Viaţa de poveste a lui Moş Nicolae din Cluj, fiul lui Moş Crăciun. Cum a ajuns de la box la ceasuri şi de la reparat motoare la condus bănci
0Moş Nicolae este un pensionar din Cluj-Napoca născut în urmă cu de 78 de ani în familia lui Moş Crăciun, un perceptor din orăşelul de munte Vaşcău. Moş Nicolae spune că a fost menzinul familiei şi „cel mai ştrengărel”. Pasionat de ceasuri, de cărţi şi de muzică, bărbatul a practicat box şi a lucrat ca felcer, mecanic auto, director de autobază şi director de bancă.
Moş Nicolae trăieşte în Cluj-Napoca şi este fiul lui Moş Crăciun, un perceptor care lucra la Finanţe într-un pitoresc oraş aflat la poalele Munţilor Bihorului - Vaşcău. La cei 78 de ani ai săi, Moş Nicolae este, acum, pensionar după o viaţă în care a avut multe meserii: a fost felcer (asistent medical-nr), mecanic auto, director de autobază, funcţionar la cooperativa meşteşugărească şi director de resurse umane la bancă.
Pentru că e un om cu suflet mare, el i-a făcut fericiţi, ani la rândul, în serile de 5 decembrie, pe ştregarii care găseau în cartea de telefoane numărul lui Moş Nicolae. „Sunau zeci de copii să îmi ceară fot felul de cadouri: jucării, dulciuri, fructe. Vestea se răspândea foarte repede. Dacă unul a dat telefon, repede spunea şi la alţii”, îşi aminteşte, cu zâmbetul pe buze, Moş Nicolae. Forfota şi veselia din familia Moşului din serile în care copiii aşteptau cadouri în ghetuţele bine curăţate a încetat în momentul în care şi-a scos telefonul fix: „Acum, pe mobil mă sună doar rudele”.
Nicolae locuieşte la bloc, undeva la capătul oraşului, de pe fereastră putând vedea unul dintre dealurile care înconjoară Clujul. Odată intrat în scară, nu e prea greu să-ţi dai seama unde trăieşte întrucât, palierul din faţa uşii arată ca un colţişor desprins din grădina botanică: ficuşi, ferigi, arbuşti, palmieri, flori. Când intri în casă, te întâmpină cu mişcări grele, împovărat de bătrâneţe. Întrebat ce ar vrea de la Moş Nicolae, el spune cu voce blândă: „Vreau să-mi aducă sănătate şi linişte între oameni. Să aducă pace şi să dispară duşmănia între oameni. Să se instraureze armonia”.
„Copiii îmi găseau numărul în cartea de telefoane şi sunau să îmi ceară fot felul de cadouri: jucării, dulciuri, fructe. Vestea se răspândea foarte repede, dacă unul a dat telefon, spunea şi la alţii şi ajugeam să răspund la zeci de telefoane în noaptea de 5 decembrie"
Moş Nicolae, pensionar
Oraşul lui Moş Crăciun
Moş Nicolae s-a născut în vara lui 1936 în Vaşcău, un orăşel pitoresc denumit, pe vremuri, Mărmurel, datorită marmurei găsite aici. „O tremie din maramura folosită la Casa Poporului provine din Vaşcău”, explică Moş Nicolae.
„Eu sunt ultimul mohican din familia lui Moş Crăciun, eram cel mai tânăr şi cel mai ştrengărel. În zona unde m-am născut, sunt multe familii cu numele Moş. Nu l-am întrebat niciodată pe tatăl meu de ce m-a botezat aşa. El eram mai aspru cu noi, copiii, dar îmi amintesc că îl chemau la serviciu şi-l îmbrăcau în Moş Crăciun să împartă cadouri copiilor angajaţilor”, rememorează Moş Nicolae.
Tatăl lui, Moş Crăciun, a fost un respectat perceptor (angajat la finanţe-nr) în Vaşcău, originar dintr-o comună din Munţii Zarandului unde erau multe persoane cu numele Moş. Sărbătorile erau frumoase în familia lui Moş Crăciun.
„Veneau de la Oradea mătuşile şi unchii, toţi se adunau la noi, că aveam două case, cu livadă mare de pruni şi nuci. Trăgeau câte un chef ce ţinea o noapte întreagă. Aveam un unchi vânător, care venea cu trupa de vânători şi îmi dădeau bani, lei mici şi strălucitori, asta era cea mai mare bucurie. Apoi, primeam jucării, maşinuţe care mergeau singure, şi nişte mere uriaşe de la bunica Ibolya, care era moaşă”, rememorează clujeanul. Când a mai crescut, de Moş Nicolae, el mergea cu băieţii în parcul din centrul Vaşcăului. „Duceam vreo doi litri de pălincă, alţii aduceau ceva vin şi după ce ne încălzeam făceam serenade pe la balcoanele fetelor până dimineaţa”, poveşteşte Moş Nicolae.
„Îl chema Harry pe băieţel şi-şi dorea un tanc, pentru că nemţii sunt cu armata. Mama lui mi l-a dat la telefon, spunându-i să vorbească cu Moş Nicolae. La început am discutat în nemţeşte, apoi am vorbit ungureşte şi, la final, în română. I-a spus apoi colegei: <<Mamă, am vorbit cu adevăratul Moş Nicole, numai el poate să ştie toate limbile”,
Moş Nicolae, pensionar
„Mamă, am vorbit cu adevăratul Moş Nicole”
Cele mai frumoase amintiri, Moş Nicolae le are din perioada când lucra la Banca Agricolă, în Cluj-Napoca. „Am lucrat şef de serviciu la resurse umane din 1991 şi până în 1998, când m-am pensionat. Era alt mediu, alţi oameni, mai omenoşi, cu pregătire. La cooperaţia meşteşugărească erau muncitori cu 2-3 clase, iar la autobaza din Huedin se spunea că sunt oameni buni, răi şi şoferi”, povesteşte clujeanul.
El îşi aminteşte când l-a sunat copilul unei colege, de orgine germană. „Îl chema Harry pe băieţel şi-şi dorea un tanc, pentru că nemţii sunt cu armata. Mama lui mi l-a dat la telefon, spunându-i să vorbească cu Moş Nicolae. La început am discutat în nemţeşte, apoi am vorbit ungureşte şi, la final, în română. I-a spus apoi colegei: <<Mamă, am vorbit cu adevăratul Moş Nicole, numai el poate să ştie toate limbile”, povesteşte amuzat clujeanul.
Casa ceasurilor
În casa lui Moş Nicolae se aude în cor ticăitul câtorva zeci de ceasuri de perete. Din când în când, un ceas cu cuc anunţă ora exactă. În bucătărie sunt vreo cinci ceasuri şi încă pe atâtea în fiecare cameră, dar piesele de rezistenţă se află într-un mic hol.
„Am aici ceasul de la Electrica după care se aprindeau luminile în oraş”, spune Moş Nicolae arătând spre un ceas cu cadran albastru şi cifre albe. După ce a ieşit la pensie, şi-a deschis o ceasornicărie. „Ştiu să repar de toate. În casă toate eu mi le-am montat, aparate de gaz, electrica, greseie, faianţă, tot”, spune cu mândie, arătând faianţa cu din baie care formează un peisaj acvatic cu cocostârc.
„Am absolvit şcoală tehnică de la Oradea de trasporturi, drumuri, poduri şi centrale, o şcoală foarte deşteaptă”, spune, mândru, Nicolae. După armată a făcut o postliceală de asistent, dar nu i-a plăcut „pentru că am fost repartizat la un spital TBC unde oameni mureau în fiecare zi”. El a început de jos ca mecanic auto la o autobază din Huedin şi a urcat treptele profesiei până a ajuns director. Apoi, a fost vicepreşedinte la cooperativa meşteşugărească din Cluj şi, în final, a lucrat la Banca Agricolă. "Atunci altfel puteai să avansezi în carieră. Partidul te urmărea şi dacă îţi făceai treaba, puteai avansa", explică Moş Niculae.
Drumul din Oradea la Cluj l-a făcut datorită soţiei sale, care era profesoară la Huedin. În 1968, cei doi s-au mutat la Cluj-Napoca. „În 30 de ani, nu i-am spus niciodată ceva rău şi nu am strigat niciodată la ea. Ne-am înţeles foarte bine”, spune, cu regret, Moş Nicolae, a cărui nevastă a murit de cancer în 1989. Tristeţea lui Moş Nicolae vine de la singurătate, dar şi de la problemele de sănătate pe care le are. „Am fost 10 ani boxer şi am zis că sunt tare ca piatra, până când am făcut cancer”, spune bărbatul.
În urmă cu câteva luni, el a făcut infarct, însă datorită fiului său, Moş Nicolae Ciprian, care este ambulanţier, a scăpat. „Are foarte multă grijă de mine, mă sună zilnic de două-trei ori”, spune Nicolae. Într-o seară de 6 decembrie, acu 20 de ani, Moş Nicolae i-a adus şi o nepoată - Patricia. Zâmbetul îi revine pe buze când îşi aminteşte de perioada tinereţii: „Am avut o viaţă tare frumoasă. Am înfrumusetaţ-o cu multe pasiuni. Mi-au plăcut cărţile, ceasurile, muzica – cânt la acordeon, la chitară, la pian, dansul”.
CITIŢI ŞI:
FOTO Chipul Moşului, recreat cu ajutorul tehnologiei 3D: Moş Crăciun nu arată aşa cum ne imaginăm
Se încarcă comentariile...
