Un clujean la Polul Sud. „E o senzaţie de libertate. Şi acolo, sus, pe munte, cum gândeşti contează cel mai mult“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ciprian Pătraşcu (37 de ani), din Cluj-Napoca, este cel de-al cincilea român care a reuşit să ajungă pe cea mai înaltă culme a Antarcticii, Vârful Vinson (4.897 de metri). Clujeanul s-a întors din expediţia care a durat mai bine de două săptămâni şi vorbeşte despre supravieţuirea la minus 40 de grade Celsius.

Ciprian Pătraşcu (37 de ani) s-a întors, de câteva săptămâni, dintr-o expediţie la Polul Sud, unde a urcat pe Vârful Vinson (4.897 de metri), cel mai înalt pisc al Antarcticii. Expediţia a avut loc între 22 noiembrie şi 8 decembrie 2014, iar Ciprian a fost alături de alţi şase împătimiţi ai muntelui: un nepalez, un canadian, un olandez, un australian şi doi americani.

El este primul alpinist clujean care a reuşit această performanţă, iar adrenalina şi senzaţia de libertate pe care le simte în creierii munţilor nu-l lasă să stea locului. În viaţa de zi cu zi, Ciprian este consultant financiar. De loc din judeţul Bistriţa-Năsăud, Ciprian Pătraşcu a descoperit că, pe lângă frumuseţile care-ţi taie respiraţia şi sălbăticiunile din munţii de acasă, Călimani şi Rodnei, muntele nu e o joacă, ci o provocare continuă, o luptă pe care o duci cu tine însuţi.

„Cum gândeşti contează cel mai mult“

Muntele l-a făcut pe Ciprian Pătraşcu (foto dreapta) să fie şi mai organizat, şi mai atent la toate detaliile, care, iniţial, par nimicuri. O altă lecţie pe care a învăţat-o e că în acele momente când zici că ai ajuns la capătul tuturor puterilor, abia de acolo începe aventura.

cluj
„Cum gândeşti contează cel mai mult. Partea fizică e singurul element pe care poţi să-l controlezi, în rest, pe munte, nu poţi controla nimic. Controlul psihicului depinde foarte mult de cei şapte ani de acasă. Spre exemplu, când eram mic, nu am fost niciodată răsfăţat. Tot timpul trebuia să câştig ceea ce primeam. Diferenţa între reuşita şi eşecul unei expediţii depinde şi de cum eşti capabil să faci un bagaj în cât mai scurt timp posibil“, crede Ciprian Pătraşcu.

Pregătirile pentru expediţie. Orice expediţie la altitudine are specificul ei. Fiecare ascensiune înseamnă discuţii cu sponsorii, prezentări şi ore întregi de documentări pentru alegerea celei mai bune variante. Plus o alimentaţie anume, un stil de viaţă extrem de strict în care pregătirea fizică trebuie îmbinată cu cea mentală.

Spre exemplu, ca să se obişnuiască cu frigul, Ciprian Pătraşcu aleargă dimineaţa, circa o oră, la temperaturi sub zero grade, în tricou: „Când te pregăteşti pentru o expediţie, cele mai importante sunt sacrificiile pe care eşti dispus să le faci şi mă refer aici la timpul tău liber şi la viaţa de zi cu zi care, din păcate, încurajează sedentarismul mult prea mult în zilele noastre“.

image

Urcând pe Vinson FOTO: arhiva personală a alpinistului Ciprian Pătraşcu

image

Răbdare şi forţă psihică

Orice ascensiune se face cu multă răbdare şi atenţie la cum răspunde corpul la condiţiile de altitudine. Puţină lume ştie că orice munte se urcă de cel puţin două ori în cadrul aceleiaşi expediţii pentru o cât mai bună aclimatizare.

„Se merge pe principiul «cash-high and sleep low» («du-ţi proviziile sus şi dormi jos»). Asta înseamnă că, între două baze aflate la altitudine, în prima zi să îţi duci sus o parte din provizii şi din echipament pe care le îngropi în zăpadă, urmând să cobori la baza de jos să dormi. Iar zilele următoare, în funcţie de vreme, urci cu restul echipamentului ca să instalezi noua bază. Acest principiu se repetă, de fiecare dată, între două baze la altitudine de cel puţin două ori, în funcţie de condiţiile meteo, reacţia organismului la altitudine şi la lipsa de oxigen“, explică alpinistul.

Acesta adaugă că la 4.000 de metri altitudine, concentraţia de oxigen este de aproximativ 60%, la 5.000 de metri – de 53%, la 6.000 de metri – de 48%, la 7.000 de metri – de 41%, iar peste 8.000 de metri – concentraţia de oxigen scade la 33%, iar organismul, în principiu, nu îşi mai îndeplineşte funcţiile vitale. Din acest motiv, pragului de 8.000 de metri i se mai spune şi „pragul morţii“.

Cum a început aventura pe Vinson

Îmbrăcat cu o bluză subţire şi cu o vestă verde, în condiţiile în care la Cluj e frig de nu-ţi vine să ieşi din casă, Ciprian Pătraşcu vorbeşte despre alpinism cu o pasiune copleşitoare. Pentru el, Vinson este un munte extraordinar de frumos, iar escaladarea lui îi spune că şi-a câştigat dreptul să îndrăznească mai mult. Doar mai sunt munţi! Mai spune şi că după ce se întoarce dintr-o expediţie parcă „viaţa se simte mai intens“.

Un amic foarte bun de-al său, cu care a urcat şi pe vârful argentinian Aconcagua, salvamontistul Vasile Cipcigan, l-a pus în legătură cu David Neacşu, un alpinist român foarte experimentat şi apreciat. Neacşu l-a ajutat să dea de agenţia care i-a purtat paşii spre Polul Sud, spre o experienţă pe care nu o va uita niciodată. Şi aşa, visul de a urca pe Vinson a început să prindă contur.

„Cu o lună înainte, am sunat agenţia care duce oameni la Polul Sud. De regulă, se sună cu cel puţin trei luni înainte. Iniţial, au fost foarte reticenţi. M-a ajutat foarte mult faptul că am reuşit împreună cu Vasile Cipcigan să escaladăm vârful Aconcagua în cinci zile. Ulterior, cei de la agenţie mi-au spus lucrul acesta“, zice Pătraşcu.

Avionul şi cazacii

La Polul Sud, doar câteva luni pe an se pot face zboruri cu avionul, din decembrie până-n februarie. Se zboară, săptămânal, în funcţie de vreme, din Chile până-n inima Antarcticii la o bază care se numeşte Union Glacier. În timpul extrasezonului, temperaturile coboară până la - 60,-70 de grade Celsius, ceea ce face acest continent de nelocuit. În cele trei luni de vară polară (din decembrie până în februarie), temperaturile sunt în jur de minus 30-minus 40 de grade Celsius. Cu alte cuvinte, o aventură pe cel mai înalt pisc al continentului nu este o încercare la îndemâna oricui.

La Union Glacier vin avioane cu turişti care fac poze şi apoi se întorc fericiţi acasă. Acolo sunt şi alte avioane care îi duc pe cei dornici de o altfel de experienţă până la baza lui Vinson. Muntele se află la 200 de kilometri de bază, cam o oră de zbor.

cluj

Baza Union Glacier FOTO: arhiva personală a alpinistului Ciprian Pătraşcu

„Avionul te lasă la o altitudine de aproximativ 2.000 de metri şi ţi se spune că peste aproximativ 10-14 zile, dacă e vreme bună, se va întoarce după tine!“, povesteşte Pătraşcu.

Nu numai continentul nu e prietenos, dar nici avionul cu care cei şase alpinişti au zburat spre munte nu i-a
inspirat prea multă încredere românului.
„E un avion rusesc de prin anii ’60-’70, singurul ce poate să aterizeze pe gheaţă. Este al unei agenţii locale şi consumă foarte mult combustibil, ceea ce nu îl face foarte rentabil. Din acest motiv, au încercat să-l înlocuiască, dar niciun altul nu a fost capabil să aterizeze pe o pistă de gheaţă. Apoi, au încercat să înlocuiască piloţii, care sunt cazaci, dar au constatat că aceştia sunt singurii care pot pilota acest avion. Au un stil care-ţi lasă impresia că sunt inconştienţi şi că nu le pasă, dar ei ştiu foarte bine tot ce se întâmplă“, afirmă clujeanul.

image

Aterizarea pe Vinson a fost ca o călătorie în timp. „Ca şi când ceva te strânge în spate şi te face să-ţi zici: «Eu, aici, nu am voie să păţesc nimic! Nu este voie să mi se întâmple ceva pentru că nimeni nu o să mă salveze!». Orice intervenţie durează 10-15 zile“, mărturiseşte Ciprian.

image

Echipa de alpinişti pe Vinson FOTO: arhiva personală a alpinistului Ciprian Pătraşcu

Bucurie la 4.000 de metri înălţime

Pentru prima oară de când urc pe munţi am simţit ce pot înseamna crevasele. E ca o ruletă rusească. Se moare                              

image

Vinson, unul dintre cele mai înalte şapte vârfuri ale lumii

Masivul Vinson, descoperit în 1957, este cel mai înalt munte de la Polul Sud. Face parte din grupul numit „Seven Summits“ („Şapte vârfuri“), grup care este format din cei mai înalţi munţi de pe fiecare continent: Everest de 8.848 de metri din Asia, Aconcagua de 6.962 de metri, din America de Sud, Denali-McKinley de 6.194 de metri din America de Nord, Kilimanjaro de 5.895 de metri din Africa, Elbrus de 5.642 de metri din Asia, Vinson din Antarctica şi Puncak Jaya de 4.884 de metri din Oceania. Muntele din Antartica poartă numele unui senator american, Carl Vinson (1883-1981), care a sprijinit cercetările în această zonă.

Vârfurile lui Ciprian

Clujeanul Ciprian Pătraşcu devine cel de-al cincilea român – după Ticu Lăcătuşu (în anul 2001), David Neacşu şi Zsombor Tulit (în anul 2009), Crina Coco Popescu (în anul 2011) – care reuşeşte să escaladeze cel mai înalt vârf al Antarcticii.

Acesta are şi alte ascensiuni reuşite ca: Vârful Aconcagua (6.962 de metri) în 2011 împreună cu alpinistul român Vasile Cipcigan (fost şef formaţie Salvamont-Salvaspeo Cluj), Vârful Mont Blanc (4.810 de metri) în august 2013, în cadrul unei expediţii româneşti din care au mai făcut parte şi alpiniştii Adrian Vălean şi Vlad Căpuşan, respectiv vârful Elbrus (5.642 de metri) în august 2014, alături de alpinistul român Mihnea Prundeanu.

foarte mult pe crevase. La un moment dat, eram trei în coardă. Primul s-a oprit să facă nişte poze, eu mă îndreptam spre el. În coardă, în spatele meu era un alpinist foarte experimentat (n.r. de regulă, ultimul din coardă este cel mai experimentat dintre alpiniştii prinşi în coardă). M-am dus spre cel care făcea poze, am auzit un sunet, m-am oprit o secundă şi a început să pârâie gheaţa sub mine. Am auzit din spate: «run!» (n.r. fugi!). Şi am luat-o la fugă, iar cel din spate după mine, oprindu-ne după aproximativ 100 de metri transpiraţi şi cu pulsul 200. Am început să râdem şi să facem glume legate de senzaţiile tocmai trăite“, povesteşte Ciprian Pătraşcu, primul alpinist clujean care a escaldat cel mai înalt vârf al Polului Sud. Crevasele sunt acele crăpături care apar în gheaţă şi aduc moarte. Ele sunt şi cea mai mare temere a sa într-o expediţie.

foarte mult pe crevase. La un moment dat, eram trei în coardă. Primul s-a oprit să facă nişte poze, eu mă îndreptam spre el. În coardă, în spatele meu era un alpinist foarte experimentat (n.r. de regulă, ultimul din coardă este cel mai experimentat dintre alpiniştii prinşi în coardă). M-am dus spre cel care făcea poze, am auzit un sunet, m-am oprit o secundă şi a început să pârâie gheaţa sub mine. Am auzit din spate: «run!» (n.r. fugi!). Şi am luat-o la fugă, iar cel din spate după mine, oprindu-ne după aproximativ 100 de metri transpiraţi şi cu pulsul 200. Am început să râdem şi să facem glume legate de senzaţiile tocmai trăite“, povesteşte Ciprian Pătraşcu, primul alpinist clujean care a escaldat cel mai înalt vârf al Polului Sud. Crevasele sunt acele crăpături care apar în gheaţă şi aduc moarte. Ele sunt şi cea mai mare temere a sa într-o expediţie.

După ce a scăpat de cea mai mare temere a lui, a urmat cea mai mare provocare: ziua de vârf. Ca percepţie, totul se reduce la acea zi. Dacă nu se reuşeşte, apar remuşcările şi zeci de întrebări îi zboară prin minte unui alpinist. Se gândea la experienţa ratată din Alaska, unde s-a aflat la doar două ore de pisc, şi din cauza unei furtuni de zăpadă a fost nevoit să se întoarcă.

Pe Vinson s-a urcat constant câte şase-zece ore pe zi. „În ziua vârfului, am mers trei-patru ore, totul era în regulă, dar s-a schimbat vremea. A început să sufle vântul puternic, iar temperatura a scăzut brusc la aproximativ minus 40 de grade Celsius. Nu-mi simţeam picioarele în timp ce mergeam. Ne-am oprit“, spune Ciprian. Apoi ghidul s-a întors spre ei şi le-a zis: „Mai mergem 10 minute, dacă nu se schimbă vremea, vom fi nevoiţi să ne întoarcem“. În momentul acela, toţi au simţit dezamăgirea.
„Unuia dintre coechipieri i-au dat lacrimile. Dar am avut noroc şi în minutele următoare vântul s-a oprit şi vremea s-a îmbunătăţit, temperaturile revenind la minus 30, minus 32 de grade Celsius, acceptabile pentru continuarea ascensiunii. Am trecut de la agonie la extaz. Atunci am ştiut că, deşi mai erau trei-patru ore de urcat, vom reuşi. Au fost cele mai frumoase ore de pe munte, pentru că poţi să te bucuri în timp ce se întâmplă ceva. În viaţă, în general, te bucuri după, nu în timpul experienţei“, povesteşte Ciprian.

cluj

Peisaj de pe Vinson FOTO: arhiva personală a alpinistului Ciprian Pătraşcu

cluj

Ajuns acolo, sus, a simţit că timpul stă pe loc şi există doar libertate. Libertate absolută.

„E o senzaţie de libertate pe care o simt acolo sus, pe munţi, o senzaţie pe care nu o simt nicăieri altundeva“, mărturiseşte acesta.

De la camarazii săi de la Polul Sud a învăţat că „totul e gata când e gata“, adică aventura s-a terminat când a coborât întreg de pe munte, pentru că, aşa cum puţini ştiu, majoritatea accidentelor şi deceselor pe munte sunt la coborâre. Şi pentru că, după o escaladare, timpul curge altfel şi viaţa e, cumva, mai intensă.

cluj

Peisaj de pe Vinson FOTO: arhiva personală a alpinistului Ciprian Pătraşcu

Mai puteţi citi:

EXCLUSIV O româncă a dat lecţii  profesorilor de la Cambridge. „Avantajul lor: când au o idee, nu le închide nimeni uşa-n nas. La noi se pun atâtea piedici“

EXCLUSIV Vampirii din Transilvania, ucişi de propriul mit 

EXCLUSIV Africa nu e ca la televizor. Cum au ajuns clujenii misionari să-i uimească pe ugandezi 

EXCLUSIV Povestea româncei care l-a cucerit pe Obama. Cum a ajuns Rada Mihalcea în topul geniilor din SUA

EXCLUSIV Ardeleni în Marele Război. Moţul care l-a trădat pe Împărat a fost decorat de Rege şi a văzut America 

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite