner in Computer Science la Undergraduate Awards – cunoscut şi drept Junior Nobel Prize.

Locuieşte la Cambridge.

Vă mai recomandăm şi:

România „repatriază” un posibil laureat Nobel. Povestea lui Adrian Krainer, un renumit profesor cu origini române care a aplicat pentru cetăţenie

Reputat medic român din New York: „Tehnologia mRNA va învinge pandemia”