95 de ani de activitate a Direcţiei Hidrografice Maritime. Cum a reuşit Alexandru Cătuneanu să întocmească prima hartă a litoralului
0
Direcţia Hidrografică Maritimă împlineşte marţi, 23 februarie, 95 de ani de la înfiinţarea sa în anul 1926. În nouă decenii şi jumătate de activitate, instituţia a furnizat suportul specializat pentru navele româneşti şi străine care au navigat în partea de vest a Mării Negre şi a editat o gamă diversă de hărţi de navigaţie şi de alte produse specifice. De departe, cea mai vestită rămâne „Harta Cătuneanu“.
Pentru marcarea acestui eveniment aniversar, a fost organizată marţi, 23 februarie, la sediul instituţiei din Constanţa, o festivitate restrânsă, cu respectarea măsurilor de siguranţă sanitară anti-COVID. În acest context, a fost citit Ordinul Şefului Statului Major al Apărării emis cu prilejul aniversării a 95 ani de la înfiinţarea Direcţiei Hidrografice Maritime, iar locţiitorul şefului Statului Major al Forţelor Navale (SMFN), contraamiral de flotilă Ion-Cristian LIŞMAN, a felicitat personalul DHM pentru realizările marcante aduse domeniul hidrografiei maritime şi a acordat, din partea şefului SMFN, Emblema de Onoare a Forţelor Navale unor specialişti ai DHM pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor încredinţate.
Hidrografii militari au înscris în filele istoriei moderne a României numeroase realizări marcante pentru acest domeniu, încă dinainte de înfiinţarea unei instituţii specializate distincte în ţara noastră. Astfel, maiorul de marină Mihail Drăghicescu a ordonat ca, pe timpul marşurilor de instrucţie, desfăşurate pe Dunăre, în anii 1882-1883, echipajele şi elevii militari de la bordul navelor româneşti să execute măsurători hidrografice, pentru a se cunoaşte cu precizie şenalul navigabil şi obstacolele de navigaţie existente. Informaţiile colectate au fost utilizate de maiorul Drăghicescu pentru întocmirea primei hărţi româneşti a Dunării, în anul 1895, care a fost utilizată până în anul 1904.
În anii 1885-1886, s-au executat primele lucrări hidrografice pe litoralul românesc al Mării Negre, în zona Sulina-Gura Portiţei, iar după anul 1893, un grup de hidrografi şi hidrologi români, condus de Grigore Antipa, a efectuat mai multe campanii de lucrări hidrografice.
Prima structură de cercetare hidrografică a fost Secţia specială pentru lucrări hidrografice la Dunăre şi la Mare, care a fost înfiinţată în anul 1897. Aceasta a fost condusă de locotenent-comandorul Alexandru Cătuneanu, un specialist hidrograf militar, cu studii de specialitate în Franţa, care a avut ocazia să participe la două campanii hidrografice în Orientul Îndepărtat şi în Caledonia.
La data de 30 iunie 1897, sub conducerea locotenent-comandorului Cătuneanu, au început cercetările hidrografice ale coastei româneşti, până la distanta de 10 km de litoral, iar în anul 1900, după o activitate laborioasă, pe baza materialelor rezultate din lucrările hidrografice şi hidrologice realizate de către hidrografii militari români, a fost realizată prima hartă marină din România, cunoscută sub denumirea „Harta Cătuneanu”. Aceasta a primit medalia de aur la Expoziţia universală de la Paris, în anul 1900. Ulterior, harta a fost actualizată şi reimprimată în anul 1929, fiind folosită până în anul 1952.
„Mergeau în braţe cu instrumentele fragile, hurducăiţi de vreo căruţă“
Comandorul Alexandru Cătuneanu s-a născut la 17 octombrie 1862, la Bucureşti, trăind primii ani din viaţă sub efectele domniei lui Alexandru Ioan Cuza. După absolvirea Şcolii de Ofiţeri, a fost repartizat în Corpul Flotilei până în 1886, iar apoi a făcut parte din echipajul bricului „Mircea“. În anul 1887, a fost trimis pentru specializare în Franţa. Aici, a fost ambarcat pe „Annamite“, o navă de transport trupe, aparţinând Escadrei navale franceze a Extremului Orient.
La bordul acestei nave, a participat la supravegherea coastei chineze, misiune instituită la finalul Războiului franco – chinez din 1885, după care nava şi-a continuat marşul de supraveghere a arhipelagului Noua Caledonie.
După încheierea stagiului pe nava „Annamite“, şi-a continuat studiile la Observatorul Astronomic din Montsouris din Paris. Aici, sub supravegherea şefului observatorului, amiralul Mouchez, a fost implicat în derularea proiectului „Harta Cerului“, care demarase în 1887, la care au participat 180 de observatoare din întreaga lume. Concomitent, şi-a desăvârşit pregătirea în domeniul navigaţiei, hidrografiei, cartografiei, astronomiei şi meteorologiei marine, cunoştinţe care i-au folosit pe timpul întocmirii primei hărţi maritime româneşti, primind specializarea de ofiţer hidrograf.
La sfârşitul lui 1888, locotenentul Cătuneanu a fost trimis în Anglia pentru a aduce în ţară crucişătorul „Elisabeta“, care a fost construit în şantierul Armstrong. După ce a fost avansat la gradul de căpitan la 1 iulie 1890, a fost numit comandant al navei „România“, iar un an mai târziu ofiţer secund pe bricul Mircea.
La începutul lui iulie 1897, bricul Mircea începe o campanie de măsurători hidrografice pentru întocmirea unei hărţi maritime a părţii de vest a Mării Negre.
Din echipa de specialişti care a activat pe bricul „Mircea“ făcea parte şi căpitanul Alexandru Cătuneanu. În august 1899, cu gradul de locotenent- comandor, este numit comandant al bricului Mircea, navă cu care a realizat măsurători hidrografice şi pentru prima dată, măsurători magnetometrice de-a lungul coastelor României, împreună cu academicianul Ştefan Hespites.
Măsurători cu teolitul, lanţul ori stadia
În prealabil, comandantul înaintase către ministrul de Război un raport în care expunea necesitatea întocmirii unei astfel de hărţi. „Lucrarea se va lega cu harta Ţării, determinându-se punctele de reper de pe mal în raport cu punctele Avretiuc-Abdulah-Tuzla din triunghiulaţia Hărţii Dobrogei, se vor reconstitui piramidele din aceste puncte. Punctele de reper – mal, care vor servi la determinarea poziţiilor sondei, se vor alege în locurile cele mai vizibile de pe coasta malului, la aproximativ 250 m. Poziţiile se vor determina prin drumuire cu teodolitul, lanţul ori stadia (riglă gradată), din 5 în 5 km se vor aşeza puncte principale ale căror poziţii se vor determina în raport cu triunghiulaţia Avretiuc-Abdulah-Tuzla.
Pe aceste puncte principale se vor ridica piramide mici de 6 – 7 m înălţime, cu scânduri văruite şi cap negru şi se vor alege astfel ca să fie vizibile 5 Mm spre larg ş.a.m.d.”.
În legătură cu operaţiunile pe apă, raportul preciza: „Se vor întrebuinţa o şalupă cu aburi de la crucişătorul «Elisabeta» şi două sau trei bărci de la bricul «Mircea», şalupa sau o barcă va merge cu ofiţerii şi oamenii necesari pentru sondare, celelalte două vor servi pentru prelungirea pe apă a aliniamentelor profilelor mari, când nu se vor putea distinge bine semnalele de pe mal, care determină aceste profile...”.
Raportul se încheia astfel: „Doresc ca lucrarea aceasta să fie executată cu toată precizia, că ofiţerii însărcinaţi cu ea nu vor cruţa nicio oboseală pentru a prezenta o lucrare care va fi publicată pentru a înlesni şi face sigură navigaţia pe coastele româneşti, a căror cunoştinţă lasă foarte mult de dorit astăzi”.
Război cu ţânţarii şi cu localnicii
Informaţii utile despre aventura echipei de măsurare le avem de la comandorul Nicolae Ionescu-Johnson, elevul lui Ion Creangă, sublocotenent de marină la data începerii lucrărilor cartografice. În lucrarea sa memorialistică, intitulată „Însemnările unui marinar“, el povesteşte cu umor despre greutăţile prin care a trecut echipa. De la el am aflat că marinarii mergeau în braţe kilometri întregi cu instrumentele fragile, hurducăiţi de vreo căruţă, ori pe o bicicletă. Localnicii, suspicioşi, le scoteau ţăruşii, iar ei trebuia să reia măsurătorile.
Războiul cel mai crunt l-au purtat cu ţânţarii, dar şi păstrarea hranei a ridicat probleme. „Proviziile ţinute în gropi, apărate de şanţuri stropite cu petrol – ce în vârf aveau morişti cu elice din lemn pentru a scăpa de păsări şi gâze“.
Cu amărăciune, bătrânul marinar îşi amintea cum la 15 kilometri nord de Mangalia, pe dâmbul Pervelia (Moşneni) a descoperit o sursă de apă dulce, care ducea spre mare. Entuziasmat, ofiţerul a conceput un proiect conform căruia un apeduct să alimenteze oraşul cu apă. Dar când l-a oferit primarului Mangaliei, acesta a refuzat. „Eu am rămas cu proiectul şi mangalienii cu doniţele şi sacalele...”.
La venirea iernii, s-au mutat la bordul bricului „Mircea“ cu toate sculele şi bagajele, iar din primăvară, campania a fost reluată, de data aceasta la nord de Constanţa, spre Mamaia, Razelm, pe mare, până la braţul Sfântul Gheorghe. Lucrul s-a făcut cu dificultate, printre dune de nisip, prin stufăriş, pe stane de piatră, prin grohotişuri. Şi aşa a continuat campania timp de trei ani, ea fiind „menită să lase Marinei un monument nepieritor – ridicarea hărţii hidrografice a coastelor Mării Negre româneşti, după sistemul lui Mercator, destinată navigatorilor”.
Când harta a fost finalizată, a alergat într-un suflet la comandorul Cătuneanu. Era noaptea, târziu. „Comandorul a trecut cu vederea peste această abatere de la regulile disciplinei şi ale politeţii. Era şi el emoţionat. A poruncit să se aducă o sticlă de şampanie şi m-a obligat s-o beau cu el pentru sărbătorirea succesului!”.
Momentul de triumf vine în 1900, când Harta Cătuneanu primeşte cea mai înaltă distincţie de la Expoziţia Universală de la Paris: medalia de aur. Harta Cătuneanu a fost apreciată în anul 1906, de către un contemporan, locotenent-comandorul Constantin Ciuchi, ca fiind „cea mai exactă lucrare ce s-a executat vreodată, ce face onoare ofiţerilor noştri de marină şi în special locotenent-comandorului Alexandru Cătuneanu sub a cărui direcţiune s-a executat”.
În urma măsurătorilor hidrografice realizate de echipa condusă de Alexandru Cătuneanu, în 1900 a fost construit şi farul de aterizare de la Tuzla. Acesta era atât de necesar asigurării navigaţiei în această zonă, ştiut fiind faptul că din cauza stâncilor aflate sub apă, este o zonă în care se odihnesc epave ale multor nave. Astăzi, farul de la Tuzla este cel mai vechi far de pe coasta românească aflat în funcţiune.
Farurile Constanţei
După înfiinţarea Serviciului Hidrografic Maritim, în perioada 1926-1955, hidrografii militari au executat măsurătorile hidrografice la gurile Dunării şi prospecţiunile pentru extinderea portului Constanţa, au participat la reamenajarea pentru navigaţie a căilor fluviale şi a litoralului şi au editat peste 20 de hărţi noi de navigaţie, pentru zona de vest a Mării Negre.
În anul 1955, Serviciul Hidrografic Maritim a fost transformat în Direcţia Hidrografică Maritimă (DHM) şi, în perioada 1955 – 1990, personalul DHM a continuat să dezvolte domeniul de activitate al instituţiei prin construirea şi punerea în funcţiune a farurilor Constanţa (1960) şi Sf. Gheorghe (1968), editarea „Cărţii Pilot a Mării Negre” şi a avizelor pentru navigatori.
Din anul 1966, România a devenit membru al Asociaţiei Internaţionale de Semnalizări Maritime (IALA/AISM), iar DHM a primit calitatea de reprezentant al guvernului ţării noastre în această asociaţie. Din anul 1971 până în prezent, DHM este principalul expert al României în probleme privind geografia maritimă şi delimitările maritime. Din această perspectivă, a participat cu specialişti în comisia naţională interministerială de negociere privind delimitarea zonei economice exclusive şi a platoului continental al Mării Negre, în perioada 1998-2009, în procesul României cu Ucraina, la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, pentru delimitarea platoului continental al Mării Negre.
În anul 1985, Organizaţia Hidrografică Internaţională a alocat primul număr de serie internaţional unei hărţi marine româneşti, aceasta fiind înscrisă în Catalogul hârţilor internaţionale în anul 1993. După anul 1990, DHM a editat 37 hârţi de navigaţie naţionale, „Cartea farurilor, semnalelor de ceaţă şi radiofarurilor din Marea Neagră şi Marea Marmara” şi „Tablele Nautice”. În anul 2002, DHM a editat prima Hartă Electronică de Navigaţie (ENC) din România, iar perioada 2002 – 2003 a fost realizat Sistemul Meteorologic Integrat National al Forţelor Navale (SIMIN – FN).
În anul 2004, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 941 Legea nr. 395 privind activitatea hidrografică maritimă, lege care stabileşte şi reglementează activitatea Direcţiei Hidrografice Maritime şi care acordă instituţiei statutul de autoritate naţională în domeniul hidrografiei maritime. Din luna ianuarie 2007, DHM a devenit reprezentanta guvernului României, în calitate de stat membru al Organizaţiei Hidrografice Internaţionale (OHI) şi, începând cu anul 2008, DHM este acreditată să desfăşoare activităţi de cercetare ştiinţifică.
În anul 2010, în urma votului statelor membre ale Comisiei Hidrografice a Mării Mediterane şi Mării Negre, DHM a primit al doilea număr de serie internaţional pentru o hartă de navigaţie românească, aceasta fiind înscrisă în Catalogul hârţilor internaţionale în acelaşi an. Din anul 2010, DHM a început să publice avize anuale pentru navigatori, în limbile română şi engleză, iar din anul 2011 publică avizele pentru navigatori anuale şi lunare, în limbile română şi engleză.
În anul 2012, DHM a devenit cel de-al 27-lea oficiu hidrografic recunoscut pe plan mondial ca producător de hărţi electronice de navigaţie, prin afilierea la Centrul Internaţional pentru hărţi electronice de navigaţie (IC-ENC), de pe lângă Oficiul Hidrografic al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Un an mai târziu, IC-ENC a validat şi a distribuit pe plan internaţional prima hartă electronică de navigaţie, produsă de specialişti români, „Harta nr. RO405002” (harta electronică echivalentă hârţii marine 1.050.02 De la Capul Tuzla la Capul Midia).
Începând cu anul 2016, laboratorul avize pentru navigatori din structura DHM are atribuţii specifice în transmiterea de informaţii de navigaţie pentru sistemul Aliat Global. În acest context, au fost elaborate publicaţii nautice noi, care conţin specificaţiile tehnice necesare întocmirii hârţilor navale speciale tip NATO, şi toate hârţile de navigaţie româneşti au început să fie realizate în sistemul geodezic internaţional WGS84.
În perioada 2016-2019, au fost validate de către IC-ENC încă 30 de hârţi electronice de navigaţie, iar din anul 2020 toate hărţile de navigaţie maritimă întocmite de DHM au cod QR.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
