„Vânătorii“ de securişti reiau săpăturile. Caută cu cei de la Parchetul Militar din Cluj două victime ale comuniştilor din Bistriţa-Năsăud
0O echipă alcătuită din arheologi şi istorici, coordonată de Gheorghe Petrov de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, va începe mâine, 28 aprilie, în cimitirul central din Năsăud, căutarea trupurilor a doi bărbaţi din judeţul Bistriţa-Năsăud, victime ale Securităţii. La săpături vor participa şi Marius Oprea, Paul Scrobotă, Horaţiu Groza, dar şi reprezentanţi ai Parchetului Militar din Cluj.
Arheologul Gheorghe Petrov spune că acţiunea prevede căutarea, identificarea şi deshumarea osemintelor ce aparţin lui Gheorghe Paşca şi Gavrilă Rus, victime ale Securităţii ucise prin împuşcare în urma unei confruntări armate desfăşurate în apropierea satului Bichigiu, din judeţul Bistriţa-Năsăud.
Săpăturile se vor desfăşura luni şi marţi, pe 28 şi 29 aprilie, fiind organizate de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT) în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
La Năsăud, echipa de cercetători este sprijinită şi de localnici.
Cei doi căutaţi sunt Gheorghe Paşca, cunoscut drept un abil vânător, şi Gavrilă Rus, fiul unui înstărit gospodar din localitatea bistriţeană Bichigiu.
Născut într-o zi de 13
Gheorghe Paşca (foto dreapta, credit foto: Gheorghe Petrov) s-a născut la 13 aprilie 1901 în localitatea Săliştea de Sus, în judeţul Maramureş. A mai avut 11 fraţi. Se ocupa cu dogăritul, albinăritul şi mai ales vânătoarea. Se ştia că acesta era un bun cunoscător al munţilor şi pădurilor din zona Maramureşului.
A ajuns la o stare materială bună şi a devenit popular datorită calităţilor sale de vânător vestit dar şi prin cununarea mai multor familii tinere din zonă. A fost căsătorit cu Anisia, cu care însă nu a avut copii.
Potrivit unor mărturii, Gheorghe Paşca a intrat în vara anului 1946 în conflict cu autorităţile fiindcă a refuzat să-şi predea puşca de vânătoare cu lunetă, aşa cum erau dispoziţiile legale de atunci. A fost căutat de Siguranţa Statului, şi-a părăsit gospodăria şi s-a refugiat în munţi.
Alte mărturii spun că Paşca îi detesta pe comunişti şi că nu s-a sfiit să arate asta în public.
Presiunile asupra membrilor familiei Paşca aveau să fie tot mai puternice, drept urmare şi fratele lui Gheorghe Paşca, Dumitru, a plecat de acasă, în 1949. S-a alăturat fratelui său.
În aceeaşi perioadă când Dumitru paşca a plecat de acasă, în comuna învecinată, Dragomireşti, au fost găsite persoanele implicate în organizaţia „Lupta împotriva comunismului”, cares-au refugiat în munţi.
Pentru o scurtă perioadă, fraţii Paşca au făcut parte din această organizaţie, dar după uciderea lui Dumitru de către securişti, în februarie 1950, Gheorghe Paşca a ales să stea mai mult izolat, ca să supravieţuiască. A păstrat însă legătura cu membrii acestei organizaţii, le-a dat informaţii, arme şi muniţii până când securiştii i-au omorât pe toţi.
Trădaţi de un localnic
În decembrie 1950, Securitatea a trimis-o în munţi pe Ioana Vlad, o tânără din Săliştea de Sus, ca să-l găsească pe Paşca şi să-i dezvăluie locul în care se ascundea. Asta după ce Paşca dejucase mai multe tentative ale Securităţii de a-l prinde.
Ioana (născută în 1925) se cunoştea de mai mult timp cu Paşca şi îl ajutase şi în tercut. Bărbatul a convins-o să nu se mai întoarcă în sat şi să rămână alături de el. Cei doi au trăit împreună până în iunie 1953, în acest timp născându-se o fetiţă, Ioana. Era aşteptat al doilea copil.
Au locuit mai mult într-un bordei săpat în Măgura Telciului, un loc situat în zona comunei Telciu din nordul judeţului Bistriţa-Năsăud.
Cu informaţii obţinute de la un localnic, în iunie 1953, trupele de securitate i-au împresurat pe cei doi în timp ce se aflau în acel bordei. Ioana Vlad a fost prinsă, însă Gheorghe Paşca a reuşit să scape.
Copil născut în închisoare pe 23 august
Femeia a fost interogată şi apoi închisă la penitenciarul din Satu Mare unde, la 23 august 1953, a născut al doilea copil, pe Gheorghe. A fost eliberată după patru luni de detenţie. S-a reîntors acasă, fiind ţinută permanent sub observaţie.
În anii ce au urmat, Gheorghe Paşca şi-a vizitat pe ascuns în mai multe rânduri familia. Securitatea supraveghea cu maximă atenţie zona în care activa acesta. Interoga orice persoană suspectată că ar fi în legătură cu el şi, uneori, Securitatea a recurs chiar şi la tortură ca să forţeze oamneii să spună ce ştiu.
La începutul anului 1955, Gheorghe Paşca s-a stabilit într-un adăpost amenajat într-o pădure din apropierea satului Bichigiu, comuna bistriţeană Telciu (localitate situată în partea de sud a Munţilor Ţibleş, la 23 de km spre nord-vest faţă de oraşul Năsăud).
Lui Paşca i se alăturase în primăvara acelui an un tânăr din Bichigiu, Gavrilă Rus (foto dreapta, credit foto: Gheorghe Petrov), născut în 1934, ce dezertase din armată în timpul efectuării stagiului militar, fiind încorporat la o unitate de muncă. Acesta era fiul lui Mihăilă Rus, un cunoscut gospodar din localitate ce era considerat de autorităţi drept chiabur.
Mihăilă Rus a fost cel care i-a sprijinit constant pe cei doi fugari, i-a aprovizionat cu mâncare. A fost arestat şi torturat de Securitate la Năsăud, fiind determinat să mărturisească locul unde se aflau ascunşi cei doi partizani. Se cunoaşte că Securitatea a organizat în zona satului Bichigiu o amplă acţiune pentru prinderea şi lichidarea celor doi fugari.
„În ziua de 5 februarie 1956, mai multe cadre operative însoţite de trupe de la Batalionul de Securitate din Floreşti-Cluj au fost deplasate şi desfăşurate pentru blocarea şi cercetarea zonei. Acţiunea s-a desfăşurat cu rapiditate şi partizanii au fost luaţi prin surprindere. În urma confruntării armate, în condiţii controversate şi încă nelămurite pe deplin, Gheorghe Paşca şi Gavrilă Rus au fost ucişi prin împuşcare.
Cadavrele celor două victime au fost transportate în aceeaşi zi la sediul Securităţii din Năsăud, unde au fost ţinute vreme de câteva zile pentru a putea fi văzute de localnici, fiind apoi îngropate în cimitirul oraşului. Majoritatea mărturiilor indică faptul că trupurile victimelor au fost introduse într-o groapă comună, însă trebuie avută în vedere şi varianta, susţinută de unii, după care înhumările s-au făcut în două gropi aflate în plan alăturat. Moartea lui Gheorghe Paşca şi Gavrilă Rus a fost consemnată în Registrul Stării Civile de la Primăria oraşului Năsăud la data de 6 februarie 1956“, spuen Gheorghe Petrov.
Mai puteţi citi:
Minciunile istoriei: cum a fost "pictat" Corneliu Coposu drept un mare moşier şi un trădător de ţară
Se încarcă comentariile...
