Româncă întoarsă acasă după 27 de ani în Coreea: „Mulţi zic că am bolunzît, dar e minunat” VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Eugenia Pop Lee a încercat să facă cunoscută România în Seul. FOTO: Arhivă personală
Eugenia Pop Lee a încercat să facă cunoscută România în Seul. FOTO: Arhivă personală

Eugenia Pop Lee s-a stabilit, toamna aceasta, în satul Toaca (Mureş) după ce a trăit aproape jumătate din viaţă în capitala Coreei de Sud. „Mulţi zic că am bolunzît, dar pentru mine e minunat”, explică femeia care în Seul a lucrat ca profesoară de engleză, a fost jurnalistă, a jucat în telenovele şi a avut un restaurant.

„Deşi am stat 27 de ani acolo, acasă a fost şi este aici! Mulţi zic că am bolunzît să las civilizaţie, comfort, asfalt, betoane şi inoxuri, pentru noroaiele, lipsurile, indolenţa şi gândirea „înapoiată” a oamenilor, birocraţia şi mişcarea în trei viteze (aia cu ...încet, încetişor şi pe loc). Mai ales că am venit la ţară!”, spune femeia.


Nu a venit singură, ci cu soţul ei, Lee Byong Mun (63 de ani), care după o viaţă de inginer de întreţinere în capitala Coreei de Sud , îşi va petrece anii de pensie în satul Toaca din judeţul Mureş. „Toaţă viaţă lui a hălăduit prin minunile tehnologiei! Se strica ceva, mâna pe telefon şi gata! Ioi! Amu, cară gunoi cu roaba, sapă, umbla prin chină (noroi -nr) pană la genunchi. Îl aşteapta coasa şi drujba, le văd rânjind la el. Mai înjură pe limba lui, mai bodogăneşte, eu nu îl aud... Nu ştie română, nu ştie nimic de la ţară. Şi uite că se obişnuieste. E un început, la cei 63 de ani ai lui”, povesteşte fosta profesoară de engleză. 

Mi-am zis: „ce-i cu pustietatea asta!”

Eugenia şi-a cunoscut viitorul soţ când avea 25 de ani: „El şi o gaşcă de 45 de coreeni au venit cu vaporul la reparat în docuri, în Mangalia, unde locuiam. Cinci dintre ei s-au căsătorit românce”. Au făcut o nuntă românească de „trei zile şi trei nopţi” şi după un 1 an şi ceva în România, s-au mutat la Seul. „Soţul meu avea două fete, cea mai mare fiind pe clasa I-a. Eu am învăţat coreeană împreună cu ea, din abecedar. Cu soţul am vorbit iniţial în engleză, dar când am ajuns în Coreea mi-a luat o carte şi mi-a zis: hai să vorbim în coreeană”.  

Când a ajuns în Coreea, ţara nu era nici pe departe ceea ce este acum. „Eu am prins primul preşedinte, înainte de acesta fusese dictatură militară. Coreea s-a dezvoltat odată cu mine. Ştiu că făceam comparaţie: cum era cartierul din Seul unde locuiam la începutul anilor 90 şi cum e acum. De la aeroport până la soacră-mea era câmp gol. Mi-am zis: „ce-i cu pustietatea asta!” În cartier erau numai case joase, în stil asiatic. Acum, sunt blocuri cu 30 de etaje. La metrou şi în magazine totul era scris în coreeană. Dacă nu ştiau limba, erai pierdut. Acum peste tot scrie şi în engleză, japoneză, chineză”, povesteşte Eugenia. 

Eugenia face parte din trupa „Hora” de dansuri populare româneşti. Este singura româncă din trupă. FOTO: Arhivă personală

cluuj eugenia pop lee. foto arhiva personala

A deschis singurul restaurant din Seul unde se gătea gulaş 

Eugenia a făcut de toate în Coreea: a fost profesoară de engleză la grădiniţă, a participat la emisiuni TV, a jucat în telenovele, a scris la ziar şi a deschis un restaurant – „Dracula s Lounge”, „singurul din Seul unde se gătea gulaş, sarmale mai făceau bulgarii, ruşii, dar gulaş numai eu făceam”. S-a obişnuit greu să doarmă pe podea şi cu mâncarea coreeană: „nu lipsea niciodată castronul cu orez şi ciorba iute de-ti fluieră urechile. Plus, buruieni opărite sau părpălite. Carne mai puţin”. 

Viaţa ei a fost împărţită în slujbele cu jumătate de normă şi grija pentru cele două fete. „M-au sunat de la TV, căutau străini pentru emisiuni. Era o perioadă de deschidere faţă de străini şi căutau străini pentru diferite emisiuni. Aşa am început să fac nişte bani de buzunar. Apoi, am avut roluri mititele de străină în serialele lor. Am lucrat şi la radio, am făcut reportaje pentru televiziune, am avut şi o rubrică în ziar. Le plăcea de mine că eram sinceră”, spune Eugenia.

Româncă şi-a deschis şi o mică afacere. 

„Am avut restaurant cu specific românesc deschis în Seul – Dracula Lounge. Aveam şi vin „Vampir”. Făceam sarmale, mămăliguţă, mici , papanaşi , le făceam platouri cu mici, ciolan, cârnaţi. Nu e uşor să faci, pentru că nu găseşti ingrediente. L-am ţinut 2 ani şi ceva , dar am avut probleme şi am închis. Când am deschis eu, a fost un accident cu un vapor cu 300 de elevi care s-a scufundat şi a fost un doliu naţional, toată lumea boicota restaurantele: se zicea că nu se cade după o astfel de dramă să mergi la restaurant. Foarte multe restaurante au dat atunci faliment. Eu am rezistat atunci, dar probleme a fost când m-am îmbolnăvit şi am fost internată în spital”.

 Mesajul Eugeniei pop Lee pentru români de Ziua Naţională 

„Dacă o să cauţi câinii cu covrigi în coadă...”

După ce fetele au crescut şi soţul ei a ieşit la pensie, românca i-a propus acestuia să vină în România, la casa bunicilor de pe Valea Gurghiului: „De când eram mică eu adoram să stau la ţară. Abia aşteptam să vină vacanţele şi plec de pe litoral, la ţară la bunici. Pentru mine aici e acasă. Oricât de mult mi-ar fi plăcut în Coreea, şi am fost fericită acolo, în România e casa mea. Eu trăiesc acum visul meu şi sunt fericită”. 

Provocarea cea mai grea va fi pentru soţul ei. „Experienţa lui cu viaţa la ţară era atunci când se uita la televizor şi vedea o motocoasă şi se gândea ce bine taie. Acum are ocazia să o folosească. Pentru mine este minunat la ţară, abia aşteptam vacanţele să vin aici, să arunc papucii şi să alerg desculţă prin ogradă. Mersul cu vaca, mieii şi iezii, strânsul fânului şi călcat căpiţa, fiert la porci, rânit în poiată şi alte "corvoade", pentru care lăsam litoralul (locuiam în Mangalia). Am învăţat să ţes, să torc, să fac preşuri, ajutam pe bunica la urzit. Seara, 7 linguri răzuiau ceaonul în care punea laptele la fiert după ce făcea mămăligă... Încă am acel suflet de copil ce ar alerga desculţ pe cărare... Deci! Eu sunt obişnuită.” 

Eugenia spune că nu a fost greu să-şi convingă soţul să revină în România: „În Seul viaţa e scumpă pentru pensionari. Eu am lucrat toată viaţa part time şi nu am pensie. Sunt multe persoane în Seul care lucrează la 60- 70 de ani. Sunt locuri de muncă mai uşoare, dar se şi plătesc mai puţin”. Spune că nu au mari planuri în România: se vor gospodări cum pot mai bine la ţară. „Vom cultiva pământul, am adus şi nişte buruieni de ale lor să văd dacă se prind aici. Animale nu putem ţine că le mănâncă urşii.De atâtea ori ne-au stricat gardul că am zis să-l lăsam aşa”. Românca spune că nu exclude şi alte proiecte, dar acum sunt în perioada de acomodare. 

Eugenia este de părere că „atât în România, cât şi în străinătate sunt plusuri şi minusuri. Depinde ce înseamnă bucuria vieţii la tine. Ea este amuzată de românii aflaţi în străinătate care pun accentul doar pe partea pozitivă şi ridică în slăvi viaţa de acolo. El le zic celor care vor să plece în străinătate: dacă cauţi câinii cu covrigi în coadă, s-ar putea să găseşti doar gaura de la covrig”. Ea crede că „oricât de bine m-am  adaptat la viaţa din Coreea, până la urmă tot eram considerată un străin.” 

Eugenia cu cele două fiice ale sale.

cluuj eugenia pop lee. foto arhiva personala

Ce avem de învăţat de la coreeni: „dragostea de ţară”

Unul dintre lucrurile pozitive pe care Eugenia le remarcă la coreeni este faptul că „îşi iubesc mult ţara şi  nu o denigrează, deşi nu e nici pe departe perfect. N-am văzut niciodată un coreean să spună ceva rău despre ţara lor. Am spus şi eu realităţi, când am fost invitată la televiziune, şi mi-au sărit în cap. Ei sunt mândri că sunt coreeni. Sunt solidari, foarte uniţi când vine vorba de ţara lor. Sunt naţionalişti în sens pozitiv. Când au vrut să scape de datoriile la FNI – eram acolo – şi am văzut cum oamenii de rând şi-au vândut aurul din case ca să scoată ţara din datorii. Acolo, la botez, darul constă într-un ineluş de 24 de karate, astfel că în fiecare casă era aur. Oamenii au vândut tot aurul statului astfel încât să poată scăpa de datorii”, povesteşte Eugenia. De asemenea, solidaritatea se poate vedea în donaţiile pe care le fac după ce taifunurile devastează anumite zone din ţară. 

Eugenia nu a apreciat foarte mult relaţiile dintre oameni: „există solidaritate când e vorba de ţar, dar se întâmplă că nu se cunosc vecinii între ei. Am fost uimită de o ştire: hoţul a plecat nestânjenit din casă, sub ochii vecinilor, care nu ştiau că nu este vecinul lor. Nu se cunosc vecinii între ei. Am păţit şi eu, când ne-am mutat într-o vilişoară cu trei etaje în Seul. Am fost la vecina de la etaj şi i-am dus nişte prăjiturele. Deschide uşa. Îi zic: „Bună ziua, m-am mutat aci, ne vom vedea în curte. V-am adus nişte prăjituri.” Mi-a răspuns: „Şi ce-i cu asta?””

Plus de aceasta, românii sunt mult mai ospitalieri, spune Eugenia: „Am venit cu o trupă de filmat. Aici la ţară şi s-au mirat că lumea le dă bună ziua pe stradă. M-au întrebat „De ce îmi zice bună ziua, că nu mă cunoaşte”. Le-am explicat că aici nu contează, oamenii te salută, te invită în casă, îţi dau o palincă. Erau foarte miraţi de ospitalitatea noastră.”

O situaţia similară a păţit şi soţul ei. „Noi nu prea coborâm în sat, deoarece casa e pe deal. L-am dus o dată pe soţ la birt şi i-am zis: „Hai să bem o bere”. Eu m-am dus să cumpăr ceva alimente şi l-am lăsat la bar. Când mă întorc, bărbatu-meu, disperat, îmi zice: „a venit cineva şi mi-a pus o bere pe masă. Ce vrea de la mine?” Am întrebat la pe ospătăriţă şi mi-a spus: „era o bere din partea noastră, nu trebuie plătită””.  

După 27 de ani în străinătate spune că nu a putut să scape de dorul de acasă şi este sigură că nu va regreta întoarcerea în România. 

„La mulţi ani, române! indiferent unde te afli”, le urează Eugenia tuturor românilor.

Vă mai recomandăm 

Mitropolitul Clujului, despre românii din străinătate: „Aproape 5 milioane au plecat pe alte plaiuri. Tare am dori să-şi schimbe sensul şi să revină acasă”

Clujeanul care a adus acasă românii care schimbă economia lumii: „Aş ura României să aibă în sfarşit voinţa de a renunţa la recompensarea mediocrităţii”

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite