Avocatul general al Curţii Europene, în speţa cuplului gay care cere să fie acceptat în România: „Noţiunea de «soţ» implică persoane de acelaşi sex“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Clai şi Relu, alături de mama lui Relu - la căsătoria încheiată la Bruxelles, în 2010 Sursa arhivă personală
Clai şi Relu, alături de mama lui Relu - la căsătoria încheiată la Bruxelles, în 2010 Sursa arhivă personală

Avocatul general Melchior Wathelet, de la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), a depus joi, 11 ianuarie, concluziile în speţa „Coman-Hamilton“. Cuplul gay format dintr-un cetăţean român şi unul american a cerut statului român recunoaşterea statutului de „soţi“ dobândit în Belgia, pentru a putea sta împreună, ca atare, în România.

Melchior Wathelet a depus concluziile în cauza C-673/16 de la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), în care cetăţeanul român Relu Adrian Coman cere să-i fie recunoscută căsătoria cu cetăţeanul american Robert Clabourn Hamilton, pentru a putea fi trataţi ca atare în România, unde ar dori să se stabilească.

Avocatul general Wathelet a motivate că noțiunea de „soț” cuprinde, din perspectiva libertății de ședere a cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor lor, soții de același sex. El a arătat că deși statele membre sunt libere să autorizeze sau să nu autorizeze căsătoria între persoanele de același sex, ele nu pot împiedica libertatea de ședere a unui cetățean al Uniunii prin refuzul de a acorda soțului său de același sex, resortisant al unei țări terțe, un drept de ședere permanentă pe teritoriul lor.

Relu Adrian Coman, cetățean român, și Robert Clabourn Hamilton, cetățean american, au locuit împreună timp de 4 ani în Statele Unite înainte de a se căsători la Bruxelles, în anul 2010.

„În luna decembrie 2012, domnul Coman și soțul său au solicitat autorităților române eliberarea documentelor necesare pentru ca domnul Coman să poată lucra și locui cu caracter permanent în România împreună cu soțul său. Această cerere se întemeia pe directiva privind exercitarea liberei circulații, care permite soțului unui cetățean al Uniunii care și-a exercitat această libertate să se alăture soțului său în statul membru în care acesta din urmă locuiește. Autoritățile române au refuzat însă să îi acorde domnului Hamilton acest drept de ședere printre altele pentru motivul că el nu putea fi calificat în România drept <soț> al unui cetățean al Uniunii, întrucât acest stat membru nu recunoaște căsătoriile între persoane de același sex“, scrie în concluziile avocatului general.

Coman și Hamilton au introdus în aceste condiții o acțiune în fața instanțelor române pentru a contesta decizia autorităților române. Fiind sesizată cu o excepție de neconstituționalitate ridicată în cadrul acestui litigiu, Curtea Constituțională din România a întreabat Curtea de Justiție a Uniunii Europene dacă domnului Hamilton, în calitate de soț al unui cetățean al Uniunii care și-a exercitat libertatea de circulație, trebuie să i se acorde un drept de ședere permanentă în România.

În concluziile prezentate astăzi, avocatul general Melchior Wathelet precizează mai întâi că problema juridică aflată în centrul litigiului nu este cea a legalizării căsătoriei între persoane de același sex, ci cea a liberei circulații a cetățenilor Uniunii. Or, deși statele membre sunt libere să autorizeze sau să nu autorizeze căsătoria între persoanele de același sex în ordinea lor juridică internă, ele trebuie să respecte obligațiile care le revin în temeiul libertății de circulație a cetățenilor Uniunii.

Avocatul general constată că directiva nu cuprinde nicio trimitere la dreptul statelor membre pentru a stabili calitatea de „soț”, astfel încât această noțiune trebuie să primească în întreaga Uniune o interpretare autonomă și uniformă. El subliniază că noțiunea „soț” în sensul directivei este legată de un raport întemeiat pe căsătorie fiind însă totodată neutră din punctul de vedere al sexului persoanelor în cauză și nedepinzând de locul în care a fost contractată această căsătorie.

Melchior Wathelet consideră că, în lumina evoluției generale a societăților statelor membre ale Uniunii în cursul ultimului deceniu în materie de autorizare a căsătoriei între persoane de același sex, jurisprudența Curții potrivit căreia „termenul «căsătorie», conform definiției admise în mod obișnuit de statele membre, desemnează o uniune între două persoane de sex diferit” nu mai poate fi reținută.

Avocatul general menţionează că noțiunea „soț” este în mod necesar legată de viața de familie care este protejată în mod identic de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO).

Wathelet amintește că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că cuplurile homosexuale, pe de o parte, pot avea o viață de familie și, pe de altă parte, trebuie să aibă posibilitatea de a obține o recunoaștere legală și protecția juridică a cuplului lor.

În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai considerat că, în domeniul reîntregirii familiei, obiectivul care constă în protecția familiei tradiționale nu poate justifica o discriminare pe motive de orientare sexuală.

Avocatul general este de părere, deci, că noțiunea „soț” în sensul directivei cuprinde și soții de același sex. În consecință, o astfel de persoană poate de asemenea să locuiască în mod permanent pe teritoriul statului membru în care soțul său s-a stabilit în calitate de cetățean al Uniunii după ce și-a exercitat libertatea de circulație. Această concluzie este de asemenea valabilă pentru statul de origine al acestui cetățean, atunci când se întoarce în acest stat după o ședere permanentă într-un alt stat membru în care a început sau a consolidat o viață de familie, cum a făcut domnul Coman împreună cu domnul Hamilton în speță.

Trebuie făcută menţiunea că aceste concluzii ale avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justiție. Misiunea avocaților generali este de a propune Curții, în deplină independență, o soluție juridică în cauza care le este atribuită. Judecătorii Curții urmează să delibereze în această cauză. Hotărârea va fi pronunțată la o dată ulterioară, care ar putea fi peste câteva luni.

Trimiterea preliminară permite instanțelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curții întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluționează litigiul național. Instanța naționala are obligația de a soluționa cauza conform deciziei Curții. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară. 

Pe aceeaşi temă: 

CCR aşteaptă decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru prima căsătorie gay din România. Judecătorii au amânat de mai multe ori decizia

România află ce drepturi trebuie să acorde cuplurilor gay căsătorite în afara ţării. Decizia CJUE se va referi la libera circulaţie

Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite