Scrisoarea dură a unui jurnalist sârb către directorul Facebook: „Democraţia mea nu e laboratorul tău de încercări“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Bolivia, Cambodgia, Guatemala, Serbia, Slovacia şi Sri Lanka sunt ţările în care Facebook experimentează eliminarea ştirilor din News Feed şi „alungarea” acestora într-o nouă secţiune. Experimentul este dur criticat de redactorul-şef al unui ziar independent de investigaţii din Serbia.

Stevan Dojcinovic, redactorul şef al KRIK, un ziar independent de investigaţii din Serbia a trimis o scrisoare în care critică dur efectele pe care le are experimentul realizat de Facebook asupra democraţiei din ţara sa.

„Principalele canale TV, ziarele de masă şi crima organizată nu va avea probleme să cumpere  anunţuri pe Facebook sau să găsească alte modalităţi de a-şi atinge audienţa. Organizaţii mici, alternative ca cea pe care o reprezint mine  vor avea de suferit”, susţine jurnalistul în scrisoarea care a fost preluată de The New York Times.

Vă prezentăm mai jos scrisoarea lui Stevan Dojcinovic către Mark Zuckerberg:

„Ţara mea, Serbia, a devenit fără să-şi dorească un laborator pentru experimentele Facebook privind comportamentul utilizatorilor - şi organizaţia non-profit, independentă de jurnalism de investigaţie el cărui redactor-şef sunt este unul dintre şobolanii de laborator.

Luna trecută, am observat că poveştile noastre au încetat să apară pe Facebook ca de obicei. Am fost uimit. Sursa noastră cea mai mare de trafic, reprezentând mai mult de jumătate din vizionările lunare ale paginii noastre, a fost compromisă.

Cu siguranţă, mi-am zis, a fost o problemă tehnică. Nu a fost.

Facebook a făcut o schimbare mică, dar devastatoare. Mesajele făcute de „pagini” - inclusiv cele ale unor organizaţii ca a mea - au fost eliminate din fluxul de News Feed obişnuit, pe care utilizatorii îl văd când se conectează la site-ul social media. Acestea au fost acum separate într-o secţiune separată numită „Explore” pe care utilizatorii trebuie să îl selecteze înainte de a putea vedea articolele noastre. (Nu e de mirare că acest lucru nu se aplică posturilor plătite.)

Nu s-a întâmplat doar în Serbia acest experiment. Alte ţări mici, care rareori apar în presa din Vest, precum Guatemala, Slovacia, Bolivia şi Cambodgia - au fost alese de Facebook pentru acest experiment.

Unele site-uri tehnologice au susţinut că această caracteristică ar putea fi în cele din urmă lansată şi pentru utilizatorii Facebook din restul lumii. Dar nimeni nu are cum să ştie ce va face compania social media. Şi nu avem nicio posibilitate să-o tragem la răspundere, în afară de ne exprima nemulţumirea în public. Poate de aceea a ales să experimenteze această nouă caracteristică în ţări mici, departe de preocupările majorităţii americanilor.

Dar pentru noi, schimbările de genul asta pot fi dezastruoase. Atragerea utilizatorilor spre un articol are la bază, mai presus de orice, simplificarea procesului de acces. Chiar şi un clic suplimentar poate face o diferenţa. Aceasta este o ameninţare existenţială, nu numai pentru organizaţia mea şi altele ca ea, dar şi pentru capacitatea cetăţenilor din toate ţările supuse experimentului Facebook de a descoperi adevărul despre societăţile lor şi despre liderii lor.

Serbia este un exemplu perfect privind importanţa contextului politic al experimentelor Facebook.

Serbia a scăpat de dictatura lui Slobodan Milosevic în 2000, dar nu s-a dezvoltat într-o democraţie pe deplin funcţională. Un partid, condus de preşedintele Aleksandar Vucic, controlează nu doar Parlamentul, ci şi întregul sistem politic. Ţara noastră nu are nici o tradiţie privind responsabilizarea clasei politice. Dl Vucic se prezintă acum ca progresiv şi pro-european, dar în calitate de ministru al informaţiilor în guvernul lui Milosevic, el a fost responsabil pentru cenzurarea ştirilor.

Astăzi, cenzura în Serbia are o formă mai uşoară. Instituţiile media loiale guvernului beneficiază de un tratament preferenţial şi de o finanţare mai bună din bugetele locale şi centrale. Cei care ies din rând se pot trezi neaşteptat cu vizite de la inspectorii fiscali.

Nu este un loc uşor să fii jurnalist independent. Începând cu anul 2015, organizaţia mea nonprofit de investigaţie, KRIK, a abordat povestiri pe care media mainstream nu le-a abordat. În schimb, am fost ameninţaţi şi spionaţi, iar scorneli despre viaţa noastră privată sau apărut prima pagină a tabloidelor naţionale.

Anul trecut, Krik a publicat o anchetă despre un tânăr chirurg, Zlatibor Loncar, care este acum ministru al sănătăţii, care a fost contractat de o banda pentru a-l ucide pe unul dintre duşmanii acestia, potrivit mărturiei în instanţă a unor martori protejaţi. Ai crede că povestea unui viitor ministru care administrează otravă unui pacient ar deveni viral, dar mass-media principale nu au scris despre acest subiect.

Vizitarea site-ului KRIK este singura modalitate prin care cetăţenii sârbi pot afla adevărul despre acea poveste şi multe altele similare. 

Şi până în ultima lună, majoritatea cititorilor noştri au mers pe site-ul nostru prin Facebook.

Facebook ne-a permis să ocolim canalele tradiţionale şi să ne aducem poveştile la sute de mii de cititori. Dar acum, chiar în condiţiile în care reţeaua socială pretinde că încearcă să gestioneze "ştirile false", este pe punctul de a ne ruina.

De aceea, experimentele arbitrare ale lui Mark Zuckerberg sunt atât de periculoase. Principalele canale TV, ziarele de masă şi crima organizată nu va avea probleme să cumpere  anunţuri pe Facebook sau să găsească alte modalităţi de a-şi atinge audienţa. Organizaţii mici, alternative ca cea pe care o reprezint mine  vor avea de suferit.

Noi, de asemenea, jurnaliştii suntem responsabili pentru acest lucru. Folosirea Facebook pentru a ajunge la cititorii noştri a fost întotdeauna convenabilă, aşa că am investit timp şi efort în construirea prezenţei noastre acolo, ajutându-l să devină monstrul de astăzi.

Dar ceea ce s-a făcut este făcut - o companie privată, care nu răspunde în faşa nimănui, a preluat ecosistemul media al lumii. Acum este responsabil pentru ceea ce se întâmplă acolo. 

Prin alegerea ţărilor mici cu instituţii democratice şubrede pentru a fi subiecte experimentale, aceasta arată o lipsă cinică de preocupare pentru modul în care deciziile sale afectează cele mai vulnerabile democraţii.

Acum, când am văzut ce face Facebook cu puterea sa, trebuie să ne dăm seama cum să-l punem sub control. Twitter este cea de-a doua platformă a Serbiei cea mai folosită. Probabil că vom începe să ne bazăm mai mult pe asta. Ar putea fi, de asemenea, timpul să luăm în considerare alte platforme mai descentralizate.

Întotdeauna am fost atras de platformele alternative. În anii 1990, am condus o mică revistă punk independentă. Acum, în calitate de editor şi reporter de investigaţie, vreau să mă ocup de povestirile pe care mass-media principale nu le vor acoperi. Într-o ţară ca Serbia, site-uri independente ca mine, şi celelalte care supravieţuiesc, sunt singurele locuri în care oamenii pot să mai afle adevărul.

Facebook ar putea fi un instrument care să ajute astfel de platforme alternative să prospere. În schimb - cel puţin în Serbia - devine un alt loc de joacă pentru cei puternici.”

Citeşte şi 

Experimentul pe care Facebook îl face în cinci ţări din lume. De ce spun specialiştii că este periculos pentru democraţie

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite